Micael Nicolas's Blog

April 18, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 17:00

Practic sunt ateu,aşa mă simt în momentul de faţă, ce mă rog doar de dragul credinţei,de dragul plăcutelor amintiri ce le-am avut odinioară în rugăciune ! Ce m-a surprins însă este că aşa cum îl luam eu pe Dumnezeu în zeflemea în timpul rugăciunii,tocmai când trăiam cu impresia că am pierdut o ora de pomană cu rugăciunea din viaţa mea,exact atunci pieptul mi s-a umplut de o dulceaţă catifelată,de o binecuvântare pe care nu o meritam !

Nu pot să înţeleg cum funcţionează mecanismul acesta de recompense,când am impresia că rugăciunea mi-a reusit,că într-adevăr m-am rugat, atunci nu simt nimic,când dimpotrivă sunt dezamăgit de mine însumi,când parcă îmi pare rău de rugăciunea făcută tocmai atunci mi se dă să simt ceva !E împotriva celei mai elementare logici a bunului simt,să ţi se dea ceva când tu însuţi realizezi că nu meriţi ! Toată această poveste mă intrigă,mă face să-mi doresc să descopăr logica paradoxală a ilogicii,simt ca şi cum Dumnezeu m-ar duce de nas cu zăhărelul ! Ceea ce mi se destramă prin acest nonsens sunt tocmai preconcepţiile mele despre cum ar trebui să se desfăsoare lucrurile în acestă relaţie personală a mea cu Dumnezeu ! Sunt înşelat pare-mi-se,tocmai ca să fiu convins că trebuie să renunţ la frâiele acestei relaţii personale cu Dumnezeu şi să-l las pe El să preia controlul,şi asta sincer să fiu nu-mi convine,chiar deloc ,pentru că nu înţeleg de ce trebuie să renunţ la propria mea voinţă în favoarea Cuiva pe care nu-L cunosc !

Mi-ar face plăcere să mai am acea credinţă de copil care se mulţumeşte cu ce simte,nu-şi ridică atâtea întrebări,nu se roagă ca Dumnezeu să i se releve, şi pur şi simplu se roagă că simte nevoia,şi se bucură fiindcă acest sentiment îi înfloreşte pe neaşteptate în suflet,dar nu se întreabă pentru ce sau de ce i se întâmplă acestea,sau nu începe să disece acele trăiri şi să le materializeze în gânduri,iar gândurile în cuvinte,ci doar le primeşte aşa precum îi sunt dăruite,se bucură de ele cât le simte vii şi aprinse în suflet ,după care le lasă în spate şi merge mai departe ! Nu mai sunt astfel,cred că nici n-aş mai putea să fiu aşa,sunt prea lacom să mă disec ca să las să treacă asemenea impresii prin mine fără să încerc să le mărturisesc cuvintelor ! Nu realizez pe deplin de ce am această dorinţă de a descrie cele pe care le trăiesc, de ce ţin acest jurnal,de ce simt nevoia de-a face cele pe care le fac ! Până acum însă ,toate se leagă între ele,până şi acest banal pseudonim care l-am ales în lumea virtuală,are semnificaţia lui !

Oare să fie ceva egoist în toată această poveste?! De obicei cei care scriu o fac pentru ceva anume,fie că-şi doresc să-şi facă un nume şi să iasă din anonimat,fie să se răzbune pe viaţă şi să-i împroşce cu noroi pe cei cunoscuţi,fie de dragul scrisului şi de a-şi imortaliza trecerea umbrei lor pe acest pământ,eu am impresia că o fac ca să mă înţeleg,fiindcă de multe ori când scriu surprind subţilităţi de moment ce altfel nu le-aş fi băgat în seamă şi le-aş fi îngropat cu ignoranţă şi în ignoranţă pentru totdeauna ! Uneori îmi este greu să spus tot ceea ce gândesc,nu sunt nesimţit sau neruşinat din fire,dar aşa sunt eu în realitate,sunt departe de a fi perfect,deşi caut perfecţiunea mereu înnoitoare în spirit !De multe ori am vrut ,am intenţionat să-mi ascund acest blog,să-l fac totalmente unul privat,deschis doar pentru mine şi gândurilor mele celor mai ascunse,dar nu,n-am făcut aceasta şi nici n-am s-o fac,am să mă mărturisesc în continuare vouă, necunoscuţilor şi cunoscuţilor,fără să-mi fie jenă de ceea ce sunt,de ceea ce gândesc,de ceea ce simt !

Disecarea propriul eu` nu este o simplă vorbă aruncată în vânt pentru mine,e ceva cât se poate de real,o inclinaţie vocaţională,o luptă cu mine însumi spre a scoate la iveală simtămintele ascunse,gândurile vampirice ce urăsc şi nu vor să iasă la lumină,dar eu tot le scot şi le sfarăm cu ţăruşul cuvântului ! Nimic nu este mai interesant decât să te cunoşti pe tine însuţi,şi să ai şi tăria să nu ascunzi nimic din ceea ce esti ,ca un copil ce nu ştie să mintă şi spune clipă de clipă tot ceea ce gândeşte despre el şi despre lumea în care trăieşte aşa cum este ea văzută prin ochii săi !

6 Comments »

  1. Am trecut si eu (si inca mai trec) prin tot ce ai descris aici,concluzia mea astazi(deci nu e batuta in cuie ,daca peste o vreme voi avea alte elemente o pot modifica)este ca Dumnezeu este in interiorul nostru si chiar inainte sa -mi explice biserica cum stau lucrurile,aveam incredere deplina in mine in ceva din adancul meu, ca o esenta ,dar tot a mea, era acolo si o puteam accesa,pe urma cu cat am iesit mai in afara mea cautand la altii(biserica,maestrii)raspunsurile,puterea cedand-o mereu,m-am departat de mine si am trecut pri nenumarate experiente dureroase cat sa inteleg ca trebuie sa ma intorc inapoi,in interior.Uriel

    Comment by uriel — April 18, 2011 @ 20:42 | Reply

    • Totuşi de ce să încercăm să ne facem singuri cărarea spre Dumnezeu prin jungla vieţii,când alţii ca sfinţii părinţi ne explică tot ceea ce avem nevoie,trebuie doar să le redescoperim permanent sfaturile şi să încercăm şi noi după puterile noastre şi după cât ne este dat din cer,să plinim ceea ce căutăm simţind golul vieţii din noi !

      Comment by Micael Nicolas — April 19, 2011 @ 01:34 | Reply

  2. Fii mai increzator in tine, nu te mai indoii de orice, nu e nevoie mereu de a despica firul in 4. Prea multe ganduri..nasc prea multe intrebari…la care nu exista raspuns. Ia viata asa cum e…inceteaza de a mai fii egoist…si multumeste te cu ceea ce ai… Trebuie sa invatam a aprecia ce avem, ce ne-a fost dat. Nu ne ajuta la nimic invarteala in cerc…Uneori e nevoie sa fim si maturi, si nu in cautare de raspunsuri.

    Comment by visedesarte — April 18, 2011 @ 22:59 | Reply

  3. Prin a căuta răspusuri la cele mai grele întrebări ,mă menţin eu în formă ! E metoda mea de a mă simţi viu,de a nu accepta a trece prin viaţă precum câinele prin apă !

    Nu înţeleg ce sens dai tu cuvântului “egoist” în tot ceea ce încerc eu să înţeleg din viaţă !

    Comment by Micael Nicolas — April 19, 2011 @ 01:40 | Reply

  4. Te rog sa APELEZI la “DICTIONAR” si sa redai exact, definitia subiectului “ATEU”,pe care nici eu, nu o am bine “LAMURITA” !!! La ora actuala “BANUIESC,” ca ATEUL,este subiectul “UMANOID”, fara “CREDINTA”,iar “DUMNEZEU”,o forta “SUPRANATURALA”,cu un numar infinit de “DENUMIRI”(functie de rasa,credinta,etnie,etc.),ce actioneaza “INDEPENDENT”de vointa “INDIVIDULUI” si care “IMPARTE DREPTATEA” ….DE aceea, de-a lungul “TIMPULUI”, s-a demonstrat “PRACTIC”, ca: “BINE FACI,BINE GASESTI,DAR SI INVERS”,in “CONSECINTA”,nu trebuie sa incercam,sa “RELIEFAM”cine detine”CONTROLUL”,acesta fiind numai “EL”(ptr.ortodocxi D U M N E Z E U)!!! Nu cred ca exista individ,care de-a lungul vieti, sa nu se roage la ceva,mai ales, cand da de “GREU”…E foarte clar, ca tu ai o inclinatie “VOCATIONALA”,dar si “HAR”,pentru ati reda atat de bine “SIMTAMINTELE” si ceace “GANDESTI” la un moment dat,lucrul de care iti vei da seama in “TIMP”,cand vei avea “RAGAZUL” sa “CITESTI”,ceace ai “DISECAT” la un “MOMENT DAT”!!!

    Comment by ilie sirbu — April 19, 2011 @ 03:16 | Reply

  5. Ateismul este paradoxal pentru cel care crede ,neputinţa de al trăi pe Dumnezeu,de al vedea,de a fi părtaş comuniunii directe cu el !

    Comment by Micael Nicolas — April 19, 2011 @ 03:40 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: