Micael Nicolas's Blog

February 5, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 03:23

Cât de mult contează experienţa acumulată anterior în practicarea rugăciunii inimii acum la această vârstă şi cum realizez uşor,uşor ceea ce ar trebui să fac,calea pe care să o apuc şi mai cu seamă moderarea vitezei pe acest drum necunoscut şi posibil periculos! Tot ce-am făcut bun sau rău până acum mă ajută,orice virtute ce-am hrănit-o atunci prima oară când am simţit fiorul aceasta tainic spre cele sfinte mă îndrumă sau îmi lasă o brumă de înţelegere a ceea ce se petrece cu mine,per exemplu faptul că vreo 10 ani de la vârsta de 18 la 28 de ani n-am mâncat carne mai deloc,că deh n-aveam cum să dau la o parte orice bucăţică mică de carne rătăcită în ciorba sau supa maicii mele,chiar dacă pe vremea aceea eram destul de exigent cu mine însumi îndeosebi în zilele de post şi vroiam ca şi ceilanţi să-mi respecte întru totul principiile descoperite şi asumate în viaţă,însă chiar şi aşa păcălit cum eram la mâncare,care copil ţine supărarea împotriva măicuţei sale mai mult de câteva ore sau fie şi o zi.

A fost greu la început să renunţ la carne,îmi amintesc că orice ar fi mâncat trebuia să măresc cantitatea îngurgitată fiindcă nu mă săturam,nu mă simţeam sătul,doar cartofii prăjiţi şi pâinea suplineau destul de bine lipsa cărnii,abia după un an şi jumătate organismul a început să uite de carne şi nu o mai cerea,nemaiavând nevoie de alte suplimente alimentare spre a se simţi lejer.Schimbarea se produsese ,devenisem mai uşor,eram mai ager.De atunci ştiu că am nevoie de un an şi jumătate ca fiecare schimbare pe care o fac în viaţa mea să se transforme într-un obicei,să devină parte din mine,tocmai de aceea acum stau şi cumpănesc atent dacă sunt pregătit să măresc durata rugăciunii inimii de la media de o oră pe seară la o oră şi jumătate .

Nu vreau să mă aventurez,să mă arunc ca boul cu capul înainte,cu toate că ştiu,intuiesc că indiferent cât de precaut aş fi,voi claca iarăşi,mă voi împiedica,mă voi prăbuşi în credinţa mea,cu precizarea că acum nu mă tem de căderea în sine,poate chiar de suspendarea rugăciunii din nou,ci mă tem ca acea eventuală perioadă de rătăcire şi de lingere ale propriilor răni să nu fie iarăşi de lungă durată,că n-am de unde să ştiu dacă mi se va mai acorda răgazul necesar de ascensiune sau Dumnezeu îmi va cere sufletul şi mă va chema la judecata Sa !

Pare-se că am început să pătrund anumite lucruri,realizai în rugăciune că toate acele gânduri care încearcă nu să-mi răpească atât gândul şi voinţa de la rugăciune,cât să-mi fure atenţia de la ea sau să-mi risipească concentrarea de la cuvintele rugăciunii,că sunt superficiale, extrem de subţiri ca o adiere de vânt ce ar vrea să te smulgă din rugăciune cu forţa unui urangan dezlănţuit !

Asta-i cauza pentru care simt nevoia să măresc timpul rugăciunii la o oră şi jumătate,tocmai ca să am vreme să urmăresc toate aceste mici detalii schimbătoare ce se petrec în mine. Întelesu-am încă un lucru de la o vreme încoace şi anume este vorba despre acea interdicţie pe care Sfinţii Părinţi o pun începătorilor de a nu scrie şi a nu vorbi despre cele ce se petrec cu ei întru rugăciunea inimii,numai că avut-am un vis odată demult,un vis pe jumătate uitat şi rămas neclar undeva ascuns în memorie,pe care îl păstrez totuşi pe un caiet aşa cum l-am descris atunci în cuvinte de copil, este vorba despre primul vis cu semnificaţie spirituală,creştină pe care l-am avut în viaţa mea,pe cel de al doilea l-am descris deja pe blog şi imi este la fel de proaspăt în minte ca atunci când l-am visat,în care Maica Domnului îmi zice să scriu despre tot ceea ce simt ! Practic am impresia că implinesc o poruncă divină ce mă urmăreşte neîncetat ,să scriu despre ceea ce simt,despre ceea ce gândesc,despre ceea ce sunt !

Şi când mă gândesc că nu sunt superstiţios ,nu cred în vise,dar nici nu-mi explic cum reusesc să mi le amintesc după atâţia şi atâţia ani,ci nici nu pot să le reneg,să zic că nu le-am avut nicicând.

Ceea ce-mi dă de gândit şi mă tot surprinde este faptul că ele tind să se împlinească sau mai bine zis eu aleg şi alerg să le împlinesc,sunt ca o vocaţie mută,răbdatoare şi umilă ce aşteaptă o sfărâmă de voinţă din a mea parte spre a ieşi la iveală şi a se impune cu forţă imperială,practic sunt şi stăpânul şi robul ei,depinde de alegerile pe care le fac în viaţă ,este poate expresia cea mai bună a urcuşurilor şi coborâşurilor ce mi-au marcat parcă existenţa de până în acest moment şi cu siguranţă îmi vor influenţa şi viitorul !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: