Micael Nicolas's Blog

March 24, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 03:31

Încredibil,mi-e dor de stresul rugăciunii,mă simt văduvit de ceva de când mi-am reluat vechiile obiceiuri şi am renunţat să mă mai rog cât mai mult într-o zi,dar mai cu seamă să citesc din înţelepţiunea vechilor părinţi întru tainele rugăciunii inimii.Pur şi simplu am observat că citirea unor astfel de cărţi este la fel de importantă ca rugăciunea însăşi.Simt că nu am cum să propăsesc în rugăciune dacă nu citesc regulat în fiecare zi despre ea,fie şi câteva pagini,dar să fie citite cu atenţie ,chiar dacă în timpul citirii acelor pagini ,fel de fel de gânduri mă asaltează şoptindu-mi viclean la ureche :”Practica contează,citirea nu-i la fel de importantă !”

Dimpotrivă citind, mă evaluez pe sine,văd pe unde sunt,cum trebuie să lucrez cât mai bine,ce trebuie să schimb din mers,la ce alte lucruri de fineţe trebuie să mă adaptez şi nu în ultimul rând mă entuziasmez ca un bebeluş nerăbdător ce vrea să prindă în mânuţele sale cele ce le vede în faţa sa ,dar nu le apucă,nu reuseşte să le pipăie,să le certeteze cu simţurile sale,şi când i se dă şansa să bage în guriţă cele dorite,le gustă puţin cu o curiozitate avidă după care le părăseşte,le uită undeva într-un colţ al păţuţului său;doar că aşa evoluază,aşa învaţă lucruri noi despre lumea înconjurătoare,aşa creşte şi-şi doreşte căutând în permanenţă altceva,aşa-i firea umană croită,aşa sunt croit şi eu !

Reuşesc să fac rugăciunea inimii în fiecare seară câte o oră,a devenit parcă un obicei,doar că nu sunt mulţumit de ea,inima rămându-mi goală,impasibilă,nu o mai simt,totul părând a fi o mecanicitate,o banală inerţie ! Am pus la cale un mecanism ce se roagă fără mine,nici măcar simplu spectator al rugăciunii am impresia că nu mai sunt !Sunt rupt de rugăciune şi rugăciunea este ruptă de mine,suntem două entităţi diferite chiar dacă ipostatic vorbind sunt eu cu mine însumi !

Acum când realizez acest lucru,simt o uşoară scârbă faţă de mine însumi,dezamăgit de uşurinţa cu care mă amăgesc pe sine.Desigur,nu mă închipuiam vreun sfânt,dar nici nu aveam idee că bălmăjeala cuvântată mental nu poate fi numită rugăciune !

Ce-mi rămâne de făcut în această situaţiune,oricum nu am pe nimeni cu care să mă sfătuiesc în timp real pe această temă,sunt ca un soldat pierdut pe câmpul de luptă,amnezic şi singur,care nu ştie încotro să o apuce şi nici din care tabără face parte şi nici nu ştiu cum arată Cel care trebuie să mă salveze !

Totuşi trebuie să continui să mă rog,sperând că rugăciunea însăşi îmi va descoperi uşor,uşor tainele sale !

6 Comments »

  1. Doamne ajuta! Raspunsul ar fi: Cautati un duhvnic bun prin care Domnul nostru Iisus Hristos va va ajuta.Numai bine, Doamne ajuta!

    Comment by Ramureanu Laurentiu — March 25, 2011 @ 08:58 | Reply

  2. Dacă aş fi cu putinţă să găsesc un astfel de duhovnic online aş face-o,însă să-l caut ca orice alt om sănătos,obişnuit,mi-este practic imposibil !

    Doamne ajută !

    Comment by Micael Nicolas — March 25, 2011 @ 19:04 | Reply

  3. Prima data cand am schimbat cateva cuvinte si idei, intuitia mi-a transmis ce sa-ti spun…voi respecta liberul arbitru al oricarei fiinte mai mult ca orice…asta nu ma impiedica insa sa am o parere:)…a mea personala, care este si rodul intelegerii pe care am acumulat-o in aceasta viata, atat cat m-am priceput si eu:)
    …se spune asa…”Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in sac”…la care eu adaug, oare cum am putea invata fara experienta practica?…toata viata nu am facut altceva decat sa actionez, repet, atat cat m-a dus pe mine capul…si privind inapoi iti pot spune ca fara a pune in practica orice, oricat de gresit ar fi, poti sa te rogi mult si bine, ca nu vei invata nimic, ba mai mult, de aici vine acea lene, lipsa de interes etc…pai daca nu simti, cum sa intelegi?…cum sa iubesti fara sa arzi de iubire, teoretizand?…cugetand la nemurirea sufletului?:)
    …parerea mea, prea iubit suflet si prea iubita inima de prieten!
    cu mult drag, acelasi Romeo:)

    p.s.
    cei mai buni duhovnici sunt prietenii…buni sau rai…:)

    Comment by romeo — March 26, 2011 @ 15:11 | Reply

  4. Mi-amintesc despre cele ce am vorbit şi am apreciat opinia ta,numai că eu am calea mea .Sunt deschis spre a înţelege alte păreri,chiar alte credinţe religioase însă fără să fac rabat faţă de credinţa mea,nu sunt habotnic,dar experienţa spirituală acumulată până acum în viaţă nu-mi mai permite să fiu altceva decât ortodox.

    Nu mai caut calea spre Dumnezeu,ci doar caut să merg cât mai departe cu putinţă pe calea pe care am găsit-o deja ,şi mai mult ca nu cumva s-o iau pe uliţele aceleiaşi căi şi să rătăcesc din nou,doar că de această dată la un nivel mult mai subtil ,mai greu de înţeles,mai puţin sesizabil decât am fost vreodată obişnuit să simt,să înţeleg!

    Comment by Micael Nicolas — March 26, 2011 @ 17:51 | Reply

  5. Comentariul facut de ROMEO, mi se pare deosebit,iar P.S. magnific…Continutul,inteligent conceput,reliefeaza un personaj”DOXAT”,de care consider, ca trebuie sa tii cat de cat, aproape,cu rezerva, ca e o persoana necunoscuta fizic,deci trebuie tratata cu circumspectie, ca orice subiect cunoscut pe net !!! Ti-as recomanda sa cauti saitul PATRIARHIEI,unde ai putea gasi ceva interesant…P,S. Cauta elementele necesare,care sa te fereasca sa devii “HABOTNIC” [nimic pe lume,nu trebuie respectat cu scrupulozitate,”EXAGERATA”}….

    Comment by ilie sirbu — March 28, 2011 @ 11:12 | Reply

    • Respect opiniile vizitatorilor mei,însă îmi păstrez în acelaşi timp şi propriile mele idei sau credinţe .

      Comment by Micael Nicolas — April 2, 2011 @ 02:18 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: