Micael Nicolas's Blog

November 12, 2010

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 07:07

Cât de perversă ,insidioasă şi nestatornică îmi este mintea ! Cum să o disciplinez,cum să o fac să-mi implinească doar vrerea aceea iniţială,pură,entuziastă a gândului care a mai născocit cine ştie cum ,încă un proiect?!Cum aş putea să-mi păstrez entuziasmul acela,bucuria aceea nerăbdătoare de a-mi fi văzut gândul abia profilat ,purces de undeva din neantul misterios al firii umane,imediat concretizat în înfăptuirea sa mult dorită.

Este imposibil aşa ceva ,însă ceea ce regret cel mai mult sunt tocmai acele crâmpeie de idee atât de greu sesizabile în prima fază,dar pe care le simt acut şi definit în înăuntrul meu,însă proiectul de creaţie delurându-se cu o viteză ameţitoare,nu pot reţine toate aceste amănunte extrem de importante,şi mă oftic,uneori urlu în sinea mea de o furie abstractă,frustrantă,încerc prin memorie să-mi amintesc fie şi ideea,direcţia acelor non-gânduri sau gânduri avortate spontan.M-aş mulţumi şi cu avortonul acelei noeme iniţiale,însă nu mai văd absolut nimic în mine,neantul m-a înghiţit ,sunt în iad,însă fără să văd propriuu-zis iadul cu adevărat.Paradoxul acesta este indescifrabil.Cum aş putea să cuprind fie şi pentru o clipită imaginiile acelea fulgerătoare care mi-ating şi-mi luminează mintea,lăsându-şi amprenta mesajului transmis ,incompletă .Tot ceea ce îmi rămâne de făcut în urma acestei combusti creaţioniste atât de laconice şi de zgârcite în explicaţii ulterioare,este să-mi imaginez cursul şi dezvoltarea ideii spotan avortate !

Desigur că nu mă mulţumeşte încropirea la întâmplare cu sinonime a puzzle-ului ce va arăta întotdeauna pe hârtie,doar imaginea pozei luate în plină mişcare,adică,mai nimica !

Şi totuşi adun aceste sfărimituri,aceste imagini ciopârţite din mine,le lipesc şi le potrivesc cât mai bine,însă golul,scânteia ce m-a făcut să scriu aceste cuvinte,nu le vom mai cunoaşte niciodată,sunt moarte pe vecie,murind şi eu prin ele .Straniu este că eu mă consider în realitate un analfabet,eu nu ştiu să scriu bine româneşte,nici măcar nu reuşesc să pronunţ în minte,cuvintele drept aşa precum ar trebui să fie,şi totuşi am o simţire bogată .

Păcat că nu reusesc să aplic acea vorbă călugărească :Munceşte şi roagă-te ! Am aşa o senzaţie uneori vecină cu chemarea vocaţională şi anume că m-am născut spre a fii sclavul cuiva ,însă nu mi-am găsit încă stăpânul şi de aceea rătăcesc şi tot rătăcesc,caut ceva şi nu sunt sigur ce anume,dar chiar şi aşa simt că trebuie să implinesc proiectele ce le am în gând,că prin ele mi se oferă şansa să cresc,să evoluez şi în acelaşi timp mai simt că trebuie să-mi simplific la maximul,relaţiile ce mi s-au oferit şi s-au legat parcă de la sine,în special în mediul virtual,şi să devin un singuratic,un posac tăcut,surd şi orb la toată vânzoleala absurdă,fără rost şi comică pe alocuri al egocentricismului lumii acesteia ce pune atâta preţ pe :”Eu sunt “,când suntem cu toţii laolaltă nici măcar un “mare nimic”,ci pur şi simplu nimic !

E trist că am conştinţa acestor lucruri doar când şi când,ci nu tot timpul,însă cine ştie,poate că şi acesta este un progres în însemnătatea creştină a cuvântului !

Niciodată n-am fost un om decisiv,n-am fost adeptul măsurilor radicale,întotdeauna mi-am luat un timp de reflexie adâncă,mută,non-gândită,dar profund simţită.Întotdeauna aştept momentul care să declanşeze schimbarea înăuntrul meu,dar nu întotdeauna momentul acela poate veni,şi atunci nu-mi rămâne altceva decât să gândesc,să calculez,să intuiesc dacă sunt sau nu la răscruce de drumuri,dacă sunt într-adevăr pregrătit să-mi ascult inima şi să-i dau deplină ascultare .

Oricum de călugărit n-am să mă călugăresc niciodată,asta-i clar de la bun început,fiindcă nu pot să jur nimic,nimănui,nicicând !Nu pot să cred ceea ce simt în momentul aceasta,mi-e milă de mine însumi,stând în cumpănă să aleg calea cea mai grea sau nu!Această necontenită indecizie mă caracterizează de când am realizat că sunt vulnerabil,că greutăţiile imprevizibile ale vieţii mă pot îngenunchea,dar totuşi nici nu-mi permit să mă ingrop în patimi şi alte nenorociri asemănătoare,fiindcă pentru mine Dumnezeu nu este o probabilitate,ci o certitudine de netăgăduit!

Ce-mi rămâne de făcut în această paradoxală situaţie !Sper să apuc să-mi dau seama mai înainte de a muri,că indecizia este doar un alt sinonim pervers al indiferenţei,şi indiferenţa este masca morţii dansând nebună printre cei vii  !

1 Comment »

  1. makes me want to drink alchoholic beverages

    Comment by john — December 1, 2010 @ 04:49 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: