Micael Nicolas's Blog

August 18, 2010

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 05:27

De când mi-am redescoperit credinţa aruncată şi părăsită undeva în ungherele sufletului,mi-am dorit să ajung la biserică, să mă spovedesc şi să mă împărtăsesc. Iniţial am vrut să mă bucur de tainele creştine de Sfânt Petru,doar că în acea perioadă am avut un deces în neam,surorii mele i-a fost ridicat carnetul pentru conducerea autovehicului cu viteză şi nici eu nu mă simţeam foarte pregătit pentru un asemenea pas,niciodată n-am avut o pietate deosebită pentru vreunul dintre cei 12 apostoli,astfel amânat-am cu de la sine putere reîntoarcerea la Hristos euharistic pentru postul Sfintei Marii !

Mi-am făcut chiar şi un plan de acţiune în minte,numai că socoteala de acasă nu s-a nimerit cu cea din târg,aşa precum zice o veche vorbă înţeleaptă românească; calculul meu schiţat în minte era acesta : Să ţin post începând de miercuri,tot de miercuri să spun un acatist sau paraclist al Maicii Domnului,ca duminică să nu mă prezint totuşi ca un infam înaintea portirului euharistic şi să mă împărtăsesc ca ultimul dintre oameni…,necunoscând smerenia,nici n-am gândit smerit,ci mai degrabă am fost pragmatic în sensul spiritual al cuvântului,desigur !

Numai că n-a fost să se întâmple aşa,dimpotrivă am început să spun o dată pe zi ,începând de luni,unul dintre cele două paraclise ale Maicii Domnului,că doar intrasem în postul Sfintei Marii,şi era firesc să-i acord Fecioarei Sfinte,cinstea cuvenită,mai cu seamă că am avut o pietate deosebită faţă de Ea încă din adolescenţă,însă şi aşa au fost zile în acea primă săptămână când am preferat să spun Canonul de Pocăinţă al lui Hristos,fiind ceva mai scurt,era şi mai simplu de făcut.

Ce greu mi-a fost în primele zile să-mi plec genunchii la pământ,îmi pierdusem obişnuinţa de a mă ruga astfel,chiar la un moment dat,am luat pătura de pe pat,am împăturit-o frumos şi mi-am aşezat-o sub şezut,am scos Ceaslovul din birou (Ceaslov ce mi-a fost dăruit de stareţul Pavel cu ani buni,de la un schit din aproprierea Severinului,fiindu-mi duhovnic o scurtă perioadă de timp),şi am început rugăciunea. Însă şi aşa mi-a fost greu,îmi amorţiseră picioarele sub mine,trebuind să mă apropii de pat,să-mi aşez carte pe el şi să stau drept în genunchi,iar nu ca făt cârcit în pâncetele maicii sale !

În prima săptămână m-am rugat mai mult Maicii Domnului,însă în mijlocul week-end-ului,sâmbătă,am aflat că n-are cine să mă ducă la biserică a două zi. Am simţit oleacă de frustrare şi am fost puţin dezamăgit de acea veste,însă fiind dispus parcă mai mult ca niciodată să învăţ smerenia,mi-am zis ,făcând o comparaţie absurdă prin credinţa,răbdarea şi sfinţenia care ne desparte : Maria Egipteanca a stat zeci de ani în pustie până când a trimis Domnul pe cineva să o împărtăsească,eu trebuie să mai rabd,să ţin post şi să mai mă rog încă o săptămână,cine ştie poate sâmbăta viitoare ajung şi eu la biserică !

Şi iaca aşa,calculele minţii mele s-au spulberat extrem de repede, eu care credeam că are să-mi fie greu să ţin post chiar şi cinci zile,după zece ani în care nu mi-a mai stat gândul la cele sfinte prea mult,eram obligat să ţin aproape tot postul Sfintei Mării !

Asta e,mi-am zis senin în sinea mea ! Maicii mele nu prea i-a plăcut vestea,dar s-a conformat dorinţelor mele şi a continuat să-mi gătească de post ,fiind şi vară,a fost ceva mai uşor ce să am să mănânc !

În a doua săptămână am preferat să spun de mai mult ori Canonul de Pocăinţă al lui Hristos în defavoarea vreunui Paraclis al Fecioarei,era mai scurt ,nu de altă ! În fine,ţin postul şi a doua săptămână cu uşurinţă,ceea ce nu mi-aş fi imaginat că aş fi putut după 10 ani de totală pauză,doar în miercurea şi în vinerea de dinaintea începerii postului Sfintei Mării,am mai ţinut post,doar aşa ca să-mi fac încălzirea şi să-i reamintesc trupului cum este să te abţii de la anumite mâncăruri de dulce !

Soseşte şi sâmbăta,mă scol singur de dimineaţă la 9:30 cu gândul la Împărtăşanie,mă întâlnesc cu maica mea în sufragerie,transpirată şi îmbujorată de căldură de la bucătărie,cocea nişte vinete :

-Ce faci,mă nebunule,te sculaşi sigur !

Îi zâmbesc în tăcere

-Bine că a dat religia iară în tine ! Stai aşa ,că sora ta se apucă de curăţenie !

O sună la telefon şi îi zice :

-Ce faci,fată,hai că se sculă ăsta,îl mai duci la biserică ?

-Da,măi da,hai că vin acum,mai am puţin şi vin !

Dacă zisă că vine acum,sigur nu mai ajungi la biserică astăzi,că la sora ta,acum înseamnă o oră !

Râdem amândoi,o cunoaşteam bine amândoi şi ştiam că mai niciodată nu soşeşte la  ora promisă !

Îmi fac toaleta,am grijă să nu înghit apă când mă spăl pe dinţi,mă aşez pe fotoliu din sufragerie şi aştept să văd ce o să se întâmple mai departe,spunând în acelaşi timp şi o scurtă rugăciune în gând către Preacurata să mă binecuvânteze să mă împărtăsesc şi eu în acea zi !

Apare tatăl meu din oraş,după plimbarea de dimineaţă şi mă întreabă :

-Chiar vrei să te spovedeşti astăzi,deja se lăsă canicula afară ?

Stau o clipă,ca şi când m-aş gândi la ceva sau mi-ar păsa de canicula ce într-adevăr începuse să se lase peste Severin.

-Da.

-Şi sora ta mai vine să te ducă?

-Nu ştiu .

-Păi,hai ,luăm un taxi ?

-Hai,du-te spală-te puţin şi schimbă-ţi cămaşa ?

-Bine !

Vor să dea telefon la o firmă de taxi,nu le vine în minte niciun număr.

Vor să întrebe la înformaţi,na că înformaţiile ţi-au schimbat numărul,însă încredibil,eu care nu am memoria numerelor foarte bună,îmi amintesc spontan noul număr al informaţiilor : 11.88.00 ;că tot a făcut nu ştiu care minister o campanie de informare a populaţiei despre schimbarea vechiului număr . În final,se decide tatăl meu să se ducă după un taxi,că au o parcare aproape în cartier .Mă ajută mama mea să ies afară,mă lasă pe bancă şi urcă sus iarăşi .

După două minute,mă preia tatăl meu ,ne urcăm în taxi şi mergem la cea mai apropiată biserică ,cea din cimitir,se înţelege cu soferul ca în un sfert de oră să se reîntoarcă spre a ne transporta din nou acasă .

Soferul,ca orice sofer de taxi ,era unul vorbăreţ,imediat se prinde în vorbă cu părintele meu,blamează puţin pe politicienii de la putere,încheind nostalgic amândoi : Tot mai bine era pe timpul lui Ceauşescu !

Eu în acest răstimp,încercam să constientizez importanţa momentul,mă apropiam de împărtăşirea cu Hristos .

Desigur că nu am reuşit,lipsisem prea mult din Casa Domnului ca să-L resimt din nou aproape aşa de repede .

Taxiul ne lasă la poarta cimitirului,coborâm din maşină şi ne îndreptăm uşurel printre morminte,de biserică.

Biserica era închisă,doar o bătrânică ce mânca o piersică stătea pe o bancă pe o alee ce fusese decopertată şi urmă să fie iarăşi asfaltată.

Tatăl vede uşile bisericii închise şi o întreabă :

-Dar preotul nu este aici ?

-Ba locuieşte în căşuţa aceea,şi ne arată o căsuţă în apropiere printre morminte.

-Mulţumesc. Şi se duce tatăl meu să vorbească cu preotul să vină să mă spovedească .

În acest răstimp mă întorc cu privirea către morminte şi mă rog scurt în gând pentru toţi morţii ale căror morminte le cuprind cu privirea.

Vine preotul,deschide biserica şi intrăm în ea alături de alte două persoane .

Tatăl către preot :

-Părinte,fiul meu vrea să se spovedească ?

-Da,desigur,şi mă cheamă într-un colţ .

Mă aşez în genunchi în faţa lui,îmi citeşte o scurtă rugăciune în loc de moliftă şi este gata,gata,să mă dezlege de toate păcatele fără să mă întrebe nimic,însă eu scot din buzunar nişte foi rupte din miljocul unui caiet de matematică,în care îmi înşirasem păcatele mai evidente pe care le făcusem în ultimii zece ani şi anume : cu fapta,cu gândul şi virtuale, înfăptuite pe internet,că doar internetul este o nouă dimensiune a lumii din ce în ce mai complexe în care trăim.

Citeşte prima pagină şi la fel grăbit,poate copleşit şi el la răndu-i de caniculă,cu atâtea straie bisericeşti pe el,are intenţia să-mi dea paginile înapoi,la care eu transpirat îi spun :

-Staţi puţin,şi ii deschid şi paginile dinăuntru .

-A,da,începând să-mi citească şi păcatele din plianta foilor .La această ciudată neconcordanţă,pufnesc pentru o clipă în râs,îi iau patrafirul şi mi-l aşez pe cap,atunci îşi aşează şi el sfânta lui mână pe capul meu şi simt acea căldură a mâinii sale,care este asemănată în cărţile sfinţilor cu coborârea Sfântului Duh peste păcătosul care se căieşte.

Mă dezleagă şi mă cheamă la uşile împărăteşti să mă împărtăşească .

Uit să mai sărut vreo icoană când tot ceea ce îmi doream se afla în portirul ce ieşea înaintea mea.Mă împărtăşesc ,fericit că m-am întors la Hristos din nou,încât din precauţie să nu dau cu vreo icoană jos cumva,că am intenţia să mă sprijin de tot ce-mi iese în cale,chiar dacă mă sprijineam deja de braţul tatălui meu,am ales să iesim prin dreptul porţilor împărăteşti printre icoane,nemaifăcând scurtul ocol aşa cum s-ar fi cuvenit de fapt .

Am iesit din biserică,din cimitir,am ajuns acasă,am mai rămas puţin la bancă,mulţumit parcă că Dumnezeu mi-a ascultat dorinţa tainică a inimii mele,care nu se împacă prea bine cu obligaţia de a împlini vreun canon şi totuşi păcatele a zece ani mi s-au şters din cartea vieţii mele,ele nu m-ai există şi nici eu nu mai sunt interesat să mi le mai amintesc !

Chiar ieri când am ieşit pe afară cu cârjele şi am purtat aceiaşi pantaloni cu care m-am însăţişat şi înaintea Domnului, lăsându-se întunericul şi rămând singur în curtea şcolii,am întrebat nişte copii,unii dintre ei,tineri adolescenţi,dacă nu au cumva o brichetă…surprinzător unul dintre ei,cel mai mic dintre ei,avea o cutie de chibite cu care se juca,astfel am dat foc hârtiei păcatelor mele,în mirarea unuia dintre băieţi,căruia i-a răspuns o fată de aceiaşi vârstă cu el :

-Îşi arde secretele…,se putea astfel,copiii întotdeauna intuiesc adevărul,chiar dacă rareori şi devin conştienţi de puterea şi de claritate lui…ştie cine,poate şi acesta este secretul înocenţei şi fericirii,şi anume să nu realizezi adevărul rostit în joacă,că atunci automat l-ai şi pierdut,adevărul are ceva dintr-o magie,când îi prinzi trucul,magia îşi pierde farmecul !

2 Comments »

  1. Sa-ti fie de folos:-)!

    Comment by Aura — August 18, 2010 @ 12:14 | Reply

  2. Să deie sfântul !

    Comment by Micael Nicolas — August 18, 2010 @ 15:38 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: