Micael Nicolas's Blog

February 10, 2011

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 15:51

Numai ce mă trezi de vreo jumătate de oră,mă spălai,apucai să bag ceva în gură şi acum sunt dornic să-mi pun talentul de scriitoraş la probare !

Avut-am un vis în efemera moarte a somnului de câteva ore :Se făcea că mă aflam undeva în occident,în Germania pare-mi-se,când abia ce intraserăm (eu,sora mea cu ai săi şi bucureştenii juniori) într-o falnică catedrală protestantă sau catolică să o vizităm,numai ce ne aşezaserăm pe băncuţele de lemn,eu eram cu spatele la altar şi cu faţa spre ei, vorbeam ceva,când din senin un cutremur devastator se porneşte,toţi ai mei se panicaseră,eu apuc să le spun doar :Nu vă fie teamă,nu o să murim acum,suntem într-o biserică !

Doar ce termin de zis aceste cuvinte şi mă şi văd îngropat în moloz,aerului se împuţinase,mă aşteptam să mor,chiar devenisem curios să observ ce se întâmplă după ce mori într-un vis,mă aşteptam să trec la un alt nivel ca într-un joc pe computer,doar că moartea în vis înseamnă trezirea la realitatea aceasta pur cotidiană,deşi parcă îmi doream să am încă un vis în acelaşi vis ,ca-n “Inception cu Leonardo di Caprio”,un film fabulos,păcat că-n zilele noastre se premiază şi se promozează mai mult prostia decât inteligenţa,însă n-a fost să fie,deschizând ochii la lumina lumii acesteia !

Cum mi-am dat seama că eram într-un vis ?

Simplu mă vedeam proiectat de la spate,ceea ce în realitatea bidimensională în care trăim este practic imposibil.

Ciudat pentru mine în asemenea momente că nu intru în panică,ceea ce pentru mulţi ar fi fost un coşmar,pentru mine a fost un nou motiv de curiozitate,îmi doream să mă întâlnesc cu Dumnezeu în moartea visului meu,dar n-a fost să fie !

Sâmburele curiozităţii morbide îl am adânc îngropat în mine,ţin minte că acum câţiva ani când în România au început să apară fenomenele acelea ciudate,de vijelii puternice,unii le denumeau chiar mici tornade,mă aflam în terasă,era vara,citeam noutăţile dintr-un ziar(este vorba acum despre o întâmplare reală,ci nu despre un vis),când deodată cerul se întunecă,norii se aglomerează şi suflu unui vânt turbat îşi face apariţia,părţi din acoperişurile blocurilor încep să se desprindă şi să zboară prin aer,teiul înalt cât blocul mai avea puţin şi se frângea de la mijloc(în final a scăpat doar cu câteva crengi rupte,dar şi acelea erau destul de groase).Tot acest eveniment straniu l-am urmărit în genunchi în mijlocul terasei,ca să pot observa nesăţios şi să am orizontul cât mai larg al imaginiilor ce se petreceau în natură.Eram chiar uşor hipnotizat de noutatea aceea,vroiam să prind cât mai mult din toate,straniu acestei întâmplări este că nu mi-a fost teamă sau mai bine zis,teama îmi fusese anihilată de curiozitate !

Totul a ţinut până când am simţim mâinile măicuţei mele pe umerii mei,spunându-mi şi făcându-mă să mă ridic din genunchi :

-Bă,băiete ,esti nebun,nu vezi ce se întâmplă,e tornadă,întră în casă ?!

Am intrat,ducându-mă direct la fereastra camerei în care mă aflu acum,geamul era deja închis,să urmăresc ce se mai întâmplă.

Turbarea naturii se potolise,vântul se calmase,se deschid iarăşi ferestrele,oamenii iasă din apartamente şi încep să cuantifice daunele materiale,doar eu poate,mai stăteam pe gânduri şi încercam să realizez ce se întâmplase !

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: