Micael Nicolas's Blog

August 28, 2010

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 05:50

Mă simt ca un mic roboţel,fac lucruri pe care nu ştiu de ce le fac,de ce pulsez,de ce merg înainte,de ce îmi ascult simţirea fără să-mi dau seama ce vrea ea de la mine,încotro mă îndrept şi mai cu seamă unde vreau să ajung !

Cu câteva zile în urmă am avut o conversaţie destul de consistentă cu MM pe messenger ,o fată inteligentă cu un simţ al intuiţiei care mă surprinde,pur şi simplu îmi transmite prin cuvinte ceea ce realizez şi eu în mod subtil,aproape inconstient prin non-gânduri sau gânduri mute,care îmi spun într-un fel extrem de tacit despre ceea ce gândesc alţii despre mine,însă fără să-mi influenţeze în vreun fel relaţiile amicale cu acele persoane,dar când apare o terţă persoană şi-mi spune pe şleau cele pe care deja le intuiesc,totul parcă se schimbă,inocenţa dispare,devin confuz,pacea de dinainte se învolburează întru-câtva,întrebări mi se ridică în minte : De ce mi se întâmplă asta,de ce după ce au aflat cu toţii că sunt handicapat,automat mă evită,mă uită undeva în negura conştiinţei,mă transformă de viu într-o amintire?!

În acelaşi timp găsesc în această frustrare stupidă şi o plăcere,sunt genul de om pe care sentimentele negative mă provoacă şi uneori nu găsesc plăcere mai mare decât în durerea şi tensiunea interioare care mă crucifică,pentru că la rândul meu îmi doresc să-mi disec durerea chiar în timp ce o resimt cel mai puternic în suflet,ca şi cum m-aş autopsia singur ,de viu,am o curiozitate morbidă în a vedea dacă durerea sufletească mă şi ucide sau doar mă trânteşte cu cruzime la pământ,mă înconvoie sub greutatea sa imensă,după care neavând acceptul divinătăţii să-mi răpească sufletul din mine şi nici nereuşind să mă scoată din minţi,să mă înspăimânte într-o asemenea măsură,la limita suportabilităţii încât să mă convingă în mod pervers să-mi iau singur viaţa ,dă înapoi,se retrage,căci timpul asaltului asupra sufletului meu a trecut,gongul a bătut,o altă repriză a războiului de pe câmpul de luptă al sufletului meu s-a încheiat,armistiţiul între cei care-mi dispută inima s-a semnat,răsuflu uşurat,mă bucur că am mai trecut peste o răscruce în viaţa mea şi încă sunt viu,respir,mă simt întărit,mai experimentat !

Am rămas surprins când ascultând Filocalia Audio,am auzit despre un sfânt care atinsese desăvârşirea şi nepătimirea,încât nimic şi nimeni nu-i mai putea provoca nicio durere,nicio suferinţă,urcase toată scara desăvârşirii şi numai avea cum să cadă din vârful muntelui spiritual şi ascetic pe care îl atinsese.Şi ce a făcut omul acesta şi ce îndrăzneală supremă a avut când nu s-a rugat,nici nu s-a tânguit ca Simeon Noul Teolog să nu-l mai părăsească Dumnezeu nicicând şi nici să i se retragă Harul Duhul Sfânt care îl făcea să uite de orice durere,de orice suferinţă,poate chiar îl făcea să uite că mai trăieşte în trup pe acest pământ,dimpotrivă el s-a rugat smerit să i se retragă harul şi să ajungă să sufere şi să pătimească iarăşi din nou.Mi s-a părut incredibil aşa ceva,de-a dreptul uluitor,să doreşti să te reîntorci în iadul războielor necontenite şi neîndurătoare dinăuntrul nevăzut al fiecăruia dintre noi şi să câştigi războiul fiind în mod paradoxal victima lui !

Acest exemplu m-a făcut să-mi imaginez,că de fapt în durere se ascunde sâmburul fericirii noastre,durerea cu adevărat te înţelepteşte,te face mai atent la tine însuţi,de fapt te face să te retragi în tine însuţi şi de acolo să contempli şi să înţelegi ceea ce se petrece cu tine,durerea este de fapt apostolul oricărei chemări sau vocaţii lăuntrice,în durere este cheia oricărui înţeles subtil al vieţii.Oare de ce când ştiu acestea,fug de ea,o privesc cu neîncredere,mă înspăimântă, încă mai îmi doresc să-mi fac de cap în viaţă şi încă mai îmi scapă ochii după fete,măritate,copile sau ceva mai batrâne?Oare să fie obişnuinţa şi inerţia lucrurilor atât de puternice asupra mea sau nu sunt eu pregrătit să renunţ la acestă lume cu toate hibele,viciile şi păcatele sale pentru ceva sau Cineva despre care am citit în cărţi că Există?

Oare ce m-aş fi făcut dacă nu mi s-ar fi dăruit acea experinţă a vederii acelui nour de lumină care parcă mă cheamă tainic iarăşi sub acoperământul său veghetor şi parcă examinator,care îi dă acelei lumini posibilitatea sau puterea de a se putea numi persoană ! Când am privit acea lumină,am avut senzaţia informaţiei procesate ulterior că mă observă şi ea,mai cu seamă ,paradoxal a doua oară,atunci când mă aflam pe întuneric în scara blocului şi am închis ochii cunoscuţi,fizici pentru o clipă,căt o clipire mai prelungă faţă de ritmul ei obişnuit !

Am citit odată cu câteva luni în urmă,pe un blog românesc,din păcate nu mai ştiu dacă am păstrat pe undeva linkul spre acel blog,tot aşa despre experinţa luminii divine a unui tip ce nu părea foarte impresionat de acea trăire,sau aceasta este impresia cu care am rămas,descriind-o foarte frumos,poate prea frumos şi puţin stereotip,încât m-a făcut să mă îndoiesc că ar fi fost reală,trăită de personajul respectiv,neputând concepe că poţi să tratezi o asemenea revelaţie cu atâta uşurinţă,însă este posibil să mă înşel,judecând pe acel om mai ales după conţinutul blogului său în asamblu,mai cu seamă că era interesat de lucrurile viitoare,de războie,de apocalipsă,lucruri şi teme pentru care eu unul am un interes extrem de scăzut,ca să nu spun inexistent.După ce am dat atenţie în tinereţe fanteziilor lui Ion Ţugui,interpretărilor care mai de care mai contradictori ale catrenelor lui Nostradamus,ce se implinesc întotdeauna post-factum şi absolut niciodată ante-factum şi altor indivizi cu imaginaţie bogată din lumea asta largă,pur şi simplu nu mai sunt interesat de sfârşitul lumii,de minuni şi alte curiozităţi infantile,care nu fac altceva decât să-ti mai cimenteze o cărămidă zdravănă la egoul în formare,nicidecum să te reducă la simplitatea primară,inocentă,edenică a omului zidit întâia oară !

Ne place mai mult să dăm în continuare crezare poveştilor de tot felul decât să începem să ne cunoaştem pe noi înşine şi mişcările inimii noastre şi prin ea să oglindim în noi pe Cel pe care nu-L cuprinde creaţia toată laolaltă!

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: