Micael Nicolas's Blog

September 25, 2009

Pridvorul Dumnezeirii lV

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 01:30

Mai evoluasem  intre timp,citind diverse carti sfinte sau pur si simplu ascultandu-i pe parintii bisericii vorbind la TV sau radio despre Rugaciunea Inimii.Imi amintesc si acum ca in jurul anului 2000,oricum dupa revolutia din `89 incoace spiritualitatea crestina luase un avant frumos in spatiul public dupa 50 ani de comunism ateu si subiectele crestine erau foarte dezbatute si asta imi provoca o deosebita placere si interes in ale asculta si a incerca a transpune acele concepte teologice in practica.Imi placea sa ma rog,imi placea cand imi tresarea efemer sufletul de bucuria spontana din timpul rugaciunii,atasandu-ma in vremurile acelea de schimbare a mileniilor de o emisiune radiofonica ce incepea in fiecare vineri la vreo 10:15 si tinea pana la miezul noptii pe Radio Romania Cultural,in care se dezbateau de obicei subiecte mai grele,teologice,dar prezentate totusi intr-un limbaj mai lejer de inteles si invitatii pare-se erau atrasi ca de-un magnet de dezbaterea Rugaciunii Inimii,aducand argumente ale sfintilor din trecut care atinsesera Iluminarea Crestina tocmai prin prisma acestei rugaciuni,ba mai mult era cunoscut cazul unei femei in jur de 50 ani din Capitala,pe nume Ioana ce primise de la Dumnezeu darul rugaciunii neincetate fiind activa in societate si avand grija de persoanele cu handicap din anumite centre de profil din Bucuresti.

Imi doream mult pe acele timpuri in imaginatia mea inca infantila,s-o cunosc pe aceea femeie si sa ma atinga pe umar ca sfiinti de demult pe ucenicii lor si sa simt,sa vad si eu,ceea ce ea,binecuvantata traia !

Bineinteles ca n-am avut sansa sa mi se indeplineasca dorinta,dar asta nu m-a descurajat,dimpotriva m-a ambitionat sa-L prind pe Dumnezeu in capcana,considerandu-ma pregatit dupa experientele anterior traite sa nu mai renunt asa de usor la revelatia Celui ce este acelasi din totdeauna,mai cu seama ca fiinta de care eram indragostit era plecata undeva in vacanta de vara ,fiind astfel liber de atractia ochilor sai irezistibili pentru mine la aceea vreme.

Sase zile m-am rugat aprope incontinuu,zi de zi,fara sa mai am contact prea mare cu civilizatia umana cu toate ca traiam in acelasi apartament din totdeauna inca de cand fusesem adus acasa infasurat in scutece ca un bebelus,sase zile in care rar imi mai fugea mintea spre altceva in afara cuvintelor Rugaciunii Inimii “Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul”,zicand-o in mintea mea asa cum citisem in cartile sfinte unde erau mentionate mai multe cai de a o spune,printre care si aceea de a spune cate un singur cuvant al rugii sfante o data cu inspiratia aerului usor tras in piept,metoda ce mi-a indus o stare de plictiseala in suflet,o plictiseala mai aparte rezultata tocmai din pacea netulburata de nimic si constiinta ce se incapatana sa ramana treaza de parca vroiam sa prind cu mainile mele egoiste un hot invizibil si sa-l fac sclav o data prins si sa-l transform in clovnul egocentrismului meu  nedispus sa fie din nou anihilat de uimirea muta a revelatiei negandite,negraite a luminii necreate sinonime cu Dumnezeu .

Cu toate ca simteam,intuiam parca,ca sunt aproape de momentul pe care il mai traisem deja de doua ori,in preajma nourului de lumina,totusi in slabiciunea mea egoista am renuntat dupa sase zile sa mai bat la portile inzivibile ale Pridvorului Divinitatii,alegand in schimb sa urmaresc meciurile unui banal campionat final european  de fotbal,Euro 2000 .

Aceasta a fost ultima data cand am mai incercat fie chiar si egoist,misticismul crestin,dupa care toata arhitectura spiritualo-mentala pe care fusesem binecuvantat sa o contruiesc pana atunci,mi s-a zguduit din temelii din cauza furiilor ce se abatusera asupra mea si care erau in numar de trei : 1.Pierderea increderii in fata ai carei ochi superbi in dulceata lor ,ii iubisem atat de mult pana atunci incat nici revelatia lumii spirituale ce-mi uimise odata mintea si -mi dezvaluise subtil fericirea tainica mai presus de fire a sufletului nu ma facuse sa renunt la iubirea mea secreta,pamanteana. 2.Socul realizarii atat de abrupt al faptului ca nu mai am un tata genetic pe care sa ma bizui,in urma propriilor sale probleme interioare si sociale legate de procesul imbratinirii si a tot ceea ce rezulta din acest lucru 3.Consecinta fireasca a impletirii furiilor de mai sus a condus in cele din urma in doar cateva luni,mai exact din 10 februarie 2001 pana`n 5 iulie 2001 la renuntarea obiceiului de-a mai ma ruga asa cum ma deprinsesem incet,incet din frageda adolecenta,pastrand totusi din rugile zilnice de seara sau de trezire din somn doar Rugaciunea Domneasca,doar Tatal Nostru si Rugaciunea Inimii de care imi mai amintesc si in ziua de astazi,spunand-o de cateva ori pe zi .

2 Comments »

  1. Fără cuvinte frate.

    Comment by Napocel — September 25, 2009 @ 20:34 | Reply

    • Mda,imi inchipui ca poate iti pare de domeniul S.F.ului,dar e vorba doar despre spiritualitate !🙂

      Comment by Micael Nicolas — September 25, 2009 @ 20:38 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: