Micael Nicolas's Blog

June 29, 2010

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 05:02

De la o vreme încoace a început să-mi placă din ce în ce mai mult,să joc rolul de prost,observând că acest inedit rol îmi lărgeste şi îmi accentuază posibilitatea de a fi eu însumi cât mai mult timp cu putinţă.Cunosteţi voi un prost care să fie asaltat cu tot felul de întrebări,dimpotrivă,este lăsat în pace,nimeni nu vrea să-şi complice existanţa,întrebându-l ceva.

Odată cu puţin timp în urmă o feţiţă nou venită în cartier alături de familia sa,şi foarte dezgheţaţă la minte şi mai curioasă de felul ei,m-a întrebat :

-Tu,ştii să numeri ?

-Da.

-Ia numără până la zece ?

-Unu,doi,trei,…zece .

-Bravo,şi şi-a văzut în continuare de coardă ei.

Cred că am să ajung mai devreme sau mai târziu să las oamenilor această impresie cum că aş fi prost,chiar îmi face deosebită plăcere să-i observ şi să le analizez comportamentul,atunci când fiind lângă mine şi realizând că nu pot să lege o conversaţie inteligibilă cu mine şi văzându-mă că tot zâmbesc ca un adevărat handicap ce sunt,ce nu poate să-şi disimuleze ceea ce simte sau gândeşte pe moment atunci,automat ajung să mă considere şi prost,devenind fericit că mă consideră prost într-o lume prea ahtiată după imagine,după etichete.Oamenii judecă astăzi după ceea ce văd,după ceea ce aud,simţirea sufletească pentru ei nu există,că dacă ar exista s-ar prinde destul de repede că gândesc,judec,chiar râd de ei atunci când zâmbesc,făcând tot felul de conecţiuni în minte şi analizându-i ca şi când ar fi morţi,iar eu autopsierul ce îi disecă de vii !

Cei ce sunt consideraţi prosti devin învizibili,adevărate fantome printre cei vii şi ceilanţi se comportă cu noi ca atare,chiar ieri mi s-a întâmplat să stau pe bancă faţă către faţă alături de un tată cu copiii pe afară,care pur şi simplu nu mai putea să-şi dezlipească ochii de la vecina de vizavi;să ai vise erotice cu femeia ce o priveşti ,în timp ce o priveşti rar mi s-a întâmplat să trec prin aşa ceva,şi asta doar atunci când eram ceva mai infantil şi mai puţin matur sau în curs de maturizare,de obicei te joci cu privirea,iar nu rămâi hipnotizat ca într-un număr de circ,aşteptând să-ţi dai frâu liber fanteziei cu vecinica de vizavi pe bancă sau într-o grădină ca maidanezii fără casă şi fără de stăpân !

Încredibil câte lucruri interesante văd într-o zi când mai ies afară în cartier !

Cei care nu disimulează ceea ce simt sau nu pot să disimuleze trăirea ce o resimt în interior,îi demască incredibil de uşor pe cei care recurg la vicleşuguri,la jocuri de tot felul,cele mai multe dintre ele se petrec între un bărbat şi o femeie şi ascund în ele,ce altceva decât sexul,dorinţa de a face sex; văzut din afară acest dans al dorinţelor de împerechere,pare atât de caraghios,atât de banal şi atât de neinteresant,dar însă dacă esti prins în acest preludiu sentimental de dinaintea adevăratului preludiu sexual,totul devine în scurtă clipă atât de excitant,de intens şi de real,încât dacă printr-o intervenţia diabolică,constiinţele s-ar anula în acel moment,ne-am regăsi exact în postura animalelor ce se înperechează în plină natură,oriunde,în grădină,pe bancă ,pe o masă !

Oricât de frumoasă ar fi fost o femeie,după 30 de ani încetează de a mai fi femeie în mod paradoxal ; cu cât îmbătrânim cu atât pierdem mai multi neoroni şi ne prostim,nu mai putem fi atrasi în romantisme,în sentimentalisme,când punem ochii pe o femeie,nu o mai considerăm nici măcar o femeie,ci de-a dreptul târfa noastră;de aceea şi femeia ne consideră pe noi bărbaţii,după vârsta de 30 ani,nişte porci;şi ce poate ieşi bun din aşa ceva,oare cumva nişte “cenporcine”,că centaurii legendari sunt puţin altceva ?!

Singurii pe care nu pot să-i mint şi nu vreau să-i mint sunt copiii,ei au un statul special pentru mine,ei cresc,se dezvoltă şi nu-mi permit să le dau un exemplu prost ,să-i amăgesc sau să-i duc în eroare cu bună ştiinţă,cu un copil sunt eu la rândul meu copil şi le răspund cu sinceritate şi pe cât posibil pe măsura inteligenţei lor.Singura pe care mi-a plăcut să o păcălesc a fost nepoata mea şi am păcălit-o până la vârsta de 7 ani,după aceea am renunţat la acel efemer obicei,fiindcă începuse şi ea scoala şi avea nevoie de informaţii sigure.Ţin minte când avea parcă vreo 5 ani şi câteva luni şi începuse să înveţe şi ea culorile cu bunica ei,maica mea şi eu o întrebam :

-Ce culoare este asta ?

-Galben

-Nu,este roşu !

Şi maica mea care era lângă noi,îi zicea :

-Nu mamă,se păcaleşte nerodul ăsta mare,este galben,nu este roşu.

Ajunsese fata să nu mai aibă încredere în mine,întrebându-şi bunica ce culoare este asta,chiar şi atunci când ii spuneam adevărul şi nu o păcăleam.

Am fost şi am rămas adeptul acelei sintagme :Jocul,micile trucuri dezvoltă inteligenta copilului,mai cu seama într-o familie normală când există pe lângă copil şi o a doua persoană matură sau mai multe care să-i spună de fiecare dată adevărul şi desigur un clovn ca mine care să o nedumirească ,să o pună în încurcătură,să o facă să se întrebe : Dacă mă minte ?!

Spun acest lucru din experienţă deoarece atunci când m-am născut,doctorii şi-au dat seama în scurt timp că am să fiu handicapat,chiar le-au spus părinţilor mei că voi fi şi retardat psihic,numai că Dumnezeu le-a stricat pronosticul medical şi m-a înzestrat cu inteligenţă şi aşa nu sunt astăzi o legumă ambulantă,chiar am început să scriu o altă filă din cartea vieţii mele când am început să mă bucur în sanctuarul secret a ceea ce sunt cu adevărat în interior când lumea mă crede prost !

Nimic nu este mai întreresant şi amuzant uneori în viaţă în afară de a vedea proştii cum se bucură că esti aparent mai prost decât ei !

Având în copilăria mea un prieten care era budist,m-am intersectat cu filozofia Zen-ului în care diverşi maeştrii ai genului făceau tot felul de năzbâtii,fără să le pese de prejudecăţile şi normele epocii respective,chiar şi sfinţii creştini au astfel de ieşiri aparent infantile,îmi amintesc cazul unui sfânt care iluminat fiind,uita să se mai îmbrace cu haina monahală şi se mai întâmpla să iasă din chilie şi să umble gol prin mânăstire,în concesinţă regulile îţi arată calea pe unde poţi să ajungi în braţele luminoase şi pline de o simţire mai presus de fire,pe care omul în neputinţa lui întelectuală a numit-o iubire;cuvântul iubire ajungând atât de demodat în epoca noastră in care fiecare prost care simte ceva deosebit pentru o anumită fată,crede că iubeşte,chiar şi libidinoşi bătrâni ajunsi la graniţa vieţii cu a morţii,tot iubire numesc sentimentul pentru o fată tânără ce le-ar putea fi nepoată sau în cazuri extreme,chiar strănepoată ! Chiar dacă am înventa un alt cuvânt care să descrie trăirea lui Dumnezeu al vreunui iluminat creştin din lume,tot s-ar găsi alţii care să murdărească acel cuvânt asimilându-l cu simţirea lor pentru o fiinţă creată,tipică,banală !

1 Comment »

  1. 🙂

    Comment by angy — June 29, 2010 @ 08:52 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: