Micael Nicolas's Blog

April 23, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 20:55

Misterioase sunt căile Domnului prin care acţionează voinţa Sa să ne atragă spre El ! Săptămâna aceasta,în Săptămâna Mare am ţinut post în speranţa că poate voi ajunge cumva la biserică să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc ,deşi nu eram convins că vreau cu adevărat aceasta,dar sunt creştin şi această mărturisire este importantă mai cu seamă în Postul Paştelui !

De la o vreme încoace sora mea a început să frecventeze regulat biserica,aproape duminical se află la Sfânta Liturghie şi vorbeşte mai mult despre Dumnezeu,ceea ce este uşor straniu pentru mine să o văd astfel,amintindu-mi cum îi povesteam eu despre Dumnezeu când eram adolescent şi ea mă asculta cu oarece neîncredere;acum pare-se că s-au inversat rolurile ,ea creşte în spirit ,eu pe nesimţite cu toată rugăciunea inimii,parcă mă afund în morcilă !

Aşa s-a întâmplat ieri când am mers împreuna cu ea şi cu nepoata mea să ne spovedim la vreo mănăstire ! Ea chiar în zilele acestea se afla în necurăţie aşa precum singură mărturisea în limbajul biserisesc proaspăt adoptat şi nu avea voie să se spodevească/împărtăsescă,chiar nu îi era permis nici măcar să intre în biserică,ceea ce a şi implinit,n-a intrat în nicio biserică dintre cele două pe care le-am vizitat împreună ieri .

Ziua de ieri a început pe la 9 dis-de-dimineaţă,când am fost trezit de către tatăl meu,după care îmi zice sora mea ce tocmai intrase şi ea în cameră :

-Hai băiete,scoală-te,că vă duc la spovedit !

Imediat m-am conformat,m-am spălat ,m-am îmbrăcat şi am aşteptat-o împreună cu nepoata mea să se reîntoarcă de la servici de unde fusese chemată şi până unde dădu-se o fugă spre a rezolva ceva.Între timp sosise şi maica mea de la piaţă cu nişte covrigi calzi pe care ni dă la noi,plus ne zice :

-Uitaţi aici câte 5 lei de fiecare să-i daţi la popă după ce vă spovediţi ! Banii îi ia nepoata mea,eu din ziua în care m-am maturizat nu mai îmi place să port niciun leu la mine.Se întoarce şi sora mea,ne urcăm în maşină şi porneşte aventura,aşa cum obişnuieşte cea mică să spună .

Prima oprire o facem la Mănăstirea Vodiţa din apropierea Severinului,înainte să coborâm însă,sora ne întreabă :

-Câţi bani vă dădu mama la voi ?

Nepoata răspunde :

-Câte 5 lei de fiecare .

-Doar 5 lei ! Uitaţi aici 10 lei de fiecare. Banii ajung tot la nepoata mea,pe care atunci când o iau de cot ca să mă sprijin şi să-mi păstrez mai bine echilibru pe picioare,îi spun :

-Lasă fată,că-i dăm popii tot câte 5 lei şi restul îţi rămân ţie.Imediat i-a plăcut ideea şi mi-a zâmbit complice.La Vodiţa însă,avem parte de o surprinză,nu era niciun călugăr hirotonit în mănăstire să ne spovedească,erau toţi în oraş pe la diverse biserici,şi chiar de ar fi fost vreunul la ora aceea în mănăstire tot nu ne-ar fi spovedit din cauza unui canon ce le interzice monahilor să spovedească în Joia Mare .Habar n-aveam de existenţa acestui canon,nu auzisem niciodată de el,aşadar nu ne rămâne altceva de făcut decât să-l întrebăm pe călugărul cu faţa blândă şi zâmbet inocent ca de copil,unde putem să ne spovedim:

-Oare la Mănăstirea Sf. Ana de la Orşova o fi vreun preot care să ne spovedească?

-Nu ştiu,doamnă,răspunde călugărul cu teamă să nu ne ducă în eroare şi să gresească tocmai în Saptămâna Mare. Scrupulozitate sa exagerată mi s-a părut puţin deplasată,uşor de neînţeles,după care acelaşi călugăr continuă :

-Doar preoţii mireni spovedesc în această zi !

Ne hotărâm în cele din urmă să pornim spre Orşova,nepoata mea era cea mai fericită,ne mai plimbam puţin.Ajungem în câteva minute la destinaţia dorită,îi întrebăm pe localnici unde găsim o biserică ortodoxă,primim îndrumări,trecem pe lângă o biserică catolică cu design futurist,în formă uşor piramidală,,din marmură neagră,extraterestru cum mi-a venit mie să-i spun atunci,foarte fain arăta văzută de afară,urmează un templu evanghelic în stil puritan,alb şi sec,iar în cele din urmă undeva in dreapta jos,vedem cele trei turle aurite ale unei biserici ortodoxe;cobor eu şi cu nepoata mea în dreptul ei,urcăm nişte scări şi deodată o aud pe sora mea exclamând cu bucurie :

-Are hramul Sf. Nicolae ! ,amândoi fiind botezaţi cu un al doilea prenume după naşa noastră de botez,pe care o chema Niculina .Eu ateu fiind ,n-am fost impresionat de această coincidenţă,deşi o urmă de simţire din mine îmi spunea să cred în pronia cerească,doar că de când am revenit la Hristos ,credinţa mea este mult mai apropiată faţă de a Sf. apostol Toma decât a lui Ioan per exemplu,nu mai mă entuziasmez uşor la asemenea întâmplări,raţionez cu mult mai mult decât o făceam odinioară.Pătrundem în biserică pe o uşă laterală şi intrăm direct în naos,sora mea rămâne la uşă,nu-mi venea să cred că ia regulile bisericii atât de în serios,iar eu alături de nepoata mea ne aşezăm pe nişte scaune cu spătare înalte frumos sculptate în lemn lăcuit.Fiindcă sora mea a rămas în uşă,responsabilitatea s-a transferat pe umerii nepoatei mele,eu amuzându-mă de ineditul situaţiei.Desigur,în cele din urmă tot sora mea îl cheamă pe preot aproape şi vorbeşte cu el.În tot acest răstimp am ales pe mai departe să rămân un simplu spectator,nu m-am zbătut deloc,nici măcar intenţia n-am avut-o,doar am ales să observ cum lucrurile se leagă de la sine .

Când preotul a început să citească molitva dinaintea spovedaniei,doar nepoata mea s-a dus mai în faţă lângă altar,eu nu m-am clintit de pe scaunul pe care mă aşezasem ,iar la întrebarea preotul :

-Cum îl cheamă pe fratele tău ?!,nepoata a răspuns cu inocenţă şi sfioşenie :

-Nu,nu este fratele meu,este unchiul meu,dându-i preotului amândouă prenumele mele .

Se aşează în genunchi alături de o altă femeie,sub patrafirul popii.Părintele Iulian îşi începe molitva,privind si înspre mine, însă cum mie nu-mi dispăruse zâmbetul de pe buze,părintele îşi ridică ochii înspre frumoasele icoane ale sfinţilor pictate pe pereţi.În acest timp îmi intorc privirea spre sora mea ce se afla afară pe o băncuţă,cu palmele lipite între ele întru rugăciune la piept aşa precum obişnuiesc catolicii să se roage ,ochii ni se întâlnesc,un zâmbet al fericirii şi a primei emoţii a creştinului ce-l descoperă pe Dumnezeu îi apare pe faţă,eu nefiind obişnuit cu această atitudine profund pioasă a surorii mele,scot limba la ea,îi scurtcircuitez meditaţia,o fac să-şi plece capul puţin nedumerită şi dezamăgită de gestul meu nebun,iar eu ca un drăcuşor căruia îi displace solemnitatea în care toate parcă se desfăsurau sub ochii mei îmi întorc privirea spre părinte.

Acesta trecuse la spovedanie,o spovedeşte pe prima femeie,vine şi rândul nepoatei mele pe care o ascultă tot lângă icoana Maicii Domnului de lângă altar,nu se grăbeşte cum se întâmplă uneori la Severin,unde din cauza mulţimii care vrea să se mărturiască în Săptămâna Mare,preoţii nu-şi iau întotdeauna răgazul necesar să vorbească cu fiecare om în parte mai lejer şi fără grabă.

Vine şi rândul meu.După ce preotul se informează de la sora mea dacă înţeleg,le roagă să închidă uşă şi rămâne în biserică doar cu mine.

-Bine,ia spune-mi tu ce ai făcut ?! ,încă neştiind foarte clar cum să mă abordeze.

Rămân pe scaun ,nu îngenunchez, scot din buzunar hârtia cu păcatele mele,i-o înmânez,o desface şi începe să o citească.La fiecare păcat citit,îmi vorbeşte,îmi explică câte ceva.Asta mi-a plăcut,însă în loc să ascult cu atenţie explicaţiile sale,eu îi analizez faţa.Era un bărbat solid,avea până-n 40 ani,cu mustaţă şi cioc,cu obrazii raşi ,cu fruntea lată,cu părul dat pe spate,cu ochii deschisi la culoare .Terminându-mi de citi păcatele,întoarce foaia şi pe partea cealaltă,unde aveam scris,neştiind peste ce preot am să dau,mărturisirea că de un an şi ceva practic rugăciunea inimii,şi îi ceream acolo trecând peste amănuntul că nu sunt prost şi chiar dacă zâmbesc mai tot timpul înţeleg ce mi se zice,dar deja trecusem peste această etapă,să-mi dea şi mie câteva sfaturi referitoare la rugăciunea inimii sau dacă cunoaste vreun duhovnic ce o are !

Aici iarăşi îmi vorbeşte frumos,cu răbdare,chiar dacă vorbea din cărţi,am apreciat totuşi disponibilitatea de a-mi da sfaturi,fie ele şi din cărţi,spunând ceva foarte interesant la un moment dat şi anume,că trebuie să ne concentrăm mintea atât de puternic în rugăciunea inimii încât nici un alt fel de gând să nu mai pătrundă atunci în mintea noastră!

Mă dezleagă,Dumnezeu îmi îndeplineşte dorinţa şi nu-mi dă niciun fel de canon,deschide uşa ,o cheamă şi pe nepoata mea înăuntru,venind tot el/El la noi,împărtăşindu-ne cu Hristos !

La final,îi cere surorii mele pomelnicul,cum noi nu eram pregrătiţi de aşa ceva,face repede rost de un pix şi o foaie,şi începe să noteze ,scriind sprijinit pe uşă,vii şi morţii nostri,mai apoi sora mă întreabă :

-Îţi plăcu de dânsu`?!

-Da,îl vreau duhovnicul meu !,nestând o clipă pe gânduri şi rostind spontan aceste cuvinte.

La acestea preotul zâmbeşte într-un fel surprins şi sfios de hotărârea cu care răspunsesem la întrebare.La fel de neprevăzut preotul ne îndeamnă să notăm numărul său de telefon ca să ţinem mai uşor legătura,sora mea îl introduce în memoria celularului său,ne luăm la revedere şi îmi spune în drum spre maşină :

-Dacă ţie îţi plăcu atât de mult de el,atunci venim după Săptămâna Luminată să mă spovedesc şi eu la el,aşa cum tot acest preot ne sfătuise .

Uite aşa,întâlnind astfel de oameni,mi s-a mai întărit credinţa;de la sora mea am învăţat simplitatea frumoasă a credinţei,iar de la duhovnicul meu,răbdarea şi voinţa de a rămâne vertical într-o lume nebună ce pune preţ din ce în ce mai puţin pe valorile sănătoase ale societăţii şi pe credinţă .

P.S.

Bea,n-am uitat să înalţ o rugă mută din inima mea pentru tine şi familia ta de pe meleagurile tale natale,din Orşova !

8 Comments »

  1. Iti multumesc frumos ca ai avut cateva clipe de-a te gandi si la mine:)…

    Frumoasa poza cu statuia lui Decebal, putin mi-ai alinat dorul; dar citind randurile tale ( hehe, ce haios ai fost folosind cuvantul “extraterestru” pt biserica catolica), mi- am inchipuit cum ai trecut pe langa biserica “mea” in care am crescut si copilarit acolo pana la varsta de 16 ani…Si m-a cuprins iar un dor de acel timp trecut:)..Uite asa putem “sarii” dintr-o stare in alta!:)

    Iti doresc si tie, si familiei tale un Paste fericit cu multa, multa lumina in suflet! Sa ai grija de tine!
    🙂

    Comment by Bea — April 23, 2011 @ 22:45 | Reply

  2. 🙂

    Paşte fericit şi ţie alături de cei dragi,Bea !

    Hristos a Înviat !

    Comment by Micael Nicolas — April 24, 2011 @ 02:52 | Reply

  3. Hristos a înviat !

    Comment by abbilbal — April 24, 2011 @ 11:09 | Reply

  4. Adevărat a Înviat !

    Comment by Micael Nicolas — April 24, 2011 @ 14:14 | Reply

  5. Pentru saptamana “PATIMILOR”,ai avut parte, de un episod de viata interesan, pe care il descri cu lux de amanunte si ca de obicei cu mult “H A R”….
    H R I S T O S a I N V I A T !
    P.S. Sper ca sora si nepoata, te vor “AJUTA”, sa reantalnesti cele mai placute “SENTIMENTE”, ce le-ai avut pt. “RELIGIE”!!!!

    Comment by ilie sirbu — April 24, 2011 @ 15:03 | Reply

  6. Adevărat a Înviat!

    Comment by Micael Nicolas — April 24, 2011 @ 15:22 | Reply

  7. […] Luisa, Lollitta, Maria, Marius Ştefan Aldea, Maskirovka, Melicovici, Metafizicx, Mircea Bebeul, Micael Nicolas, Miron Manega, Mysimplephotos, Meowtzy, Mircea Teorean,  Nora Damian, OanaMaria, Omul cu […]

    Pingback by Dragilor bujorilor, ai mei din suflet prieteni « Deea Dulce mult aduce — April 26, 2011 @ 11:42 | Reply

  8. […] Luisa, Lollitta, Maria, Marius Ştefan Aldea, Maskirovka, Melicovici, Metafizicx, Mircea Bebeul, Micael Nicolas, Miron Manega, Mysimplephotos, Meowtzy, Mircea Teorean,  Nora Damian, OanaMaria, Omul cu […]

    Pingback by Te sărut cu dulceaţă de cireşe amare « Deea Dulce mult aduce — June 22, 2011 @ 12:15 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: