Micael Nicolas's Blog

May 13, 2010

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 21:24

Ce tot căutăm să găsim o satisfacere cât de măruntă unul în altul,tot cunoastem persoane noi de pe întreg mapamondul,vorbim cu ele,încercăm să ne facem plăcuţi,încercăm să aflam ceva nou ce n-am ştiut până atunci,după care simţind lâncezeala vorbelor,impotenţa cuvintelor,începem să facem aluzii cu tentă sexuală în lumi virtuale ,alunecăm fără să vrem,plictisiţi de coma spirituală în care ne aflăm,în asemenea jocuri sterile şi juvenile ce nu te mai satisfac ca înaînte !

Suntem nişte morţi ieşiţi ca prin minune din morminte în asemenea cazuri ,care încearcă disperaţi să-ti mai amintească fericirea iluzorie ce-am trăit-o odată ,întâmplător sub soare !

Totul este moarte imprejurul meu,zâmbesc ca prostul unor femei care îmi adorm intuiţia înlocuind-o cu fantezia unor gânduri ce încă doresc a mă ţine sclavul unei lumi atât de bogate în etichete şi atât de strălucitoare în promiterea falsei fericiri pământene.Aş vrea să resimt uneori scârbă pentru tot ceea ce mă face să fiu atât de prost,atât de credul unei lumi,unor oameni care niciodată nu-mi vor putea oferi fericirea sfinţilor ce vor să-şi iasă din trupuri când sunt binecuvântaţi şi umbriţi de lumina mai presus de orice lumină din creata lume !

Aş vrea să las totul în urmă,aş vrea să ies din vechile tipare în care mă zbat ca un animal prins în laţul capcanei,dar cum să sfarâm cuşca de sticlă în care trăiesc,cum să mă rup aşa dintr-o dată şi definitiv de lumea în care m-am născut şi de ale cărei reguli,stereotipuri şi obiceiuri sunt împregnat ca buretele aruncat într-o apă murdară şi îmbâcsită de rezidurile cele mai scârboase care se strâng în jurul lui,afudându-l în cele din urmă sub greutatea mizeriilor care se adună şi se depun pe el !

Oare cum este posibil să ajungi să te schimbi radical,de la rădăcină,ce trebuie să faci ca să ai parte de o astfel de transformare uluitoare,cum poţi să ajungi sfânt comprimând lentoarea timpului ce trebuie parcurs până la cel Viu mai presus de spaţiu,dimensiune şi timp?!

Caut ceva,nu ştiu ce şi nimeni nu mă ajută ! Parcă m-am aventurat singur într-o grotă şi acum mă întreb :unde vreau să ajung,ce caut aici ?Aparent e o singură întrebare,dar deja ruptă pe din două de o contradicţie ! Ăsta sunt eu,l-aş urma pe Dumnezeu,sunt convins că există,n-am absolut nici cea slabă umbră de îndoială asupra existenţei Lui şi absolut nimeni n-ar putea să mă convingă să cred contrariu,dar în acelaşi timp eforturile care trebuie depuse şi abnegaţia de care trebuie să dai dovadă ca să ajungi să-L vezi mă sperie,şi mă face să-mi râd singur în bărbie :Chiar te vezi ajungând sfânt vreodată ? Şi totuşi la Dumnezeu este cu putinţă să înmoaie şi inima cea mai împietrită în murdării de tot felul şi să o facă nu numai să i se închine şi să i se roage,dar să-l şi oblige pe El,pe cel ce caută să-şi vadă Chipul în oglinda sufletului nostru,să o cureţe,să o oblojească şi să o ridice cel puţin la starea primordială în care omul conversa şi-L contempla pe Dumnezeu neîngrădit şi fără nicio barieră .

Dumnezeu pentru mine nu este acel zmeu din basmele populare gata să mă pedepsească totdeauna când nu sunt cuminte,nu e o sperietoare,cu toate că şi calea fricii de Dumnezeu este sănătoasă şi îşi are rostul ei,te înalţă şi ea spre virtute,închipuind o anticameră a dragostei ! Dumnezeu nu te pedepseste în viaţă ca să-ţi fie frică de El,ci să-ţi amintească unde vei ajunge după moarte dacă nu te vei lipi acum de El !Niciun părinte sănătos la minte şi iubitor de pe acest pământ nu-şi pedepseste copilul ca să-l ştie de stăpân,ci să-l ajute să facă diferenţa dintre bine şi rău ca să nu sufere o durere mai mare pe viitor !

Suntem aparent orfani pe acest pământ,ne uităm sus spre cer şi nu vedem pe nimeni acolo,chiar am pătruns adânc şi am rupt himenul cerului pământesc şi tot nu l-am găsit pe Dumnezeu,în curând vom emigra şi vom popula alte planete,chiar vom ajunge şi în alte galaxi,vom fi capabili să atingem stelele cântate în versuri de poeţii antichităţii şi tot nu-L vom găsi pe Dumnezeu,chiar vom ridica biserici şi temple ale credinţelor noastre pământeşti oriunde şi oricât de departe vom ajunge,dar pe Dumnezeu, de vom voii al găsi,îl vom purta permanent în templu Său care Ţi l-a creat singur dintru început în trupul fiecăriua dintre noi ,ca să nu putem fugi şi nici uita vreodată de El !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: