Micael Nicolas's Blog

April 15, 2011

Filed under: Disecarea propriului Eu`,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 17:11

O banală problemă la unghia degetului piciorului stâng mi-a cam slăbit atenţia asupra rugăciunii inimii,chiar luni,în aceiaşi zi în care am fost operat şi atunci când am resimţit frustrarea cea mai mare din toată această perioadă,am decis cu de la sine putere,fără să stau prea mult pe gânduri,să sar peste rugăciune.Este adevărat că m-am băgat în pat devreme în acea seară,la 9 pm,însă pe la 2:30 am m-am trezit şi am stat astfel până la 4 am.M-a ajutat tatăl meu să iau nişte haine pe mine şi m-am aşezat în fotoliu la tv,urmărind ştirile politice în reluare,ştiri care sunt de fapt nişte gunoaie;încă nu m-am convins care sunt mai prosti din spaţiul nostru public,politicienii sau jurnaliştii .În fine atâta timp cât interesele acestora din urmă se întrepătrund cu cele ale oamenilor politici,sunt cu toţii o apă şi un pământ,nu merită să îi asculţi,să le acorzi încredere !

Aş fi putut destul de lejer să mă rog,degetul nu mă durea,chiar dacă mă simţeam inconfortabil din cauza lui,însă mi-am zis că n-are niciun rost să forţez lucrurile,să devin habotnic,încerc să mă feresc de această cursă deşi simt nevoia uneori să aprofundez rugăciunea,să respect ceva mai strict regulile creştinismului ,dar consider că nu m-am reaşezat cum se cuvine în matca valorilor creştine ,încă sunt fiul rătăcitor fie chiar de mă şi rog.Trăiesc cu impresia că oricând mi se poate întâmpla să renunţ iarăşi la practica rugăciunii,şi atunci de ce aş pulsa,de ce aş vrea mai mult când mi-e teamă să nu pierd şi puţinul ce l-am acumulat până acum !

Să crezi în Dumnezeu,să nu ai nicio îndoială asupra existenţei Sale în credinţa ta şi în acelaşi timp să-ţi fie teamă că nu esti indeajuns de puternic,îndeajuns  de matur spiritual Să-i slujeşti cum se cuvine, aşa cum se întâmplă cu mine,devine uşor dar sigur,o povară în plus,o discrepanţă nelalocul ei !

Mi-am pierdut entuziasmul,mi-am pierdut acea inocenţă a credinţei dintru început,o umbră mă poate speria acum ,şi inainte nici nu credeam în monştri şi râdeam de coşmaruri ! Simt că această maturizare interioară îmi ajută,îmi este folositoare ,însă această precauţie pur raţională mă face să cred că pierd mult din frumuseţea rugăciunii,din voiciunea credinţei !

Mă las pradă gândurilor de tot felul tocmai ca prin păzirea inimii să nu le aţât şi mai sălbatic împotriva mea,pur şi simplu fac un pact cu ele,eu o las mai moale cu păzirea inimii,ele devin mai blânde;dar sunt conştient că pactul acesta cu duşmanul nu poate dura la infinit şi că va trebui într-o bună zi să-l denunţ şi să pun piciorul în prag,doar că nu înţeleg cum să fac asta,deşi pricep uşor,uşor ce înseamnă a renunţa la propria voinţă spre a-mi regăsi libertatea desăvârşită în Dumnezeu ! Dar cum poţi să renunţi cu totul la tine pentru Altcineva ?!

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: