Micael Nicolas's Blog

June 18, 2010

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 03:24

Mintea-mi este ca un copilaş năbădăios ce tocmai a descoperit mersul în picioare,aleargă de colo ,colo,cu o energie devoratoare ,făcând orice şi gândindu-se la orice numai să înceteze a mai fi obligată să descopere lumea interioară,focalizându-şi atenţia întreagă doar spre inimă !

E atât de interesant de observat uneori cum mă lupt cu propria-mi minte ! Sunt doar eu cu mine însumi în acele momente,încercând să pun în practică mistica creştină !

Stau cu ochii închisi,spun cât spun rugăciunea minţii,şi la început în primele 20 sau 25 de minute,reusesc să-mi scufund gândurile în liniştea mută,dar vie ce mă atinge pentru câteva clipe mai de fiecare dată când încerc să pun în practică înţelesul(atât cât mi-este dat)cuvintelor sfinţilor din diferite cărţi,şi atunci în acea linişte în care nu mai văd şi nu mai aud nicio imagine,niciun gând,nicio şoaptă muribundă a niciunui ecou din trecut,mă tem parcă de ceva,mă tem de necunoscutul ce m-ar putea atinge,mă tem de ceea ce s-ar putea să mi se dăruiască !

Teama aceasta ciudată ce o resimt când şi când în timp ce mă rog nu este smerenia aceea atât de des pomenită la sfinţi,ci este mai degrabă un soi aparte de egoism subtil ; practic această rugăciune nu neapărat spre a fi iluminat,spre al descoperi şi vedea pe Dumnezeu ! Mă tem de El ,mă tem de eventuala probabilitate de a mă schimba radical,fiindcă presimt că asta se va întâmpla de va fi să mă cerceteze iarăşi ca altă dată în chip de nour ! Paradoxul şi mai straniu al acestei situaţi este că în adânc sufletul meu există un sâmbure mic,mic de tot,un sâmbure infim ce tânjeşte în speranţa de a fi udat cu apa vieţii şi fotosintetizat de razele luminii necreate izvorâte din fiinţa mai presus de fiinţă şi de minte necuprinsă a lui Dumnezeu !

Niciodată nu m-am gândit să mă călugăresc în mod serios,sunt oarecum prizonierul comodităţii ce mi-l oferă lumea modernă în care trăim,şi nu cred că aş fi croit să trăiesc într-o mânăstire în condiţiile asemănătoare ce se găsesc încă la sate în România mileniului trei,cu buda undeva în spate şi cu apa de la fântână ,spun acestea amintindu-mi cuvintele proaspăt citite ale lui Simeon Noul Teolog care este deosebit de categoric când vine vorba despre iluminarea creştină ,spunându-ne să lăsăm toate,să renunţăm la toate proiectele ce le-am fi putut avea în minte sau în plină concretizare a lor de până-n acel moment şi să-L urmăm doar pe Dumnezeu atunci când ne atinge ,binecuvântându-ne cu vederea luminii Harului Duhului Sfânt !

Cunoasteţi voi vreun handicapat care a ajuns vreodată sfânt ,că mie mi-este să nu profanez acest cuvânt,doar gândindu-mă la el ! Şi totuşi parcă am o presimţire,ceva ce mă roade în interior şi anume un gând tăcut,dar cu o concentraţie de simţire mare adunată în el,care mă lasă să înţeleg că dacă voi continua să mă rog seară de seară şi să ajung să mă spodevesc şi să mă împărtăşesc curând,iar după aceea începând din iarnă,când voi implini un an de când am reînceput să practic rugăciunea minţii,voi mări timpul alocat misticismului creştin,îmi este greu să cred că voi fi iarăşi îngenuncheat la pământ,deşi sunt sigur că voi întâlni multe piedici neplăcute şi pe alocuri dureroase pe drum !

Dumnezeule,la ce mă gândesc,cum îi este permis unuia mine nu numai să gândească şi să spună aşa ceva,dar şi să spere !

Altădată ,Dumnezeule,Te-am pândit ca pe un hoţ,aproape o săptămână întreagă ca să Te prind şi să Te subjug în mod egoist,oare ce se va întâmpla când voi regăsi plăcerea simplă şi pierdută în inocenţa ei,de a mă ruga pentru ceea ce esti Tu,pentru ceea ce nu mi-Te închipui că reprezinţi,dar esti,aşa simplist fără prea multă “teologhiseală” la mijloc,însă descoperindu-Te citind în teologia sfinţilor părinţi,calea bătătorită de ei care este drumul cel mai sigur spre Tine,chiar dacă semnele de pe marginea drumului sunt ascunse în vegetaţia sălbatică ce a crescut de la sine prea mult,fiind atât de rar tăiată din rădăcini de cei care îndrăznesc să se apropie de Tine,urmând acelaşi vechi şi bătrân culoar către desăvârşire !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: