Micael Nicolas's Blog

May 7, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 05:11

Mănăstirea Vodiţa

Simt o nevoie acută să-mi mărturisesc inima,cu toate că aş avea şi altceva de făcut,însă ceva în mine îmi spune :”Spune acum ceea ce simţi,nu o mai amâna,nu o mai lăsa de azi pe mâine”.

După o lună în care mai mult am lenevit,nefăcând mare lucru,acum am impresia că am intrat iarăşi în ritmul acela alert,energic,nedomolit pe care l-am părăsit după ce am învăţat ce înseamnă de fapt păzirea inimii! De atunci,de pe la sfârşitul lui februarie,când am renunţat de bună voie la cele trei ceasuri de rugăciune pe zi,am început să mă afund în lene,să mă risipesc în gânduri şi bineînţeles să înfăptuiesc mult mai puţine lucruri în proiectele mele pe internet .Nu pot să-mi dau seama exact,nu pot să spun clar şi răspicat ce legătură există între rugăciunea inimii şi lăcomia devoratoare ce mă tot roade să adun bogăţii spiritualo-culturale şi să le împărtăsesc şi altora.Poate că sunt prea scârbit de oferta mass-mediei tradiţionale şi nu fac nimic altceva decât să ripostez în felul meu,cu armele mele,într-un fel limitat şi neconvențional.Ceea ce ştiu este că toate acestea mă fac să fiu viu,îmi dau un sentiment de satisfacţie,se pliază perfect pe caracterul meu rebel şi încăpăţânaţ pe alocuri,iar rugăciunea inimii este sursa mea de energie şi de inspiraţie în construcţia frumosului şi a binelui aşa cum le simt eu !

Cheia este rugăciunea inimii,în jurul ei mă învârt .Este atât de interesant să observ cum evoluez parcă cu ajutorul acestei rugăciunii,cum mă schimb.De câteva zile un extaz uşor îmi cuprinde pieptul la sfârşitul rugăciunii,dulceaţa aceea este atât de plăcută ,delicată şi puternică încât limba şi buzele nu mai rabdă tăcerea şi încep să spună ele în şoaptă cuvintele rugăciunii,legându-se de la sine într-o scurtă cântare repetativă! Starea aceasta o cunosc de când îmi spuneam înainte rugăciunile serii şi ale dimineţii,însă în rugăciunea inimii n-am cunoscut-o pe vremea aceea.E o noutate aş putea spune,să simt dulceaţa închinăciunii în rugăciunea inimii ! Chiar mă cercetez pe sine când simt acea dulceaţă,încercând să observ ce gânduri o însoţesc .Şi iarăşi nu observ niciun gând rău,niciun gând pervers în sine, nimic care să mă facă să alung dulceaţa brusc ivită de la mine,dimpotrivă dulceaţa resimţită actionează ca o suflare nouă de aer asupra palei unei mori de vânt, dându-i şi mai multă putere să se învârtă întru bucuria rugăciunii !

De obicei, înainte,pe vremuri,în copilărie,mă lăsam pradă acestui scurt şi dulce extaz interior,încetam să mai gândesc, atunci trăiam clipele mele de atemporalitate,de dragul lor mă aşezam în genunchi şi îmi începeam rugăciunile de seară; acum ceva s-a schimbat,nu mai sunt la fel de impresionat de asemenea stări,nici măcar nu le caut,gândesc şi mă cercetez în timp ce le simt . Chiar acum îmi amintesc nişte idei citite undeva într-o carte cum că Dumnezeu ne testează dăruindu-ne asemenea bucurii efemere mai apropiate firii,Să vadă dacă ne mulţumim cu ele,ca nişte biete şi neştiitoare animale de osul aruncat înainte în defavoarea mângâierii creatoare a Divinităţii însăşi !

Cum iasă lucrurile ascunse la iveală şi cum înţeleg mai bine cele trăite când mă disec astfel amintindu-mi simtămintele avute ,este ca şi cum aş redescoperi soarele privind noaptea prin telescop stelele !

Un singur regret am în perioada aceasta în care am înviat pare-se,şi anume că nu-mi păzesc inima,că nu fac un minim efort întru aceasta,cu atât mai mult cu cât am început să realizez ce înseamnă păzirea inimii şi cum s-ar putea ea realiza, însă în continuare mă consider nepregătit în a face acest mic pas înainte,încă mă tem de neprevăzut şi nu înţeleg absolut deloc cum vine treaba cu renunţarea la sine !

Un mic amănunt am uitat să-l povestesc atunci când am fost la Orşova în urmă cu două săptămâni.Stând pe băncuţa din faţa bisericuţei mănăstirii Vodiţa,aflându-mă în liniştea din mijlocul naturii atât de plăcută sufletului ,am avut sentimentul real şi nedisimulat pentru prima oară în viaţa mea cu adevărat,că acolo este locul meu,că aş aparţine acelui spaţiu rupt de lume,rupt de civilizaţie,mai cu seamă plecând de acolo şi văzând vizavi, de pe drum,peste apă, având alături câţiva stupi de albine,ruinele vechii biserici şi câteva morminte ale monahilor vieţuitori din alte vremuri, căsuţele retrase ale călugărilor dornici de singurătate.

2 Comments »

  1. “Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi cu toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creaţia, inspiraţia mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, şi moartea mea să fie triumful meu. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârşit şi magnific asemenea marilor crepuscule. Din ţesătura visului nostru să crească splendori enigmatice şi umbre cuceritoare, forme ciudate şi adâncimi halucinante. Un joc de lumină şi de întuneric să îmbrace sfârşitul într-un decor fantastic şi o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistenţă, când avântul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie şi încântare.”

    Asa te simt…

    Comment by o_stea — May 9, 2011 @ 01:34 | Reply

  2. Ce aş putea să zic ,chiar nu am cuvinte !

    În realitatea sunt un simplu căutător,caut ceva,fără să ştiu precis ce anume,e adevărat însă că am început doar să mă învârt ca unele flori după soare,soarele meu fiind ceva în întuneric,nedescoperit în interior,restul lumii din ce în ce mai puţin mă interesează ,îmi mai captează atenţia.Păcat însă că n-am încă destulă voinţă să aleg calea aceasta devenind puţin mai mult mai încrezător în Dumnezeu,ci nu ca acum ,ca un biet ateu ce se roagă sterp ,lucru care nu mă dezcurajează,ci dimpotrivă mă face să fiu şi mai atras cu timpul de taina rugăciunii inimii!

    Stea căzătoare,bine ai aterizat pe blogul meu !🙂

    Comment by Micael Nicolas — May 9, 2011 @ 02:18 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: