Micael Nicolas's Blog

February 21, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 03:25

M-am îndoit din nou,încă nu m-am frânt dar am simţit încordarea minţii în rugăciune ! N-am mai simţit stresul,presiunea psihică în rugăciune din vara anului 2000,când doar şase zile am rezistat ca un pustnic trăind în plină lume şi hrănindu-mă mental şi sufletesc numai cu rugăciunea minţii ! Atunci l-am pândit pe Dumnezeu să-mi cadă în cursă,acum încă de la bun început am simţit că nu voi rezista mult cu trei perioade de rugăciune pe zi,doar am încercat să-mi călesc sufletul niţel şi mai ales mi-am dorit să desprind noua tehnică de rugăciune,cu facerea de rugăciuni mai multe şi mai dese ,focalizându-mi gândul cât mai mult cu putinţă spre lăcaşul inimii.

Îmi permit să asemăn toată această scurtă perioadă de nouă zile cât am rezistat de astă dată sub presiunea rugăciunii cu cea a unui militar obişnuit care se înscrie în trupele SEALs sau în Legiunea Franceză doar să-şi verifice aptitudiniile, să verifice pe propria piele cât de rezistent e,şi mai cu seamă cum va reacţiona şi cât va rezista mental alături cu adevărat de profesionişti,nefiind dispus în acelaşi timp să-şi pericliteze cu totul cariera de militar,încercând să observe ce îi lipseste,pe unde s-ar clasa într-un clasament abstract şi imaginativ din punct de vedere al rezistenţei proprii,nefăcând comparaţii de niciun fel cu ceilanţi ,ci doar observând propriile limite în pregătirea psihico-fizică într-un context organizat care într-adevăr îţi testează nemilos limitele şi capacitatea de a te mula perfect la cerinţele înalte cerute de programul în sine al uneia dintre cele două trupe de elită !

Am observat ceea ce ştiam deja,doar că nu aveam răspunsul clar;meteahna mea principală în practicarea rugăciunii inimii este lipsa răbdarii,nu am atâta răbdare câtă mi-ar trebui în mistica creştină,pe de altă parte am câştigat ceva prin schimbarea tehnicii de rugăciune,chiar dacă nu m-am obişnuit foarte mult cu ea,totuşi repetarea rugaciunii încercând să-mi găsesc mental mai mult locaşul inimii decât să mă păzesc ca nu cumva ca între cuvintele rugăciunii rostite mental să se strecoare şi alte gânduri străine,mă ajuta ca prin deasa repetare a rugăciunii şi prin păzirea inimii să scap sau să nu conştientizez exact eventualele gânduri meteorice ce mi-ar trece prin cap !

Încredibil,scriind aceste ultime rânduri,conştientizai şi eu ce înseamnă păzirea inimii ! Deci asta e,nu trebuie să-mi vânez gândurile meteorice,să le prind cu o plasă şi să le analizez în observatorul minţii,ci trebuie să-mi păzesc doar inima de ele ca un credincios soldat ce a primit o singură sarcină de la Generalul meu,şi anume păzeşte doar locul acesta,păzeşti-ţi doar inima,Eu conduc războiul ,nu tu,ascultă ordinele mele şi nu dezerta de la locul tău,nu te speria de iadul ce te-a împresurat,de bombele ce-ţi cad alături ,de praful ce se lasă pe inima ta,că doar Eu pot să-ţi dăruiesc mântuirea, tu omule,poţi doar să o primeşti !

Cum se leagă toate,cum ies la lumină subtilităţile trăite poate nu la fel de precis cum le descriu,dar ideea ,esenţa trăirilor avute se regăsesc cu prisosinţă în cuvintele scrise,e ca şi cum un prost descoperă că poate să citească învăţând literele.Eu asta fac,disecându-mă mă descopăr altfel ca şi cum n-ar fi chipurile vorba despre mine însumi,ci despre un personaj scos din context şi rupt dintr-o carte ! Chiar am momente de îndoială,de uluială şi chiar mă întreb : Am trăit eu toate acestea sau pur şi simplu sunt rodul unei imaginaţii bogate?! De fapt oricât de mult mi-ar place să cred că am o imaginaţie bogată,ştiu că n-aş putea să detaliez în amănunt asemenea trăiri dacă ele ar fi fost fantasmagorice ,ci nu reale .E vorba despre mult prea multe amănunte intime pe care nici cel mai desăvârşit scriitor al lumii nu le-ar fi putut reda cu atâta acurateţe dacă nu le-ar fi trăit cu adevărat pe propria sa piele ! În primul rând că-ţi trebuie răbdare,perseverenţă şi o acuitate a privirii introspecte de o înaltă şi pătrunzătoare rezoluţie mentală şi în al doilea rând ai nevoie de inspiraţie ca să pui în ordine nedesluşitul haosului în care aparent se zbate fiinţa umană !

De aceea te caut Hristoase în inima din mine,vreau să te disec pe Tine,vreau să verific pe propria-mi piele că eşti de negrăit precum sfinţii de odinioară au mărturisit ! Arată-mi calea Dumnezeu meu cum să ajung la tine ,dovedeşte-mi ca unui ateu că esti de negrăit aşa precum Pavel şi Simeon Noul Teolog ne-au lăsat spusa lor în scris ! Nu mă îndoiesc de existenţa Ta,Dumnezeu meu,sunt doar extrem de curios şi avid să-mi cunosc limitele şi să mă smeresc ca ultimul om,ca ultimul animal din univers !

2 Comments »

  1. Nu m-am pacalit cand am afirmat ca ai talent narativ,cred chiar, ca ai putea incerca o versificare cu rima… Vreau sa-ti fac cateva observatii: 1/Incearca sa folosesti fraze cat mai scurte,pentru a fi cat mai repede inteles, de cat mai multi subiecti. 2/Incearca sa ocolesti pe cat posibil, cuvintele sofisticate,pentru a feri cititori, de a folosi dictionarul. 3/CRITICA prea “ACIDA”,este in genere,PAGUB)ASA!!! 4/Apreciez ca muncesti foarte mult si e important sa nu te extenuiezi,de aceea iti recomand sa-ti planifici munca[planificarea “SCRISA”,pe termen scurt;mediu si lung,este”DEFINITORIE]…Sanatate si SUCCES!!!!

    Comment by silviu — March 14, 2011 @ 23:02 | Reply

  2. Hm,Silviu,se pare că împărţim acelaşi IP şi ADN !🙂 Frumos aşa !🙂

    Când eram adolescent mă imaginam Mihai Eminescu şi am încercat şi rima poetică,dar nu mi-a plăcut ce a ieşit aşa că am să rămân la proză,e mai pe gustul meu,mai definitorie în ceea ce mă priveşte .

    Mi s-a mai spun că intru în prea multe detalii,că scriu fotografic,însă ăsta-i stilul meu şi nu cred că voi putea renunţa curând la el,poate niciodată,iar cuvintele sofisticate nu-s nici pe placul meu dar n-am ce face şi sunt obligat să apelez uneori la ele spre a descrie cât mai fidel ceea ce simt sau gândesc într-un ceas sau altul anume.

    Nu-s critic prea des,poate şi de aceea sunt şi acid atunci când se întâmplă să am o asemenea stare !

    Cu planificarea stau prost recunosc şi nici nu pot a mă imagina altfel dat fiind că nu-s genul raţional ce gândesc prea mult când scriu ceva,eu dacă simt scriu,dacă nu, fac orice altceva !

    Numai bine ,tată !

    Nu cred că esti obişnuit cu acest apelativ,că rar l-am folosit în viaţă !🙂

    Comment by Micael Nicolas — March 15, 2011 @ 02:40 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: