Micael Nicolas's Blog

July 24, 2010

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 04:59

Ceva se întâmplă cu mine,sunt în plin proces de schimbare,un ateu nenorocit ce se roagă totuşi lui Dumnezeu.Aş vrea să pot să-i neg existenţa,să fiu un alt antic evreu şi să-i strig Lui Hristos cu nesimţire : Aha,vrei să cred în Tine,fă o minune,Sclav al iubirii de oameni,cu mine !

Absurdul pe care îl trăiesc şi îl simt cu fiinţa mea,este că nu am nevoie de nici o minune ca să cred în Hristos,nici măcar nu-mi mai doresc să-mi scoată sfinţi de ai Săi în calea mea spre a mă povăţui spre desăvârşire precum îmi doream în adolescenţă,că şi aşa mi-este greu să le citesc scrierile spre a descoperi tot ceea ce trebuie să fac ca să ajung unde au ajuns şi ei !

Nu ştiu de ce am această aparentă siguranţă că aş putea atinge desăvârşirea ca sfinţii de altădată,însă cuget că oamenii au fost şi ei,om sunt şi eu ;este adevărat că ceva mă diferenţiază de ei şi de restul oamenilor normali,eu sunt handicapat şi n-am posibilitatea fizică de a împlini toate cerinţele unei vieţi duhovniceşti reale,autentice.Depind de cineva dacă doresc să ajung la o biserică,la o slujbă sau aşa cum am început să simt nevoia,să-mi doresc să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc iarăşi,că doar s-a împlinit un deceniu de când tot mor spiritual,tot alunec în nesimţire,tot rătăcesc pe un tărâm al iluziilor banale,sterpe care mă torc de orice fel de energie pozitivă,creatoare !

Chiar alaltăieri după-amiază mi s-a întâmplat ceva într-un fel neobişnuit,când am ieşit pe afară cu cârjele şi am făcut câţiva paşi până la intrarea în curtea şcolii generale şi m-am aşezat puţin mai la umbră lângă bătătoarele de covoare,când un tip îmbrăcat la costum,ce părea a fi respectabil,şi-a parcat maşina destul de aproape de mine,m-a salutat cu un bun simţ ce m-a surprins într-un fel plăcut(de obicei marea majoritate a oamenilor trăiesc un sentiment de superioritate închipuită şi infatuată când dau peste alţi mai puţin perfecţi după standardele nebuneşti ale lumii fără de minte,ce apreciază extrem sau nespus de mult ambalajul ori eticheta în defavoarea produsului în sine ),şi-a deschis portbagajul,m-a mai privit încă o dată,îşi ia servieta alături de un pachet mai mic şi se apropie de mine,spunându-mi cu blândeţe :

-Uite,îţi dau asta .Vrei ?

Iniţial am crezut că are în mână o cutie de bomboane de ciocolată,mi s-a mai întâmplat ca lumea să mă ia drept cerşetor ,cu toate că mama mea şi în general ,ai mei ,au întotdeauna grijă să mă îmbrace frumos şi bine.

Odată demult cu mai bine de 10 ani în urmă când sora mea sau tatăl meu mă duceau cu maşina regulat,duminical la liturghie,mi s-a întâmplat ca o femeie ,văzându-mă că stau în spate ,cam aproape de uşa de ieşire din naos,după terminarea slujbei,aşteptând să sosească şi unul dintre ai mei să mă ia acasă,mi-a băgat două hârti de 10.000 ROL în buzunar,până să explic eu în păsăreasca mea,că staţi puţin,n-am nevoie de bani,femeia şi plecase . Desigur că m-am simţit zgâriat în orgoliul meu de tânăr,dar am trecut repede peste acel moment ciudat,am trecut şi peste morala pe care mi-a făcut-o al meu tată acasă,când le-am zis ce mi s-a întâmplat . Parcă îl văd cum mă mustră,rănit în orgoliul său de om care a fost cineva în Severin,chiar pe timpul comuniştilor pe care eu nu îi am la suflet,dar aşa precum se zice ,viaţa este întotdeauna plină de surprize !

L-am refuzat din start cu o uşoară timiditate ca întotdeauna când cineva necunoscut se apropie de mine şi mă abordează chiar şi într-o conversaţie.Respectiva persoană continuă pe acelaşi ton blând şi îmi explică :

-Uite,aici ai trei cartele de telefon Vodafone,poţi să vorbeşti cu ele .Le vrei ?

Eu în continuare dau uşor din cap a negare,spunându-i în păsăreasca mea : -Nu,mulţumesc !

-Bine , salutându-mă cu mâna în semn de la revedere ,depărtându-se şi luând-o pe lângă bloc înspre casă .

De obicei spun în gând o rugăciune pentru astfel de oameni bine intenţionaţi care de obicei sună pământesc, cam în felul următor : Doamne ,dă-i sănătate ! sau Doamne ajută-l/o !

Numai că atunci rugăciunea care mi-a venit în gând a sunat pentru prima oară în viaţa mea,isihastic,în felul următor : Doamne,dă-i de un milion de ori Duhul Sfânt pentru intenţia ce a avut-o ?

Imediat după aceea am spus de câteva ori în mintea mea rugăciunea inimii,privind înaltul cerului albastru şi spunându-mi : Mă,da` prost sunt,unde îl caut pe Dumnezeu,când El stă ascuns în inima mea !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: