Micael Nicolas's Blog

March 21, 2011

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 14:35

De câteva zile mi s-a inflamat uşor degetul mare de la piciorul stâng ,degetul rebel ce nu stă întins ca toate celelalte ,ci stă adunat strâmb uşor pe diagonală sub celelalte ,şi din această cauză iau antibiotice o dată la fiecare 8 ore,aşa că mă trezi la 10 am şi nu mai putui să adorm iarăşi la loc.Sunt obosit,mă simt slăbit acum,dormi mai puţin de 5 ore,însă cunosc din experinţă că încrederea în sine şi confortul mental pot ucide uneori inspiraţia,iar slăbiciunea resimţită mai mult fizic,îi poate da aripi ! Aşadar după ce-mi imaginai în pat fiind ,ceea ce am să vă povestesc acum,mă sculai,mă spălai şi acum parcă prinsei o uşoară încredere în mine trecând peste această introducere,că nimic nu-i mai greu pentru mine decât să scriu primele rânduri,să vă introduc în poveste ,după aceea totul începe să se lege de la sine,ca într-o joacă nebună când cuvintele încep să alerge după mine şi eu să alerg după ele ,sincronizarea dintre ele reprezentând în cele din urmă marea încercare pe care trebuie să o trec ca să implinesc şi să dau sens ideilor sălbatice,brute ce pun stăpânire pe mine şi pe care trebuie să le ordonez în cuvinte şi-n fraze cât mai meşteşugite aşa cum îmi place mie !

Demult vroiam să detaliez contexul întâmplării ce urmează să vi-o povestesc,în caietele mele descriind doar miezul a ceea ce mă interesa şi anume surprinderea acelei fete !

Era ajunul Paştelui cu câţiva ani în urmă,când seara pe la vreo 10,sora ,cumnatul,nepoata,bucureştenii juniori şi cu mine ieşim în oraş la o nouă pizzerie ce se deschisese în Severin,întrăm în incintă şi observ imediat în dreapta pe o fată din acelaşi bloc cu mine la o masă împreună cu verişoara sa,uităm să ne salutăm,urcând sus la mesele de la etaj,doar acolo mai erau locuri libere.Până să vină pizza ,berile pentru băieţi şi sucurile pentru noi,la o masă de jos se schimbă între timp mesenii şi un grup de tineri,fete şi băieţi ocupă acea masă .Eu numai ce mâncasem acasă şi cum nu sunt mâncau din fire mai mult i-am ascultat vorbind pe ei ,până-n momentul ce-mi cobor instictiv ochii pe noul grup de tineri de jos .Nu ştiu cum s-a făcut,însă o fată dintre ei cu privirea jucăuşe mă observă şi imediat,spontan am intrat în jocul ei.Pur şi simplu din acel moment am ştiut ce să fac,am intuit unde vreau să ajung şi am început să mă joc cu mintea ei doar ca să-mi dovedesc sieşi că simţirea ce trecea prin mine şi voinţa de a conduce lucrurile prevăzându-le direcţia şi mai cu seama finalul vor fi în mare perfect veridice !

Trebuie să precizez mai întâi că atunci când stau la o masă şi nu vorbesc defel,nu trădez handicapul cu care m-am născut şi par perfect sănătos ! Ok,intrăm în jocul privilor,joc care poate fi mult mai incitant şi mai dulce decât sexul însuşi per exemplu,tocmai fiindcă fantezia este vioara întâi din orchesta simfoniei simţurilor,însă nu vorbesc aici despre fantezia acea pur imaginativă,nu,nici gând de aşa ceva,ci despre acea fantezie strengărească,inocentă,vie, zburdalnică ce nu lasă loc la interpretări în timp ce este jucată,ci pur şi simplu prinde formă şi se modelează din înlănţuirea crescândă a jocului în sine !  Ne zâmbeam de parcă ne-am fi cunoscut de o veşnicie,tipa parcă realiza că ceva nu e în regulă,că băieţii doară se uită fix la o fată,vor cu tot dinadinsul să o impresioneze din prima clipă,să-i transmită că simt ceva pentru ea,că o doresc ş.a.m.d.; eu dimpotrivă ales-am jocul în sine faţă de orice altceva,vroiam pur şi simplu să-mi verific ca un animal simţul vânătorii,cât de mult puteam să-mi imaginez dinainte ceea ce avea să se întâmple în viitorul cât mai apropiat,pur şi simplu îi anticipam reacţia când va vedea că sunt handicapat şi acest lucru mă amuza şi mă făcea să-i zâmbesc cu şi mai mare plăcere ştrengărească gândind pervers :Nici nu şti ce surpriză te aşteaptă !

Soseşte momentul plecării,achităm consumaţia,fetele o iau inainte coborând cele câteva trepte,băieţii după ele ,iar eu ţinându-mă de cotul surorii mele ultimii.Trec prin faţa ei,îi arunc doar o scurtă privire să-i scrutez reacţia şi DA,intuit-am perfect că handicapul meu o va ului,că va rămâne cu gura deschisă,năucită că un tip ca mine,posibil drăguţ şi inteligent este handicapat,că poate merge în felul în care merg eu,că nu sunt un Don Juan şi nu mă poate revedea pe stradă întâmplător,cândva,altădată,cu o nouă ocazie aşa precum poate fantezia o fura-se şi ea se lăsa-se dusă pe aripirile jocurilor ei !

Un zâmbet curat,uşor triumfalist mi se aşternu-se pe buze,câştigasem paradoxal partida de şah cu mine însumi,nu aş fi putut să anticipez mai clar şi mai bine reacţia ei decât cum o făcusem deja ! A fost pentru prima oară în viaţă când am manipulat dibace pe cineva şi mi-a ieşit ca la carte,mai bine de atât nu se putea !

3 Comments »

  1. SUBIECT de cel putin o serie, dintr-o telenovela,ca de obicei….MICAEL,trebuie sa gasesti “SOLUTII”,ptr. a determina cat mai multi subiecti, sa acceseze blogul tau, altfel munca “TITANICA” depusa, nu este rasplatita si e “PACAT”… Cu infima mea expierenta, incerc sa-ti propun si eu cate ceva… CRED, ca foarte simplu, ar fi sa vizitezi bloguri cu numar “MARE” de vizitatori si sa “OBSERVI” ce capitole de “EXCEPTIE” sunt implementate in ele….

    Comment by ilie sirbu — March 29, 2011 @ 00:11 | Reply

    • E un blog personal,nu pun prea mare preţ să adun trafic pe el,celelalte bloguri temetice sunt mai importante pentru mine şi într-adevăr cât am timp şi dispoziţie sufletească ,le promovez într-un fel sau altul.

      Comment by Micael Nicolas — April 2, 2011 @ 02:23 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: