Micael Nicolas's Blog

May 18, 2010

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 05:11

Ciudat să fi handicapat,să n-ai o familie a ta,să n-ai copii de care să te îngrijesti,dimpotrivă să ai tot timpul la dispoziţie să cugeţi la “nemurirea sufletului” cum mi-ar zice al meu părinte şi totuşi să fi stresat,să simti nervozitatea şi starea de agitaţie mereu crescândă din societate !

Mă uit la chipurile oamenilor atunci când mai ies pe afară şi văd că deşi am învăţat să zâmbim politicos când dăm peste un chip cunoscut,ne îmbrăcăm frumos,ne aranjăm,suntem curaţi,ne parfumăm cu deodorante din ce în ce mai scumpe,disimulăm din ce în ce mai bine ceea ce nu ne place de dragul torelanţei şi al diversităţii democratice,totuşi suntem gata să ne linşăm unul pe altul atunci când nu cădem de acord asupra celor mai elementare principi etice sau morale care ar trebui să guverneze orice societate.Vezi bine că iţi sunt încălcate anumite drepturi absolut normale într-o comunitate,cum ar fi dreptul banal de a avea parte de liniste în timpul nopţii şi de a avea pretenţia ca primăria şi funcţionarii acestei instituţii în frunte cu primarul să-ţi dea măcar impresia că lucrează şi sunt în slajba ta,a cetăţeanului,a muritorului de rând,că altceva mai mult n-am dreptul nici să sper,că oricum nu se revolză nimic !

Poate că unora din ţara aceasta,problema câinilor comunitari ar fi ultima la care s-ar gândi şi mi-ar răspunde ironic că au început să ne mănânce urşii gunoieri de la Braşov,câinii fiind deja adoptaţi cu acte în regulă de întreaga societate românească,nici măcar o problemă nu mai reprezintă,sunt de ai nostri,fraţii noastri păcătoşi care n-au atins Nirvana în viaţa lor anterioară şi acum s-au reîncarnat în formă de câine spre a-şi ispăşi păcatele în speranţa unei noi sanse de a redeveni om şi a atinge iluminare şi a-şi curma şirul suferinţelor vieţii de după viaţă !

Revenind la tonul serios acum,ce-ar trebui să facem ca să scăpăm de un stres inutil într-o perioadă şi aşa extrem de grea şi de solicitantă,când porcii din parlament se uită la filmuleţe porno pe laptop,iar şefii de partid îi apără surâzând prefăcut cu o nesimţire ce frizează paradoxul absolut al decadenţei continuie în care tot ne afundăm şi ne spun ca unor idioţi pe care nu s-au săturat să-i tot jignească : “A fost doar un accident digital !”

Au învăţat şi cretinii nostri ceva de la americani şi de la atât de celebra şi macraba lor expresie,când omorau persoane nevinovate mai cu voie,mai fără voie : “Victime colaterale !”

Ce mi-e “accident digital” sau “victime colaterale” într-o lume atât de grăbită în alergarea ei nebună după o himeră nedefinită încât uită să mai gândească !

Omul modern nu mai gândeşte,mai precis zis,omul modern nu mai cugetă,el trăieşte într-o lume a imaginii,el însuşi a devenit parte a unei mărci de îmbrăcăminte,de tehnologie,de vise virtuale în detrimentru vieţii reale !

Încredibil,dar de la o vreme încoace am început să fiu din ce in ce mai recunoscător Proniei Cereşti că m-a binecuvântat şi a ales să mă nasc handicapat !

E posibil ca mai devreme sau mai târziu când nimeni nu va mai fi alături să se îngrijească de mine ,să ajung la colţul străzii,să devin unul dintre acei nefericiţi care aduc un afront civilizaţiei în sine şi pe care îl veţi privi ca o paria a societăţii ce vă murdăreste visul idealist de a trăi şi atunci doar câinii a căror existenţa o hulesc acum,să-mi devină singurele fiinţe create ce-mi vor vorbi în limba lor,în limba necuvântătoarelor !

Chiar zilele trecute am avut o conversaţie pe messenger cu Maria Mirabela,o persoană sensibilă în adâncul fiinţei ei,o romantică crudă ca bobocul unei flori nedeschise dintr-un început de primăvară,care mi-a spun să încerc să-mi întemeiez o familie,să am copii,să-mi reiau şi să-mi termin studiile şi în sfârşit să-mi fac un rost normal în viaţă !

Vă închpuiţi ce ciudăţenie sunt dacă nasc în alţi o asemenea impresie !

Poate nici eu nu ştiu ce caut prea clar ,dar în niciun caz nu-mi doresc să ajung un personaj neîmplinit ce-ţi caută rostul şi împlinirea într-o banală poveste de dragoste dintre un bărbat şi o femeie ca într-o telenovelă proastă aşa cum sunt toate serialele stupide şi lacrimogene despre iubire !

Am renunţat să mai cred în iubire atunci când inima mi-era toropită de vraja arzătoare a unei prea fermecătoare fete cu ochii cei mai frumoşi din lume care îmi hrăneau visul comei ca printr-o perfuzie,din care m-am trezit brusc ,după un electroşoc aplicat accidental de aceiaşi persoană în graba şi în ritmul tulmutos al sângelui ce îi circula prin vene în acea perioadă de pre-maturizare prin care toţi trecem,am trecut sau vom trece când ne va veni rândul !

Cum să mai cred în ceva pe care l-am experimentat deja,i-am cunoscut limitele şi l-am aruncat în gaura neagră din sine,gaură ce nu reciclează nicioadată sentimentele,ci le sufocă,le ucide cu timpul până si amintirea lor ,exact ca găurile negre din universul cunoscut,lumina şi căldura !

Nu pot să mă întorc în trecut ca un câine la propria vomă sau şi mai rău ,să ling de pe jos voma altuia ! E prea scârbos aşa ceva,că asta reprezintă acum pentru mine toate femeile de pe glob metaforic vorbind cu un realism vecin cu misoginia !

Sunt liber şi îmi place libertatea de care mă bucur în prezent chiar şi aşa pierdut cum mă simt uneori în ea,tocmai că nu-i mai cunosc marginiile şi nici perimetrul în care trebuie să mă învârt ca să-i simt savoarea,încă nu i-am stabilit coordonatele acestui nou mod de viaţă şi de aceea poate mă simt uneori bulversat în această largheţe a noii dimensiuni intrinsece,dar am presentimentul că va fi mai dulce şi mai minunată lumea misterioasă şi ascunsă din mine decât am cunoscut şi îi este cu putinţă omului să o cunoască în afară !

2 Comments »

  1. Nu este handicapat un om liber. Libertatea de a cugeta chiar la “nemurirea sufletului” este o modalitate de evadare dintr-un handicap. Handicapat este doar cadavrul ce zace-ntr-un coşciug. Doar în această fază omul devine handicapat şi nu mai poate face nimic, alţii urmând a face totul pentru el. Dar pentru a fi cu adevărat liber ai nevoie de cât mai mult curaj să iei întreaga lume de piept şi să-i strigi în faţă: SUNT LIBER !

    Comment by abbilbal — May 18, 2010 @ 14:45 | Reply

  2. Mi-este foarte greu să mă fac înţeles de voi,poate că nici nu caut cu adevărat să ating acest obiectiv,lumea exterioară pe care o reprezentaţi voi simbolizează ceva periferic pentru mine !
    Voi existaţi pentru că vă aud,vă văd şi intru în conexiune cu voi prin acest limbaj al cuvintelor,dar de fapt voi pentru mine contaţi din ce în ce mai puţin,nu aveţi ce să-mi spuneţi ceva mai interesant decât nevoinţa mea de a-mi translata simţirea în cuvinte,asta-i tot ceea ce contează pentru mine !

    Cuvântul “evadare” nicio dată nu l-am suportat,e un cuvânt pervers,un cuvânt mort care n-ar trebui să existe în asemenea context,când vorbeşti despre tine însuţi,despre intimitatea ta cea mai profundă,fiindcă este cu neputinţă să evadezi de tine însuţi sau din tine însuţi,esti ceea ce esti,un cameleon intrinsec care nu-şi schimbă permanent doar culoarea,dar şi forma,mie nerămânându-mi altceva de făcut decât să prind în laţul cuvintelor câte ceva din aceste schimbări tulmutoase pline de vifor ce-mi animă simţirea !

    Comment by Micael Nicolas — May 18, 2010 @ 18:18 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: