Micael Nicolas's Blog

March 27, 2011

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 04:05

Copilul cu cine creşte,pe acela îl moşteneşte ! Aşa am moştenit eu mai multe lucruri de la bunici decât de la părinţi !

Odată nu demult stăteam intins alături de mătuşa mea în pat cu mâinile adunate sub cap ,vorbeam,îmi povestea despre timpurile trecute ,când deodată îmi zice : Mă băiete ,ce semeni tu cu tăticu ,şi la gesturi,şi la alură !

Mi-a plăcut nespus comparaţia,fiindcă pe bunicul meu din partea mamei l-am iubit cel mai mult din tot neamul,el mi-a fost modelul meu comportamental dintre toţi,şi cu toate că a trecut în lumea umbrelor când aveam doar 10 ani,îmi amintesc cu mult drag de el,de felul lui blând şi tăcut de a fi ! Încredibil,însă îmi amintesc mai mult de el decât de bunica mea care şi-a dat sfârşitul mult mai târziu,la 15 ani după el ! Amândoi m-au crescut,părinţii fiind la servici pe vreme aceea.

Într-o zi,aveam vreo 8 spre 9 ani pe atunci,l-am închis pe bunică-miu în cameră ! Apartamentul în care locuiesc este construit în stil vagon,când intri în casă dai într-un hol cu bucătăria în partea dreaptă,mergi inainte ,intri în sufragerie,tot în partea dreaptă se află terasa,mergi şi mai înainte şi pătrunzi printr-o altă uşă în alt hol mai lung ce este învecinat de alte două camere plus baia,o cameră ,cea din care scriu acum se află tot la dreapta,baia la fel,iar camera mare cum o numim noi se află în spate într-un mod liniar cu cele două holuri ! La vârsta aceea,prin `85 sau `86 erau la modă telefoanele acelea pătrăţoase,galbene,cu disc,eram înnebunit să vorbesc la telefon.Ai mei au plătit factura la telefon şi câte 200,300 lei,lei dintr-aceia cu adevărat grei,albastri,cu Bălcescu imprimat pe ei…,însă bine,nu vorbeam numai eu,vorbea şi sora mea !

Ţin minte că marea mea plăcere pe atunci era să-mi fac lecţiile prin telefon cu-n coleg de clasă ce locuia în acelaşi bloc cu mine,la etajul trei,(este vorba despre acelaşi băiat cu care m-am îmbătat sau urma să ne îmbătăm,nu mai reţin exact),vorbeam vrute şi nevrute minute sau zeci de minute în şir şi bineînţeles că bunicul meu nu mă lăsa chiar să-mi fac de cap,aşa că într-o frumoasă zi de primăvară l-am închis în cameră,mai exact am închis acea uşa dintre sufragerie şi restul camerelor din apartament.

Parcă mi-l amintesc cum se ruga de mine ,fiindu-i teamă să nu fac vreo năzbâtie prea mare :

-Mă băiete,deschide uşa !

-Mă Mihai tată,deschide-mi uşa !

Eu nimic,chicoteam de bucurie,eu eram şeful,puteam să fac tot ce doream !

Toată această poveste a ţinut vreo 3 ore şi jumătate,începând de pe la amiază şi până la ora când ştiam că are să vină mama de la seriviu,am tot vorbit la telefon,mă mai duceam lângă uşă,mai râdeam de bătrânul meu scump, răspunzându-i chicotind:

-Nu,nu deschid,că tu nu mă laşi să vorbesc la telefon,făceam eu pe importantul…,că teamă nu mi-a fost niciodată de el, aşa de blând om a fost

Într-un final ,după trei ore,văzând că nu se înţelege cu nebunul,adică cu mine,se hotăreşte să ceară ajutorul de la vecini,parcă l-aud cum le cerea cu vocea sa blândă,liniştită:

Măi,oameni buni,daţi-mi şi mie o cheie că mă închisă nepotă-miu în cameră?

Eu l-am auzit,însă n-am dat importanţă că are să-l ajute cineva să deschidă uşa,n-aveam pe vremea aceea atâta imaginaţie încât să prevăd totul,aşa că mi-am văzut in continuare de telefonul meu când am auzit ceva zornăind uşor la clanţă,nu m-am întrebat ce o fi,însă hop zornăitul se opreşte,uşa se deschide,bunică-miu se eliberează din prinsoare,nu înţelegeam cum făcuse,prin ce magie deschisese uşa,şi cum priveam eu din genunchi la el,mi se părea un om înalt(în realitate să fi avut 1`70 sau cam aşa ceva,dar eu obişnuiam să-l privesc de jos,din genunchi şi de aceea mi se părea înalt),se apropie de mine,îmi dă una uşor,extrem de uşor ca o atingere la funduleţ şi tace,nu mă ceartă,nu-mi zice nimica !

Soseşte şi mama de la servici,cum intră în casă îl vede pe tataie supărat,pe mine stând cuminte,smirnă pe canapea cu mâinile încrucişate la piept,mă simţeam cu musca pe căciulă,ştiam că făcusem o năzbâtie rea şi îl întreabă :

-Tăticule,ce ai de eşti supărat ?

-Îşi făcu ăsta ceva,privind înspre mine ?!

Tataie nu-i răspunde nimic,se îmbracă şi pleacă de la noi .Abia a doua zi s-a aflat despre năzbâtia mea,aflând ai mei de la bunica mea ! Abia recent am aflat de la sora mea,chiar anul acesta de ziua mea,că bunicul meu s-a supărat rău de tot pe mine şi o săptămână întreagă n-a mai dat pe la mine,după aceea n-a avut încotro şi ia trecut, trebuia să stea cu mine,însă faptul că nu mi-a zis nimic,nu m-a certat,nu m-a bătut,m-a făcut să-l îndrăgesc cu toată fiinţa mea,să mă ataşez într-atât de mult de el încât nici până astăzi nu l-am uitat,şi acum când mi se întâmplă să mă mai gândesc la cei de odinioară,la dragii mei din timpuri moarte  mă gândesc întotdeauna cu o emoţie plăcută,vie doar la el.El a fost şi mi-a rămas cumva modelul meu în viaţă,chiar dacă a trecut în lumea umbrelor când aveam o vârstă fragedă şi nu mai păstrez multe amintiri despre el,însă acelea care mi-au mai rămas despre el întotdeauna îmi aduc un zâmbet melocanlic şi o emoţie plăcută în suflet când mă gândesc la el.Cu toate că n-a fost un om evlavios cât timp a trăit pe acest pământ aşa cum zic ai mei,pentru mine,prin firea sa de a fi,a fost şi va rămâne omul lui Dumnezeu pe care l-am cunoscut în acestă lume !

Rar îi este dat omului să fie bun prin fire,prin caracterul său blând şi răbdător,iar el,bunicul meu a fost unul dintre ei !

4 Comments »

  1. Cu mici observatii, pe care ti le-am facut si anterior,apreciez!!! talentul deosebit, pe care il ai, in a povesti…Te rog sa intelegi, ca acesta este un “HAR,” dat de puteri supranaturale…Trebuie sa perseverezi, in utilizarea acestui “ATU”,eu, fiind convins, ca intr-o perioada “SCURTA”,vei face progrese “REMARCABILE”!!!Trebuie sa-ti impui, ca aceasta activitate, sa nu fie intamplatoare,ci perfect planificata..Eu ti-asi propune, sa elaborezi asemenea naratiuni, o data la maxim 2 saptamani…MULT “SUCCES”

    Comment by ilie sirbu — March 27, 2011 @ 12:04 | Reply

  2. Niciodată n-am avut vreun plan,sunt prea rebel şi încăpăţânat ca să fiu în stare să-mi trăiesc viaţa după ceva prestabilit !

    Merci tată !🙂

    Comment by Micael Nicolas — March 27, 2011 @ 20:44 | Reply

  3. AFIRMAND ca esti “REBEL” si “INCAPATANAT”,sper ca nu doresti sa dai impresia, ca faci numai ce te taie pe tine capul si pentru a ma convinge de realitate,vin cu cateva “OBSERVATII”: 1/In capitolul “DESPRE ACEST BLOG”,precizeaza, ca “ACCEXAND’ caseta “SELECTEAZA o LUNA”,poti sa vizionezi toate postarile facute ,de la constiuirea “BLOGULUI”,pana in prezent; 2/ Este “INCORECT” sa afirmi,ca ai selectate “CELE MAI BUNE PIESE ROMANESTI DIN TODEAUNA”,cred ca ar fi bine sa indici “MUZICA USOARA PREFERATA”; 3/Aparatul care prezinta melodiile,e “BUN”,dar iti c-am prinzi urechile,pana ii deslusesti modul de functionare…

    Comment by ilie sirbu — March 30, 2011 @ 12:37 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: