Micael Nicolas's Blog

June 9, 2010

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 06:37

În rarele momente în care mă întreb cu o curiozitate infantilă,jucăuşe :Oare cum aş fi fost dacă m-aş fi născut perfect sănătos,fără handicap şi cu aceiaşi minte nestatornică, scormonitoare şi pe alocuri sclipitoare,când mi-este dat să înhaţ clipa,s-o robesc,să-L suspend fie şi momentan pe Dumnezeu în existenţa micro-cosmosului dinăuntrul meu ?!

Proiecţia imaginativă a acestui gând fugar este următoarea : Aş fi fost un om viclean în sensul înteligent al cuvântului,un om pervers cu femeile,în sensul că le-aş fi suscit minţile şi le-aş fi lăsat cu ochii în soare,de unele chiar nu m-aş fi atins,dar le-aş fi făcut să viseze după mine,aş fi fost un fel de Marchize du Sade ,numai nu aş fi apelat la perversiunile lui sexuale,aş fi adoptat principiile unui călugăr după primele experienţe sexuale şi m-aş fi jucat doar cu mintea femeilor,neatingându-le după aceea defel,că nimic nu-i mai frumos în viaţă în afară de a vrăji femeile ,de ale face să pulseze pentru tine şi în acelaşi timp să le lasi impresia în subsidiar,că esti un vultur solitar care nici atunci când vânează nu se înfruptă din pradă aşa banal, pe o bucată de pământ pârjolită de soare,ci doar în înaltul cerului unde aerul este mai rarefiat şi dominaţia priveliştii,una încântătoare,ce te îndeamnă de la sine,să dai rotocoale,rotocoale şi să tai aerul,zburând în înaltul cerului ,privind spre femelele oamenilor ca spre ceva cu ajutorul cărora mi-aş fi devăsârşit tacticile de vânătoare,nereprezentănd nicidecum trofee de glorie,ci doar un capriciu cu care m-aş delecta în clipele anoste ale vieţii!

Sigur aş fi întrat şi în afaceri,şi cum mi-a fost dat să mă nasc în era vestului sălbatic în România zilelor noastre,nu m-aş fi dat în lături aproape de la nimic,doar ca să parvin cât mai mult în societate,caracterul l-aş fi avut,orgolios şi încăpăţânat ,perspicace şi perseverent atunci când îmi propun cu adevărat să duc la bun sfârşit un proiect schiţat,implusionat de dorinţa de al atinge ,aş fi călcat şi pe morminte doar să ating ceea ce mi-am fi propus,că mi-e greu să cred că aş fi fost un om moral şi cu frică de Dumnezeu,nu mi-e frică acum de El ,dar îi rămân aproape şi încerc să-i rămân cât mai fidel,cu atât mai puţin în situaţia pe care mi-o imaginez acum !

România ar fi fost prea mică pentru mine,Europa UE-ului actual,la fel,mi-aş fi încercat norocul, unde altundeva decât în Capo Mundi erei noastre,în New Yorkul unde, fiecare pământean care vrea să cucerească lumea întreagă şi nu se mulţumeşte uşor,vrea să ajungă şi să trăiască,să parvină şi să urce treptele piramidei egoului suprem ce poate să-l îmbrace omul în această viaţă.De asemenea aş fi preferat să trag sforile din umbră,nu m-aş fi afişat prea mult,fiindcă atunci esti cu adevărat un om puternic,esti un rege ce dictează în locul celui real şi arhicunoscut de pe tron !

De obicei majoritatea bărbaţilor se mulţumesc cu victime obţinute facil,ca la ruletă,au jucat şi au şi câstigat ceva în mod neaşteptat,se entuzismează imediat,se înfruptă hămesit din norocul ce ia atins şi de cele mai multe ori se domesticesc la fel de fugar şi işi unesc destinele într-un cuib ca atâtea altele din lume ! Se zice că unora dintre noi bărbaţii,ne este teamă să abordăm femei inteligente,cu un anumit aşa zis statut social,ce par inabordabile,ştiut fiind că acestea care gândesc mult,intelectualele,sunt şi cele mai focoase în intimitatea lor,dacă ştii cum să le deschizi şi să le rupţi delicat patalele ce ascund polenul,că astfel doar dacă o surprinzi nepregătită ,într-un moment de slăbiciune,şi treci la acţiune cu ideea întipărită în minte,că nu se ştie dacă se va mai ivi vreodată o a doua sansă,automat te-ai condamnat sigur la eşec şi rămâi în amintire cu o noapte nebună pentru tine,dar poate nu la fel de reuşită pentru ea,şi atunci chiar că n-ai obţinut nimic !

Intelectualele simt nevoia unei poveşti,iar o poveste ca să se închege îi trebuie timp,câteva luni,un an,un an şi ceva;dacă îi acorzi acest răstimp şi nu uiţi complet de ea,trimiţându-i sau lăsându-i o vorbuliţă din când în când şi pulsând uşor,neriscând nimic important sau mai bine zis,neexcluzându-te singur de la masă ca la poker,automat îi dai de gândit şi începe să te ia în serios,să nu mai fi doar o simplă aventură de o noapte şi devii ceva mai mult,îţi deschide uşa,intri şi ieşi atâta timp cât nu îi dai de bănuit că ai vrea ceva mai mult sau dimpotrivă,te-ai plictisit,a devenit şi ea o rutină,încearcă să ajungi amantul,prieten al ei decât prietenul,amant al el,că nu de alta,dar intelectualele ţin mult şi la propria imagine şi nu-şi doresc nici în ruptul capului să audă vorbe nepotrivite din gura lumii despre relaţia voastră !

Dar ce n-aş face dacă aş fi fost sănătos sau ce n-aş încerca să fac dacă aş fi un tip mai puţin moral şi scrupulos, sau cel puţin să fi crezut în Dumnezeu aşa simplu şi modest ca orice ţăran ce nu-ţi complică viaţa inutil cu legi morale,credinţe şi filozofii de care ne vorbesc învătaţii din marile oraşe,filfizonii timpurilor noastre !

Dar ăsta sunt,eu cred în cele ce vorbesc ei şi am credinţa că sunt tangibile fiecărui om ce se apropie de ele,sincer precum copiii ce descoperă lumea în care s-au născut în timp,aşa şi noi,cred eu că-L putem redescoperi pe Dumnezeu urmând paşii întipăriţi în învăţăturile sfinţilor din toate timpurile;mi-e greu să cred că ceea ce le-a fost dat lor să trăiască,nu ar putea să ni se dea şi nouă ,mi-e imposibil să cred acest lucru,sfinţii pentru mine sunt ca fiecare dintre noi,nu au nicio genă în plus faţă de noi,nu au fost privilegiaţi în absolut niciun fel de Dumnezeu,doar şi-au urmat chemarea din adâncul inimii pe care toţi o avem,dar pare-se că din ce în ce mai puţini dintre noi o luăm în serios !

Chemarea aceasta este mai degrabă o nelinişte,o neîmplinire personală,îndiferent ce-aş face bun sau rău, din proprie iniţiativă sau rea voinţă,nu sunt mulţumit de mine însumi,îmi lipseşte ceva esenţial de care rugăciunea şi spiritualiatatea creştină pare să mă apropie ! Şi nici aşa nu sunt mulţumit,pentru că accept credinţa că sunt o făptură creată,dar una rătăcită ce nu-şi cunoaste pe deplin Creatorul ,deşi am auzit de El,am citit despre El,poate L-am şi pregustat într-o măsură infimă,poate am fost înşelat in experienţa mea personală aşa cum mi s-a spus odată recent dintr-o întâmplare pe un forum creştin,n-are nici cea mai mică importanţă atâta timp cât am văzut ceva,am simţit ceva unic,ceva care mă face acum să nu mai mă pot îndoi de existenţa Lui Dumnezeu !

Oare câţi dintre voi pot spune acelaşi lucru,cu aceiaşi siguranţă de sine,fără să braveze,fără să încerce să câstige simpatie ! Oare la ce mi-ar folosi simpatia voastră cât timp sunt handicapat şi aş putea să vă o câstig cu lamentările uşuratice ca-n telenovelele proaste !Dar nu,nu fac asta,n-am nici măcar nevoie de atenţia voastră,cu toate că recunosc că mă simt bine,flatat,când văd un nou comentariul de-al vostru pe blogul meu,însă este o stare extrem de efemeră,care îmi trece mai înaîntea de a vă răspunde !

Scriu pentru plăcerea scrisului în sine,scriu ca să mă înţeleg mai bine sau uneori scriu doar pentru că îmi place să fiu stăpânul masochist al propriilor mele cuvinte !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: