Micael Nicolas's Blog

January 12, 2010

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 01:41

Un aspect pe care nu-mi amintesc sa-l mai fi trait in prima tinerete,pana-n anul 2000,referitor la rugaciunea inimii,este veselia si dulceata care-mi cuprinde sufletul cateodata in timpul rugaciunii,spontan si inexplicabil,de apuc sa spun ruga intreaga de vreo doua,chiar trei ori,in acele clipe de entuzism interior,de exaltare,de plinatate a sentimentului trait,dupa care se asterne din nou linistea in sufletul meu,acea liniste patrunzatoare,vecina cu plictiseala,chiar daca n-am trecut inca granita dintre aceste doua sentimente.

Cu toate aceste,continui sa ma rog si n-am de gand sa dezertez in a zice aceasta atat de scurta rugaciune in continuare,pentru ca sunt curios,parca ceva ma atrage sa vad ce se intampla maine cu mine,pentru ca aceasta rugaciune nu este una oarecare si nici nu te lasa sa ramai acelasi cum ai fost ieri,te metamorfozeaza cu fiecare clipa in care o spui,chiar daca nu realizezi acest lucru pe moment,sau mai bine zis,nu reusesti sa retii si sa -ti amintesti exact tot ceea ce -ai simtit,tot ceea ce -ai trait !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: