Micael Nicolas's Blog

January 17, 2010

Inceput-am sa va pun inainte sufletul meu pe tava !

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 15:11

De cand mi-am creat acest blog tot aman intr-un mod complet nejustificat si stupid pe alocuri sa abordez subiectele care ma intereseaza cu adevarat,preferand in locul acestora un simulacru de idei,provocandu-i cu o cutezanta absurda,trecand in acelasi timp peste secolele intregi care ma despart de maestri mei intr-ale penitei,care m-au fermecat prin simplitatea cu care au descris viata si oamenii care au trait-o pe timpul lor,pe Dante si pe Dostoievski,pe acesti giganti ai literaturii mondiale,care au insufletit prin cuvintele si simtamintele intuite si descrise cu o acuitate de indiviat ca nimeni alti,personaje complexe in psihologia si spiritualitatea lor,lasandu-ti impresia pregnanta,ca poate i-ai si cunoscut candva,cumva,intr-o alta viata,intr-o alta dimensiune,intr-un alt univers !

Totusi rugaciunea inimii pe care o zic in mod regulat de la Craciun incoace,isi arata roadele si ma face sa fiu completamente sincer in ceea ce scriu,si mai ales ma indeamna sa nu ma mai ascund,sa spun doar ceea ce-am vazut,simtit,trait,candva sau de curand si sa nu mai incerc sa intuiesc trairile altor persoane la modul abstract,scriind ceea ce-mi imaginez eu ca ar trai anumite personaje in diverse conjuncturi din viata.Vreau sa ajung un maestru in doar descrierea interioara a autopotretului interior,al acelui eu,ce comprima in el insusi toate starile sufletesti cunoscute de om,de la bucurie la frica primara,de la observatia asupra acelor oameni care in anumite perioade ale vietii,ti-au marcat existenta,nu prin cuvinte,inteleptiune sau altceva strict legat de ratiune,nu,nu in acest fel,ci doar prin simpla lor prezenta fizica ,pana la fantezii pe care ti le-ai imaginat vreodata si prin care,in banalitatea lor ,ai evoluat in intelegerea anumitor porniri pur fiziologice ,care te sfasie intre dorinta de a avea ceva si imposibilitatea de a obtine ceea ce-ti doresti,ceea ce tanjesti ,in perioada adolecentei juvenile,cand te trezesti brusc ca gandesti.

Inca mai ezit in a fi sincer de crud cu mine insumi,ca doar odata si odata acest blog va fi citit si de cei care ma cunosc si imi voi pierde anonimitatea in fata lor… si ce voi face atunci,deja draga mea nepoata mi l-a descoperit si mi-a zis ca-l citeste din cand in cand . Acum mi-ar fi placut sa fiu american de acela exhibiționist si sa nu-mi pese prea mult de parerea apropiatilor despre ceea ce scriu,dar totusi am sensibilitate de european si sunt conditionat inca de acest simtamant,ce s-ar putea traduce si prin deficit de incredere in proprile mele forte,cu toate ca-i vorba doar de pudoarea fireasca a incepatorului in tainele scrisului ,insa este mult mai important pentru mine sa marturisesc pixelilor internetului ceea ce ma caracterizeaza in insasi fibra fiintei mele,asta si deoarece pe la inceputul adolecentei avut-am un vis(se pare ca visele avute in trecut,in somnul noptii,tind a se implini ),pe care nu mi-l mai amintesc foarte clar,dar il am scris undeva pe o foaie de caiet,indesat undeva in spate,in sertalele biroului,si in care pare-mi-se ca tot Sfanta Fecioara ma indeamna sa fiu sincer in ceea ce scriu,sa fiu sincer cu mine insumi inainte de toate.Incredibil cum de-am putut uita acest vis,chiar daca sfatul primit in el m-a calauzit prin viata tot timpul inca de atunci.

Apropo de spiritualitatea redescoperita in ultima vreme,eu niciodata n-am inteles si nu inteleg cuvantul – smerit -,de fiecare data trebuie sa ma uit in DEX ca sa-mi amintesc ce inseamna si am inteles ca acest cuvint nu exista in toate limbile pamantului,in engleza per exemplu este intruchipat prin “humble”,ceea ce insemna altceva,pe cand sinceritatea o inteleg,ma caracterizeaza,o recunosc ca simtamant prin multitudinea de ganduri ce asalteaza omul mai tot timpul,chiar si atunci cand partea diabolica a egoului meu imi invinge bunele intentii,recunosc egoismul si josnicia,numai ca nu le pot infrange,ci sunt sclavul lor ,iar singura virtute a omului decazut este recunoasterea propriei neputinte,si nici aceasta din urma observare a neputintei nu te elibereaza de greutati,ci doar nu te lasa sa-ti pierzi intru totul calitatea de om si sa ajungi animal !

Si pentru ca tot sunt la capitolul sinceritate si la creionarea autopotretului,atunci nu va mai trebui sa ma ascund,ca oricum vreau sa-mi frang spiritul,sa-mi calc in picioare egoul,sa accept umilinta,asa ca marturisesc ca vechii crestini odata,in public,in publicul spatiului virtual,ca sunt un tip cu handicap grav sau cu handicap de gradul 1,datorita faptului ca mama me` avut-a un travaliu deosebit de greu cu mine,ce i-a periclitat viata in acele ore ale nasterii mele pe acest pamant,puteam muri amandoi inca de pe atunci,acum 33 de ani,asta din cauza(spun ai mei),ca asistentele care s-au ingrijit de noi pana la venirea medicului primar,au fost incompetente si si-au dat seama tarziu ca vin pe lume intr-o pozitie nefiresca si anume cu picioarele inainte,ci nu cu capul asa cum ar fi fost normal,avand si cordonul ombilical oarecum strans in jurul gatului,ceea ce-mi va priva creierul de oxigen in timpul cezarianei prin care in cele din urma am fost adus pe lume,plus ca in prima instanta au fortat nota si au incercat sa ma scoata la lumina cu forcepsul,astfel ca am fost resuscitat cam o jumatate de ora pana cand am ales viata,am ales sa traiesc .

Privarea creierului de oxigenul vietii si-a lasat ampreta pe viata mea,asa ca pana la varsta de 4 ani n-am vorbit deloc,iar pana la varsta de 7 ani am mers doar in genunghi,cand ai mei m-au dus la marele chirurg al Romaniei,la

Alexandru Pesamosca ,o somitate in domeniul si la vremea sa,care acum traieste dintr-o pensie amarata,ca doar asa inteleg canaliile astia care au preluat puterea politica in Romania dupa `89 sa rasplateasca si sa pretuiasca valorile acestui neam,care m-a operat si m-a pus pe picioare,de pot acum sa calc pe talpile picioarelor si sa merg,chiar daca merg cu picioarele in x si obosesc repede,totusi am o oarecare independenta,si asta-i tot ceea ce conteaza.

Vorbesc cu greutate si neclar,doar cei apropiati inteleg pasareasca ce o vorbesc ; odata acum ceva vreme dupa ce mi-am luat calculator,mi-am inregistrat si eu vocea cu ajutorul unui program,Doamne Sfinte,eu insumi n-am mai inteles ce-am zis,atat de pocit vorbesc,de m-am mirat si eu cum de ma inteleg ceilanti,printre care mama si nepoata-mea ma inteleg cel mai bine,nepoata mea ma intelege si in engleza,ceea ce trebuie sa recunosc ca este o performanta !  :-)

Am facut aceasta marturisire,fiindca am de gand sa incep sa scriu despre lumea,simtamintele,idealurile,dorintele celor handicapati ca mine .

Credeti-ma,am sa va introduc intr-o lume fanstastica,in care simtirea predomina in tentativa noastra de a reusi si chiar de a supravietui in aceasta viata,pentru ca si handicapatii sunt oameni,au trairi ,dorinte si nevoi exact ca voi toti ceilanti,si chiar si atunci cand ne uitam in tavan sau in colturile camerei sau cladirii respective,atunci cand ne intalnim fata in fata cu voi,cei sanatosi,noi gandim,rationam,incercam sa ne facem atat cat putem ,intelesi in fata voastra ; de cele mai multe ori esuam pentru ca noi handicapatii vorbim intr-o pasareasca greu de inteles,iar voi cei sanatosi sunteti prea prinsi in graba vietii spre a pleca urechea cu atentie si la vorbele noastre,asa pocite cum sunt ele rostite,ele exprima idei si inteligenta la multi dintre noi cei diferiti de voi !

7 Comments »

  1. Smerenie = Dumnezeu

    Comment by Daniel — April 30, 2010 @ 14:43 | Reply

  2. Da,frumos sinonim ,mai ales că de cele mai multe ori n-am înţeles pe deplin sensul acestui cuvănt “smerenie” .

    Comment by Micael Nicolas — April 30, 2010 @ 15:17 | Reply

  3. “noi handicapatii” …. “voi cei sanatosi”…
    Pomul binelui si raului ne devoreaza sufletele, transformandu-ne in tarana umblatoare. Aceast reflex de a incadra tot ceea ce ne inconjoara intr-o categorie, ramanand cu convingerea ca reprezinta chiar adevarul, ne aseaza pe o carare pe care mergem uneori intreaga viata si ne trezim la sfarsit de drum ca ne aflam pe calea mortii.
    Am simtit nevoia sa comentez pentru ca in randurile tale m-am vazut pe mine cum, cu cinci ani in urma, imi strigam durerea pe un forum ortodox.
    Nu mai continui pentru ca eu inca imi caut raspunsurile si nu vreau sa ratacesc.
    Bucurie!

    Comment by Simeona — June 23, 2011 @ 20:40 | Reply

  4. Eu nu-mi strig durerea, ci doar simt o nevoie acută uneori să mă disec,să mă înţeleg şi să caut să descriu cât mai fidel cu putinţă toate aceste căutări ale sinelui,cu care îmi umplu timpul !

    Sunteţi binevenită oricând a comenta reflecţiile mele asupra vieţii ,doamna mea!

    Comment by Micael Nicolas — June 24, 2011 @ 02:21 | Reply

    • Inteleg nevoia de cunoastere. De regula, o nevoie este data de un sentiment.

      Comment by Simeona — June 24, 2011 @ 06:59 | Reply

  5. Care fost-a,doamna mea,durerea d-voastră,dacă îmi permiteţi puţin să vă “ispitesc” şi cum eraţi acum 5 ani,dacă nu cumva cer prea mult ?!

    Comment by Micael Nicolas — June 24, 2011 @ 05:06 | Reply

    • Durerea mea era un cumul de sentimente pe care le-am avut atunci cand mi-am dat seama ca ma aflam pe calea mortii, asa cum spuneam mai sus si nu vedeam nici o cale de iesire. Eram gatuita de frica, rusine, deznadejde, vinovatie, furie, respingere si multe, multe altele.
      Din fericire, Dumnezeu mi-a calauzit pasii spre Maica Siluana – era in Craiova pe atunci.
      Acum, nu pot spune ca m-am eliberat cu totul de acele sentimente – e nevoie de timp pentru curatire, iertare, vindecare si zidire – insa viata mea s-a mutat pe calea vietii …
      Multumesc, Doamne!

      Comment by Simeona — June 24, 2011 @ 07:31 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: