Micael Nicolas's Blog

February 20, 2010

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 04:35

De mic copil am invatat sa citesc si sa intuiesc starile sufletesti pe chipurile oamenilor,atragandu-ma intr-un fel sutil,expresia umana,acest fapt ajutandu-ma mult in viata prin informatiile pe care le adunam astfel.

Eu vad lumea ca pe o mare jungla,in care noi handicapatii suntem niste animale ranite obligate sa traiasca de pe urma vanatorii celorlanti,care iti dau impresia ca te inteleg si astfel te ajuta sa supravietuiesti,dar in realitate foarte putini din animalele inzestrate cu toate darurile vietii,te si inteleg cu adevarat.

Intre oamenii sanatosi si handicapati e o mare prapastie,e firesc sa fie asa,atat timp cat eu insumi nu pot sa inteleg mecanismul instictual al handicapatilor psihic per exemplu,eu totusi fiind mai aproape de ei pe lantul trofic decat voi.

De cand m-am maturizat,ma distrez in sinea mea de cele mai multe ori,cand fiind alaturi de niste persoane perfect sanatoase ,in anumite imprejurari sau circumstante , respectivi indivizi crezandu-ma si prost din nastere,se comporta ca si cum as fii omul invizibil ,unii dintre ei chiar incepand sa-si vorbeasca singuri in barbie,de te-ai intreba daca ne-ai vedea intr-o asemenea ipostaza care dintre noi este nebunul,eu care zambesc tot timpul,iar pe moment avand si un motiv intemeiat sau celalant care vorbeste singur !

Tin minte ca odata,nu cu prea mult timp in urma,ducandu-ma sora-mea cu masina la un control de rutina la o comisie medicala,sa vada doctorii daca nu cumva handicapul de gradul intai pe care il am inca din nastere,nu s-a mai ameliorat intrucatva si nu mananc banii statului de pomana,in realitate o pensie amarata de cateva sute lei,cam jumatate din pensia unui om normal ce a muncit o viata intreaga in Romania socialista a Epocii de Aur(dar asta e deja o alta problema a Romaniei post-decembriste), si neavand chef sa raspund in pasareasca mea intrebarilor doctorilor,am inceput pentru prima oara in viata mea sa joc rolul de handicapat psihic,uitandu-ma pe pereti,in colturile camerei si ignorand intrebarile uneia dintre doctori(chiar era doctorita,dar putin imi pasa).

Sora mea simtind ca eram obosit(ma sculasem de dimineata,ceea ce rar mi se intampla),plus ca ne mai trimisesera diferiti doctori de la anumite spitale,clinici,ce-or fii fost,de la unii la altii,ca tampitii ce sunt(harababura si birocratie ca-n sistemul sanitar rar gasesti,de se intrebase si sora mea : Ma,dar ce or face cei care n-au posibilitatea sa fie transportabili ca tine sau saracii de ei,nu or avea masina ;asemenea intrebari retorice sunt mult prea grele pentru  debilii de la ministerul sanatatii de la Bucuresti,la IQ-ul pe care il au,unde mai pui ca actualmente ministru la sanatate este un ungur,asta sigur are un plan secret de exterminare a romanilor ! LOL),imi zice :Hai raspunde-i doamnei doctor la intrebari ?

Eu in continuare nu aveam chef de asa ceva,in concesinta am preferat pentru intaia oara in viata mea,sa joc rolul handicapatul psihic,uitandu-ma in sus,in colturile camerei si lasand-o pe sora mea sa se descurce cu papagalii din spatele mesei,chiar la un moment,simtind cred ca fac o impresie proasta,preintampina intrebarea doctoritei :

-Este inteligent baiatul,gandeste,nu-i asa ?

-Da,desigur,a invatat singur engleza si acum invata si italiana .

Raspunsul acesta nu prea a dat bine,comparativ cu starea de sfidare si indiferenta in care ma aflam,dar am trecut repede peste,medicii din comisie ne-au invitat sa asteptam afara pana cand vor semna toate hartiile si voi deveni iarasi handicapat cu acte in regula !

Afara era frumos,era inca o dimineata de vara,asa ca ne-am asezat pe o bancuta .Aerul curat,soarele mangaietor mi-a mai imbunat inima,chiar daca in continuare eram fara chef de vorba,asta exceptand-o pe sora mea cu care ma inteleg de minune,practic si ea m-a crescut,dat fiind ca este mai mare decat mine cu 9 ani,asta a tinut pana cand o doamna cu handicap usor la un picior,practic era schioapa,avand un picior mai scurt decat celalant,s-a asezat langa noi pe banca.

Si cum sunt femeile de obicei,imediat au intrat in vorba,eu fiind prins exact la mijloc si nedispus sa schimb o vorba cat de scurta cu strainii,ca sa folosesc o expresie a copiilor mici,mi-am reintrat in rolul de handicapat psihic intr-o clipita,ridicandu-mi de asta data privirea spre frumosul cer senin,numai ca de asta data nu mi-a mai tinut figura,ca nu mai retin exact cum s-a intamplat,dar la afirmatia surorii mele ca sunt un baiat inteligent,imediat a venit si raspunsul : Da,se vede !

M-am gandit eu : Oare de cate ori o fii jucat si ea rolul acesta sau poate pur si simplu observase din scurt ca ma duce mintea,ca de obicei handicapatii se simt extraordinar de repede intre ei si isi dau seama care au un potential intelectual sau deloc .

Pe banca alaturata se afla o mama simpla cu fiica sa la reevaluare,fata care desi mai avea inca doua surori ,se vedea ca nu este in cele mai bune relatii cu ele,tocmai pentru ca venisa pe jos alaturi de mama sa ,cu parul ce ii incepuse bine sa-i incarunteasca,problema ei ,erau tot picioarele,nu prea avea tarie in ele,am vazut asta,observand cat de subtiri ii erau gambele.N-am sa uit niciodata privirea acestei fete,era atat de umila incat imi cersea mie mila si intelegere,avea privirea cainelui batut si flamand pe care nimeni nu-l mai mangaie si toti ii hulesc existenta.

Si desi handicapatii nu simt compasiune fata de confratii lor de suferinta,atunci pe moment am fost atins tragedia acelor ochi.Cei sanatosi mai imi zic cateodata :

Multumeste lui Dumnezeu ca nu esti mai rau,totusi tu poti sa te misti,te speli singur,iesi pe afara singur,ca altii sunt paralizati complet si nu se pot misca din pat !

Acest rationament are un sambure de adevar in el,numai ca ,pe mine de exemplu,nu ma ajuta cu absolut nimic faptul ca exista persoane pe acest pamant care sufera mult mai mult decat mine,pentru ca nu pot sa ma bucur ca exista oameni mai in suferinta decat mine,cu atat mai putin nu pot sa-i multumesc Domnului ca X este in carucior cu rotile,iar eu nu,ca doar nu sunt nebun sa ma aseman fariseului din Evanghelie in varianta handicapatilor !   :

10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

P.S.

Suferinta fiecarui om este unica,ca omul insusi !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: