Micael Nicolas's Blog

February 13, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 02:43

E posibil să mă fi grăbit cu schimbarea tehnicii de rugăciune,însă nici nu am cu cine să mă sfătuiesc,sunt singur în acest început de odisee spirituală ! Sunt uşor iritat fiindcă mă simt parcă din ce în ce mai neputincios,realizez,intuiesc la ce mă înham şi nu mă simt confortabil absolut deloc,gândind că aş putea renunţa la această cale extrem de uşor,ce mă tot gândesc şi îi port de grijă lui Dumnezeu în mileniul trei,oricum Nu are nevoie de mine,eu de ce aş avea nevoie de El !

Şi totuşi cu toată revolta mea,cu toată încordarea nervoasă la care sunt supus,cu toată această răzvrătire perversă şi aiuritoare ,mistica creştină mă atrage,nu pot să renunţ aşa de uşor la această cale pe care am început să merg de un an,vreau să iau foc pe dinăuntru,îmi doresc să fiu mistuit de focul despre care citesc în cărţi şi de a cărui existenţă nu am absolut nicio îndoială!

Mă simt uşor privilegiat de faptul că pentru mine Dumnezeu reprezintă o certitudine,n-am absolut nici cea mai slabă urmă de îndoială în ceea ce priveşte realitatea transcendentală,doar că nu sunt sigur cum aş putea să ajung să o simt ,să o trăiesc cât mai repede cu putinţă,nu înţeleg de ce trebuie să urc toată scara desăvârşirii treaptă cu treaptă,aş vrea să zbor peste toate acestea mai ceva decât iuţimea gândului !

Trebuie să mă smeresc,trebuie să ajung să mă simt ultimul om din toate timpurile,dar cum să fac asta,chiar dacă nu sunt mândru şi nici nu-mi place să mă laud,totuşi sunt conştient că o brumă de inteligenţă am în mine,nu sunt prost, însă oricât de inteligent aş fi şi oricât de bine aş calcula lucrurile tot e nevoie de doi în rendez-vous-ul mistic al întâlnirii omului cu Creatorul său !

Am impresia că-L ispitesc iarăşi şi cum El îmi cunoaşte inima mai bine decât îmi cunosc eu cele mai intime gânduri,Ştie că vreau să-L văd doar să-mi dovedesc sieşi că pot să-L descriu mai bine,mai clar şi mai detaliat decât cel mai mare sfânt ce l-a cântat vreodată în poezie !

Ăsta-i gândul meu pervers,de aceea mă rog,de aceea Îl caut !

Pur şi simplu vederea lui Dumnezeu ar fi pentru mine cea mai bogată şi inepuizabilă sursă de trăire şi de inspiraţie, vreau să-l intervievez pe Dumnezeu !

Ce gânduri nebuneşti îmi trec prin minte ,dar eu sunt omul cuvintelor ce mă caracterizează cel mai bine,nu-mi place să mă cruţ,ci să mă disec până-n cele mai crude amănunte !

Logic ar fi să fiu limitat în tot ceea ce simt,în tot ceea ce gândesc,ar trebui să tot spun aceleaşi lucruri îmbrăcate doar în alte cuvinte,ca o femeie frumoasă ce vrea să te ispitească şi să te bage în patul ei îmbrăcând alte şi alte haine care mai de care mai lascive şi provocatoare.Femeia ar fi aceiaşi,cum eu sunt acelaşi şi totuşi fiecare articol nou scos din garderobă te îmboldeşte altfel,la fel se întâmplă şi cu lumea interioară,fiecare simţământ nou se trăieşte la altă intensitate,îţi dezvăluie alte şi alte mici amănunte care în final practic te obligă să cauţi alte şi alte combinaţii de cuvinte noi ca să poţi descrie cât mai aproximativ cu putinţă tot ceea ce se petrece sau s-a petrecut de curând în tine !

Mă eliberez când scriu,e ca o terapie,sunt iarăşi relaxat şi rugăciunea mă cheamă în mormântul nopţii să-mi biciuiască  inima şi să-mi întărâte nervii !

7 Comments »

  1. Iarta, frate, spun Sfintii Parinti: cand tanarul urca prea repede spre Dumnezeu, apuca-l de picior si trage-l indarat. Motivul este, pe de o parte, ca niciodata graba nu-i de la El, oricata ravna am avea; iar, pe de alta parte, omul nu poate asimila pe data tot ce ii descopera Dumnezeu in inima sa, caci viata duhovniceasca numai treptat creste in noi. In alta ordine de idei, cea mai scurta cale pentru dobandirea smereniei este pocainta. Sfantul Valeriu Gafencu, atunci cand s-a vazut in inchisoare, el, care era feciorelnic si cu suflet curat, a fost descumpanit, caci nu se stia cu pacate mari, pentru care Dumnezeu ar fi putut sa ingaduie in viata lui asemenea incercare. Si, atunci, a avut o descoperire in inima sa: si-a dat seama ca se face vinovat in fata Lui, pentru ca nu implineste porunca iubirii asa cum ne-a dat-o Mantuitorul in Evanghelia Sa (“iubiti pe vrajmasii vostri…”). In acelasi timp, s-a simtit inundat de un val de iubire atotcuprinzatoare, dar si de pocainta pentru pacatul de a nu fi implinit aceasta porunca si de a nici nu fi cu adevarat in stare sa o implineasca. Pocainta fierbinte este aceea care ne readuce cu picoarele pe pamant, aratandu-ne cate parale facem de fapt. Inteligenta nu e un merit propriu, este darul lui Dumnezeu in om.Si atunci: pentru ce ne mandrim, ca si cum cu a noastra putere am fi inteligenti? Si tot asa: nimic din ce avem nu e al nostru, nici pamantul trupului pe care-l purtam, ca si pamantul acesta e tot al Lui si il avem de la El. Vederea lui Dumnezeu nu este o vederea asemenea vazului fizic, ci este o stare a inimii smerite si pocaite, care simte in sine prezenta lui Dumnezeu; vederea lui Dumnezeu inseamna experierea Lui launtrica, trairea Lui inlauntrul inimii omenesti, comuniunea de negrait cu El,imbratisarea omului cu Dumnezeu pana la uitarea lumii. Si, intr-o alta ordine de idei: cauta, frate, un povatuitor experimentat in rugaciune, nu face drumul singur, caci tare-i periculos. Iarta-ma, cu iubire de sora in Domnul ti-am scris si te rog sa pastrezi pentru fratia ta, nu am facut un comentariu propriu-zis, ci am cautat sa-ti vorbsc de la inima la inima.

    Comment by Dianora Ioana — February 13, 2011 @ 17:14 | Reply

  2. Suntem cu toţii anonimi în această reţea virtuală care este internetul,aşa că putem vorbi deschis şi ajuta reciproc,însă sincer vă spun cu mâna pe inimă doamna mea,că nu înţeleg nici în ruptul capului ce este pocăinţa şi smerenia aceasta !

    Dintre toate trăirile sufleteşti,sinceritatea o cunosc cel mai bine,eu pe mâna ei merg în principal în dorinţa urcuşului meu spiritual ! Dacă aţi citit cumva şi câteva dintre articolele mele anterioare aş fi aflat cu siguranţă că sunt handicapat,sunt prizonierul unui spaţiul restrâns,n-am cum să caut povăţuitori încercaţi,pe mine lumea când mă vede pe stradă nu mă ia în serios,nu dau doi bani pe mine când văd felul caraghios în care merg,aşa că sunt practic obligat să mă descurc singur,n-am ce face, în afară de a citi din experienţa celor încercaţi şi a pune pe măsura putinţei mele cele citite în practică,caut,rătătesc,e posibil să-mi rup gâtul dar pentru mine Dumnezeu este primul dintre duhovnici,trebuie să trăiesc astfel doar la umbra Lui !

    Doamna mea,cred eu că este mai util să încerci să mergi pe calea aceasta decât o viaţă trăită şi pierdută în ignoranţă şi nepăsare !

    Am citit şi eu că această cale e plină de pericole de tot felul şi am mai citit că mulţi aleg să nu meargă pe calea aceasta tocmai din cauza pericolelor şi capcanelor de care este plină ! Oricum ca să dau dovadă de o smerenie ciudată, tot o să ajung în iad,iar pentru Simeon Noul Teolog care spune că pentru cei care doresc să se lipească de Dumnezeu,despărţirea lor de El în viaţa viitoare va fi mult mai greu de suportat decât cel mai adânc abis al iadului celui mai feroce si de neimaginat,aşa că pe orice faţă aş întoarce această chestiune tot nu dă bine,tot rămâne ceva care mă sperie,şi decât să mă sperii de balauri din auzite,mai bine să continui să merg pe calea aceasta,iar de îi şi voi vedea vreodată aievea mai bine să îngheţ şi să mă cutremur atunci decât să mă sperii de ei din auzite ca un copil orfan şi nenorocit !

    Comment by Micael Nicolas — February 13, 2011 @ 19:33 | Reply

  3. Sunt conştient că trebuie să câştig virtutea răbdării înainte de toate celelalte,însă ceea ce scriu pe acest blog este ceea ce simt şi trăiesc acum în prezent,şi acum sau ieri când am scris acest articol aşa am simţit !

    E un blog confesiune,scriu ca să mă înţeleg mai bine,chiar când mă confesez aici prind multe subtilităţi ale trăirilor avute care altfel le-aşi fi trecut cu vederea şi le-aşi fi uitat fără să strâng fiecare firmitură de trăire ascunsă,scoţându-o la lumină din tenebrele subconştientului !

    Comment by Micael Nicolas — February 13, 2011 @ 19:51 | Reply

  4. Pe mine m-a atras blogul acesta, tocmai pentru ca am vazut perseverenta si darzenia cu care vrei sa mergi pe calea rugaciunii launtrice.Daca iti spun ca drumul este primejdios nu ma refer la faptul ca te poti intalni fata in fata cu nu stiu ce balauri si sa te sperii; daca macar te-ai intalni fata in fata cu ei, ar fi bine, caci ai sti de cine sa te feresti. Primejdia adevarata este ca acesti balauri se dau drept ingeri de lumina; ei apar fie ca “vedenii” si cred ca stii ca o regula de baza in rugacune este sa respingi orice vedenie, caci in vedenii vin doar “balaurii” (dar nici asta n-ar fi mare primejdie daca refuzi orice vedenie; fie – ca prezente spirituale pe care numai cu un fin discernamant le poti deosebi, aici primejdia este mai mare, probabilitatea sa te inseli este mai mare. Un parinte povatuitor ti-ar lamuri toate cele care apar in rugaciune si nu stii de unde vin si ce sunt; un parinte care a mers el mai intai pe drumul acesta. Ce sa-ti mai spun? Eu nu sunt in masura sa dau sfaturi in privinta aceasta; iubesc si eu rugaciunea, dar, dupa ce am mers o vreme singura si, la un moment dat, am cazut rau de tot cam de sus, acum ma straduiesc sa ma adun din faramele in care mi-am risipit fiinta launtrica. Pot doar sa-ti spun ca mai sunt parinti rugatori si traitori ai rugaciunii si ca nu trebuie fratia ta sa umbli sa-ti cauti parintele, ci doar sa o rogi pe Maicuta Domnului sa ti-l daruiasca si ea iti va asculta rugaciunea. Si va gasi si o cale sa il “trimita” la tine, il vei recunoaste, caci te vei simti Acasa langa el, asa cum in prezenta niciunui om nu te-ai mai simtit. Si pot sa-ti mai spun ca pe mine, la vremea aceea, tocmai mandria m-a doborat; nu era o mandrie grosiera, evidenta, tocmai de aceea nici nu mi-am dat seama de ea si nu m-am luptat in niciun fel sa scap de ea. Daca iubesti pe Dumnezeu, roaga-L sa-ti daruiasca smerenia, caci numai inimii smerite El i Se descopera. Pocainta inseamna sa-ti para rau din adancul fiintei tale de rautatea din tine, caci, daca suntem sinceri cu adevarat, nu putem sa nu recunoastem in sinea noastra si in fata lui Dumnezeu ca inima noastra e plina de tot felul de rautati, ca El e bun si noi suntem cu totul rai, ca niciun bine nu putem face fara de El etc. Smerenia inseamna sa te recunosti ca fiind aproape nimic, cel mai marunt si mai rau dintre toti oamenii de pe pamant. Ai citit cartile parintelui arhimandrit Sofronie de la Essex? Parintele Sofronie iti raspunde la multe intrebari legate de rugaciune si de viata duhovniceasca in general, de lupta cu gandurile si de razboiul duhovnicesc. In inima mea de mama, te imbratisez cu dragoste in Hristos.

    Comment by Dianora Ioana — February 13, 2011 @ 21:32 | Reply

  5. Cam cât de sus eraţi când aţi căzut dacă îmi permiteţi să vă ispitesc ?!
    Că am căzut şi eu odată zdravăn de tot încât mi-au trebuit 10 ani să reînnod slaba legătură de dinainte.
    Nu mai ştiu să mă rog doamna mea,iar pe Măicuţa Domnului cea pentru care aveam o deosebită pietate înainte,în prima tinereţe,acum am cam exilat-o din viaţa mea,nu ştiu din ce motive,parcă nici nu mai am timp prea mult să meditez profund asupra unor lucruri esenţiale ca acesta !
    Doamne ajută !

    Comment by Micael Nicolas — February 13, 2011 @ 22:02 | Reply

  6. Daca imi dai o adresa de E-mail, putem intra in amanunte despre experienta caderii mele in rugaciune.(Numai ca maine plec pentru 3 – 4 zile.)Cat despre faptul ca pe Maicuta Domnului ai cam “exilat-o”, a fost o ispita in care a reusit sa te arunce “jucausul”, ca lui ii place sa se joace in felul asta cu noi. Am avut si eu ispite de genul asta, am si cazut de cateva ori si stii cum m-am ridicat? M-am pus pe plans si am rugat-o pe Maica Domnului sa ma ajute sa ies din asta, ca ma pustia asa o singuratate, de iad, un gol intunecat si fara sens – si nu m-am oprit pana cand nu am simtit iar prezenta ei si evlavia mi-a revenit.

    Comment by Dianora Ioana — February 13, 2011 @ 22:37 | Reply

  7. Atunci vom vorbi pe mail sau pe messenger că deja v-am adăugat în listă.

    Comment by Micael Nicolas — February 14, 2011 @ 01:51 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: