Micael Nicolas's Blog

September 17, 2010

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 04:09

În ultima perioadă îmi trăiesc viaţa în ritm alert,simt nevoia acută să fac ceva,să realizez ceva atâta timp căt nu mi-a fost dat să mă nasc o legumă,iar internetul îmi oferă această posibilitate,îmi oferă instrumentele necesare să-mi implinesc ideile ce mi se năzar în minte şi planurile ce prind contur imediat după ele ca muschii unei idere pe pereţii unei case urâte şi dărăpânate care îi ascund urâţenia sa înnăscută în spatele verdelui viu cu care este caracterizată de la natură.Şi nu spun nicioadată nu acestor gânduri şi acestor planuri ce tot se aprind în mine,se coagulează şi nu-mi dau pace până nu se văd materializate,fiindu-mi teamă în acelaşi timp că de nu le voi acorda toată atenţia necesară acum când le simt aprinse undeva tainic în mine,este posibil ca aceste scâtei răzleţe să moară şi să se stingă înainte de vreme,fără ca eu să mă fi folosit măcar într-un procent de 50% de tot potenţialul lor ce mi-l oferă gratuit printr-o idee.

De obicei nu-mi place să-mi bat joc şi să pierd tot timpul liber pe care îl am, de pomană, şi nici să mă mai disec ca odinioară sau să mă las crucificat de tot felul de gânduri ce-şi cer dreptul la viaţă,la ceea ce nu au gustat în mod real nicioadată.Însă aceasta nu mă mai impresionează,sunt mai matur decât aş fi vrut să fiu la această vârstă şi nu ştiu cum se face dar am început să mă gândesc despre cum mă vor privi cei din viitor,cei din posteritate,de parcă aş fi cineva sau măcar aş avea potenţialul să ating vreo culme,dar asta simt,e o simţire din ce în ce mai acută care mă responsabilizează ,mă face să muncesc mai mult ,să trag din greu,de parcă aş fi într-o cursă contra-cronometru cu mine însumi,aşa cum am fost întotdeauna,numai că acum devin conştient de acest fapt şi puţin mai îmi pasă de părerile celorlanţi despre mine,nici n-aş mai avea cum să-mi îmi pese de ceea ce gândesc ceilanţi despre mine,atâta timp cât eu sunt într-o cursă abstractă cu mine însumi.

De obicei intri într-o cursă să câstigi laurii ce se acordă învingătorului şi să te bucuri de aprecierile celorlanţi;este atât de banal ceea ce spun eu în această propoziţie pentru contemporanii mei,numai că,eu nu alerg să câstig laurii,cu atât mai puţin să ajung să mă bucur de aprecierile celorlanţi,cu toate că amândouă aceste valenţe ale perspectivei vieţii îmi zgândără şi îmi provoacă egoul.Eu trăiesc după vechea axiomă a anticilor :”Cunoaşte-te pe tine însuţi”,la care adaug dimensiunea misticii creştine.

Ce poate fi mai simplu ca aceasta,însă,o Doamne,cât de greu e ! Dacă un alpinist ştie ce vrea,ştie pentru ceea ce se pregăteşte,ştie unde vrea să ajungă şi are în minte vârful muntelui pe care vrea să-l escaladeze,are toate informaţiile despre el,poate chiar să şi apeleze la o călăuză locală spre ai indica calea cea scurtă sau dimpotrivă calea cea mai lungă şi mai grea de escaladat,tot ceea ce îi trebuie este să fie bine pregătit şi să aibă rezistenţa necesară de a ajunge în vârf,în consecinţă deprinde numai de voinţa sa să-şi îndeplinească visul şi să-şi atingă ţelul performanţei sportive şi a rezistenţei umane.

Eu,ce am ?! Eu care vreau să escaladez muntele mistic al spiritualităţii creştine,eu nici muntele nu-l văd şi nici nu ştiu unde se află,chiar dacă am unele informaţii despre existenţa Lui şi sunt absolut sigur fără urmă de îndoială că El există,totuşi încotro să o apuc şi pe cine să întreb dintre cei vii,contemporani mie,cu cine să mă sfătuiesc ca să nu rătăcesc acum când este cel mai greu,la început de drum !

Pentru aceasta am şi creat cele două bloguri creştine,am sperat că voi crea o nouă emulaţie în jurul misticii creştine,o reaprindere a “Rugului Aprins” de odinioară,din perioada interbelică,numai că de această dată în mediul virtual,oamenii din diferite colţuri ale ţării,chiar din diferite colţuri ale lumii,având vocaţia rugăciunii şi dorinţa de a împărtăşi din experinţa lor şi celorlanţi prin comentarii,prin observaţii interesante.

Se pare că blogurile sunt de curând create şi prea puţină lume a auzit de ele .De obicei,după câte mi-am dat seama ,văzând cum merg lucrurile în această nouă dimensiune a mediului virtual,se pare că un blog ce propune subiecte serioase şi îşi păstrează aceiaşi verticalitate,nefăcând rabat de la ea de dragul popularităţii ieftine şi efemere,abia în doi sau trei ani,adună în jurul său o comunitate destul de numeroasă ca interesul şi dorinţa de a te implica activ prin comentarii scrise asupra subiectului abordat de tematica blogului să crească şi astfel să ajung şi eu să învăţ mai multe despre calea ce trebuie să o urmez în practicarea Rugăciunii Lui Iisus.

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: