Micael Nicolas's Blog

January 11, 2011

Ioana,sfânta de lângă noi din Bucureşti .

Filed under: Cărţile mele în PDF,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 03:51

Nebănuite sunt căile Domnului !

Excepţional,cum am ajuns după 11 ani să citesc mărturisirile Ioanei din Bucureşti despre trăirile sale întru rugăciunea inimii,auzisem la radio România Cultural încă din 1999 despre existenţa sa şi faptul că iubeşte şi îngrijeşte handicapaţii .

Dumnezeu m-a binecuvântat să mă nasc handicapat, şi atunci în închipuirea mea am visat,am dorit să o cunosc pe această femeie,doar ca să-mi împărtăşească câteva dintre “secretele” ei despre rugăciunea inimii,mi-o doream ca povăţuitor întru cele ascunse ale inimii,că doar eram handicapat şi dânsa iubea şi îngrijea handicapaţii ,însă n-a fost să fie,viaţa şi-a urmat cursul,eu m-am frânt sub presiunea furiilor ,suspendându-mi-L pe Dumnezeu,şi 10 ani l-am pus pe Hristos la colţ în cufărul prăfuit !

Sincer nu prea mai credeam că am să renasc iarăşi,chiar dacă undeva într-un ungher neîngrijit am continuat să-L păstrez pe Hristos în sufletul meu ,însă doar aşa ca o amintire mult dragă de odinioară,ca o recunoştiinţă mută ce n-a îndrăznit,nici n-a avut nesimţirea să-l gonească cu totul afară,doar L-am surghiunit undeva spre exterminatatea lumii mele interioare,şi acum dintr-o dată Umilul şi Umilitul în haină împărătească îşi clamează împărăţia,mă cheamă la El iarăşi !

Sunt surprins de întorsătura aceasta,sunt puţin emoţionat,ochii îmi sticlesc acum de ideea unor lacrimi ce nu vor să se formeze şi să se rostogolească cu adevărat pe obraz ! Sunt bărbat,nu obişnuinesc să mă las aşa de uşor pradă emoţiilor oricare ar fii ele,chiar dacă nu pot să reneg adevărul ce-l simt în acest moment şi anume că sunt creştin ce duce dorul desăvârşirii !

Am aşa o crâmpeie de idee la ce m-aş putea aştepta,de parcă aş cunoaşte calea ce ar trebui să o urmez,dar o dată ce am fost îngenucheat,trântit la pământ,călcat în picioare,nici nu mai am acea încredere în sine,entuziasm inocent specific adolescentin,realizez că nu am destulă forţă să urc această scară a desăvârşirii,vorba aceea,eu abia urc scările blocului până la apartamentul în care locuiesc,şi sunt ademenit de culmile misticismului creştin ! Şi totuşi realizez că nimic de pe planeta aceasta insulară din infinitatea cosmosului nu mai mă atrage,nu mai mă ispiteşte,nu mai mă crucifică ca înainte,astfel că nici nu mă mai surprinde aparent nimic,nici nu mă mai sperie,nici nu mă mai consumă.Sunt practic obligat ,dacă într-adevăr mai vreau să simt ceva vreodată în această viaţă,să apuc pe calea misticismului creştin, misticism care cere înainte de toate tuturor celor ce vor să-l practice,să renunţe la sine,iar renunţarea la sine pe lângă faptul că nu o înţeleg absolut deloc,mă şi sperie îngrozitor de tare !

Cum este posibil să renunţ la sine,cum vine asta,este vorba despre o dedublare sau despre ce anume ?! Habar n-am,raţiunea refuză să accepte o asemenea posibilă realitate ,simţirea-mi este şi ea siderată,nu pot să-mi închipui o asemenea stare sufletească ! Ce-mi rămâne de făcut,cum ar trebui să abordez acest lucru pe care nu pot nici măcar să-l denumesc,dalminteri să-l înţeleg !

Am să revin acum la cartea pe care mi-a trimis-o Aura,o persoană ce am cunoscut-o pe blogul Rugăciunea Inimii şi cu care am început să corespondez pe mail şi rar pe messenger(nu ştiu cum se face în ultima vreme,însă handicapat cum sunt şi fără obligaţii,parcă nu mai am timp de socializare,am multe de făcut şi chiar dacă lenea nu mi-a devenit străină şi mai pierd mult timp preţios cu fel de fel de nimicuri inutile,totuşi mai şi “lucrez”,mai fac câte ceva pe internet,nu pierd chiar totul timpul dintr-o zi de pomană),care zilele trecute mi-a trimis cartea pe care mi-a promis-o şi care se numeşte “Jurnal Duhovnicesc”.

Descrierea trăirilor pe care Ioana,autoarea Jurnalului le face despre trăirile resimţite în timpul Rugăciunii Inimii ,sunt de-a dreptul fabuloase,în opinia mea le întrece cu mult pe cele ale “Pelerinului Rus” cu care este deoseori comparată.Sunt absolut sigur că dacă această doamnă ar fi fost înzestrată cu darul poeziei şi ar fi avut o pregătire teologică minimală şi şi-ar fi descris trăirea în versuri,astăzi ar fi fost comparată cu Simeon Noul Teolog,sfântul poeziei !

Este ramarcabilă cum poate să descrie momentele cheie,momentele de trăire intensă şi vedere a lui Dumnezeu în lumină .

Mai jos puteţi citi această carte şi dacă doriţi o puteţi şi descărca în calculatorul d-voastră.

View this document on Scribd

Mulţumesc frumos ,Aura !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: