Micael Nicolas's Blog

September 2, 2010

Filed under: Crochiuri literare — Micael Nicolas @ 18:22

Într-o zi la început de toamnă,pe când obişnuiam să aştept pe ferestră,vederea ochilor negri,migdalaţi,ce mi-au răpit inima cu frumuseţea şi farmecul lor aparte ,ce nu mi-a mai fost dat să retrăiesc vreodată iarăşi dulceaţa aprinderii simţămintelor din însăşi scâteia altor ochi,a vreunei alte fete,am văzut cum un urs de om de vreo 50 ani,aleargă după o vulpe de copil până-n 18 ani,pe aleea de vizavi pe după centrală !

N-am să uit nicicând alergătura ursului biped cu burta înainte,cu gura căscată,spre a lasă plămânii să se alimenteze din alergătură din plin cu aer şi având o viteză demnă de indiviat,încât copilul era în faţă doar cu zece paşi.

Nu ştiu dacă ursul a prins vulpiţa,însă nu cred,nu avea cum,chiar dacă mânia şi frustrarea ursului îi alimentau cu energie alergarea !

Desigur,nu m-am putut abţine să nu râd de un om în toată firea care s-a coborât,doborât de mânia şi frustrarea din sine,la mintea copilului !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: