Micael Nicolas's Blog

August 13, 2009

Moartea eliberatorie.

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 20:04

Intotdeauna am avut o fascinatie morbida asupra mortii si tot am meditat la parasirea scenei vetii de catre om,intrebandu-ma ca un copil naiv : De ce moare omul ?

Dar cum raspunsul la aceasta intrebare misterioasa ca haul negru al universului nu l-am gasit,atunci am incercat sa recreez oarecum printr-o paralera moartea in patul sau a unui batran . De ce a unui batran ? Pentru ca moartea batranilor este ceva firesc ,la care ne asteptam cu totii si pe care ei insisi,batranii,o accepta din timp si se impaca intr-un fel cu aceasta realitate implacabila ce ii imbratiseaza intr-un val negru care in cele din urma le va stinge flacara vietii din sufletele lor,slabindu-i din ce in ce mai mult ,aducandu-i in acea stare de toropeala linistita de pe marginea inconstientei a omului doborat de receala si de febra mare,singura diferenta intre un muribund si un altul bolnav ramane aceea ca primul alunca in prapastia mortii si nu se mai reintoarce ,fiind rapit pentru totdeauna de tenebrele nesatule ale unui plan spiritual superior,unde se recicleaza trupurile abia devenite amorfe ,eliberand sufletele cazute prizoniere lor la nastere,iar cel din urma revigorandu-se ,se indreapta ca o floare dupa o binecuvantata ploaie de vara,ramand inca martor al minunilor din aceasta viata.

4 Comments »

  1. Vad ca incepi sa te descurci, dar… am o intrebare: de ce ai inceput cu moartea si nu cu viata? nasterea?
    🙂

    Comment by Angy — August 13, 2009 @ 20:20 | Reply

  2. Doar ne-am nascut o data,suntem vii,cunoastem ce este viata intr-o oarecare masura,bineinteles fiecare dintre noi are o perceptie diferita asupra viatii,insa moartea este o mare necunoscuta pentru totii.
    Poate doar sfiintii au scapat de nedumiririle asupra mortii,in rest noi astialanti orbecaim prin viata asa de rau,incat ajungem uneori sa nici nu mai stim pentru ce traim !
    Si asta-i trist cu adevarat !

    Comment by Micael Nicolas — August 13, 2009 @ 20:44 | Reply

    • Da, ai dreptate…, dar cred ca cea mai mare provocare e sa scrii despre moarte in gluma.

      Imi voi permite sa-ti las o istorioara, sper sa nu te superi. Personajele sunt reale, ca si istorioara.

      In anul 2005, de ziua alegerilor parlamentare, dupa ce votase, bunica mea deceda seara tarziu. Asa vru Dumnezeu, fara acordul ei desigur. Dupa cum era si normal au hotarat fiii sa o inmormanteze langa bunicul meu la data de 08 martie – ziua internationala a femeii.

      In ziua cu pricina il vad pe unchiul meu, stand cu un ulcior cu vin langa el, asezat la o masa in curte. Sta, tace, nu spune nimic. Ma apropii, el ridica capul si imi spune:
      – Stii, Angelica, am fost in vizita la bunicul tau si nu l-am gasit acasa… .
      – Adica? intreb eu cu ochii mari cat cepele, ma mira nespus ceea ce imi spunea.
      – Probabil era plecat in mahala, imi zice el, o fi adunand toporasi s-o intalneasca pe bunica-ta… cum necum e 08 Martie… .
      Am stat si m-am uitat la el pret de cateva zeci de secunde. Mi se paru destul de serios…, cam peste 30 de secunde am inceput sa radem amandoi ca nebunii…🙂

      Mda, moartea este un lucru atat de firesc si, totusi, atat de inacceptabil… .

      Comment by Angy — August 13, 2009 @ 22:48 | Reply

  3. Tot ce-mi doresc eu nu este sa descriu evenimentul mortii din punct de vedere fizic,ci vreau sa prind farama aceea de adevar de la granita naturalului cu supranaturalul.
    Dupa cum stii creierul moare abia dupa cateva minute dupa incetarea batailor inimii,oare ce o gandii muribundul in acele clipe,oare ce o simtii?
    Asta-i tot ce ma intereseaza .
    Moartea pentru mine este o transfigurarea a materialului in spiritual,a firescului in supranatural,a inteligentei in simtirea care de fapt ne modeleaza in viata .
    Nimic nu schimba mai radical o persoana decat o experienta spirituala.
    Asa cum cercetatorii de la CERN cauta Particula Lui Dumnezeu sau acel sambure de energia din care a aparut si ulterior s-a extins universul,asa si eu caut miracolul fiecaruia din noi.

    Comment by Micael Nicolas — August 14, 2009 @ 00:15 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: