Micael Nicolas's Blog

April 23, 2010

Retardaţii ,prizonierii unei alte lumi !

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 05:31
Tocmai ce terminai de citit un articol foarte interesant pe Evenimentul Zilei despre o femeie care în urmă cu vreo 14 ani a adoptat o fetiţă fără să-şi dea seama şi fără să i se spună că are un retard mintal sever,vroind acum să anuleze adopţia pe cale judiciară ,ca tânăra devenită intre timp din fetiţa de altă dată, să aibă parte de un tratament instituţionalizat şi adecvat într-un spaţiu special amenajat unor astfel de situaţi,iar ea,femeia ce o adoptase, devenită intre timp mamă naturală al unui copil sănătos făcut cu al doilea bărbat dintr-o nouă căsătorie să poată să se îngrijească aşa cum se cuvine de micuţul abia venit pe lume.
Nu am să o judec pe biata femeie,nici n-am să apelez la moralitatea religioasă,nici la etica socială a zilelor noastre,ci am să încerc doar să vă spun cum îi văd eu pe cei cu handicap mental sau pe retardaţi aşa cum mai sunt numiţi de massele ignorante.
În primul rând vreau să specific clar de la început că aceste persoane cu retard mintal sunt fiinţe umane,nimeni nu le poate nega această calitate,ci nici sub-umani nu pot fi etichetaţi aşa cum au făcut-o nazişti pe faţă sau comunişti intr-ascuns în istoria recentă a ororilor demne de un luciferic isteric şi criminal !
Dacă despre nebuni se zice că sunt fericiţi în inconstienţa lor faţă de lume şi din grijile din lume,atunci retardaţi mintal sunt sfinţi intr-o ierarhizare abstractă a incapacităţii minţii de a percepe realităţile din jurul său,cu toate că percep şi ei lumea în felul lor,tocmai fiindcă reacţionează la sentimentele primare,la bucurie,tristeţe,mânie,frică şi dragoste,doar că ei erup necontrolat în afişarea lor,când sunt bucuroşi ,râd sălbatic,când sunt trişti ,nu mai scot niciun cuvânt şi privesc indiferent şi aiurea în gol,când sunt mânioşi,ţipă ,încercând să se facă înţeleşi în limba lor mută fără de cuvinte,când resimt frica caută o faţă familiară împrejur în braţele şi la pieptul căreia să se ascundă cât mai repede cu o velocitate tulmutoasă,când în sfârşit găsesc dragostea ,care pentru ei poate fi o afecţiune reală sau mimată, nu contează că oricum nu-şi dau seama,ei nu zâmbesc,nu exultă ca cei normali,ci iarăşi râd ca la început fiindcă pentru ei nu exisţă absolut nicio diferenţă între bucurie,exultare şi dragoste,ci mai degrabă toate aceste trei stării sunt inventate de mintea noastră sănătoasă,veşnic pusă pe categorisiri de tot felul,nicidecum existente în natură sau cel puţin nu separat,ci întotdeauna împreună ca într-un buchet de flori diverse,primăvăratice .
Ei comunică cu noi prin diverse sunete,prin semne iscate şi îndreptate spre ceva,vroind parcă să ne facă să ghicim ce gândesc,dar noi încercând să-i aducem pe ei la normalitatea noastră,nu acordăm întotdeauna atenţia necesară acelor erupţii mimico-gestuale îngânate ,şi de cele mai multe ori acest fel de comunicare inegală sfârşeşte în lacrimile amare ale primilor,de mai sunt şi mici şi drăgălaşi chiar în râsetele noastre provocate de haioşenia lor neputinciosă,iar de sunt mari la pubertate,ne înspăimântă imprevizibilul nefericit ce ni s-ar putea întâmpla,inoculat nouă de mass media cretină lipsită de măsură în profesionalism şi însetată doar de întâmplări macrabe în senzaţionalul lor grobian şi lipsit de relevanţă la scara mare a întregii societăţi la care se raportează fie şi îndirect.

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: