Aseară am scris până târziu, aşa că, dimineaţă, mi-am permis să dorm mai mult. Dar, aş! La ora opt, telefonul suna. L-am închis odată, a doua oară, dar văzând că cineva insistă, ridic telefonul fără să mă uit cine sună. Era o bună prietenă şi mai veche amică din presa de la noi. Tuna şi fulgera. Am crezut că se prăbuşise lumea peste ea, la cât de precipitat vorbea şi cât de enervată putea să fie – la opt dimineața!
– Auzi fată, cică să cedez că aia e de la Guvern! Da cine o fi ea, mă rog, şi de ce trebuie să cedez eu? Doar pentru că aia e de la Guvern? Ce, e aia cu patru ochi, cu patru picioare, sau ce? Citeşte mai departe
Aseară am scris până târziu, aşa că, dimineaţă, mi-am permis să dorm mai mult. Dar, aş! La ora opt, telefonul suna. L-am închis odată, a doua oară, dar văzând că cineva insistă, ridic telefonul fără să mă uit cine sună. Era o bună prietenă şi mai veche amică din presa de la noi. Tuna şi fulgera. Am crezut că se prăbuşise lumea peste ea, la cât de precipitat vorbea şi cât de enervată putea să fie – la opt dimineața!
– Auzi fată, cică să cedez că aia e de la Guvern! Da cine o fi ea, mă rog, şi de ce trebuie să cedez eu? Doar pentru că aia e de la Guvern? Ce, e aia cu patru ochi, cu patru picioare, sau ce? Citeşte mai departe
Nu prea imi iese.
Comment by Micael Nicolas — August 12, 2009 @ 17:27 |