Micael Nicolas's Blog

May 22, 2011

Filed under: Disecarea propriului Eu`,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 05:02

Maica Domnului cu Pruncul de la Kiev

Am lenevit cât am lenevit,dar de vreo 2 sau 3 saptămâni(nu mai ştiu exact) am intrat iarăşi într-un ritm alert,îmi trăiesc viaţa,zilele ,contraconometru,de parcă aş fi pe moarte !

Privit din afară,sunt sigur că nu trădez cele ce le simt pe dinăuntru.Ce m-am decătuşat,cât de repede mi se pare acum că mi s-a preschimbat lenea în voinţă,în ambiţie,cine ştie poate am suflet de artist ce mă face să mă simt viu,să mă simt în acţiune doar atunci când creez ceva,când fac ceva,plus că toată această învolburare viscerală a sinelui mă alimentează din plin cu energie ca într-un perpetuu-mobile,cu cât fac mai multe cu atât îmi doresc proporţional vorbind să fac şi mai multe! Acest lucru îmi afectează rugăciunea,chiar dacă paradoxal rugăciunea este principala mea sursă de energie,logic ar trebui să clachez,să mă prăbusesc cumva în sine!Prin ce îmi afectează starea aceasta de voinciune,chiar exuberanţă în unele momente,rugăciunea ? Simplu,îmi fură liniştea sufletească şi concentrarea mentală pe care ar trebui să le am asupra rugăciunii!

Îmi trebuie o jumătate de oră să mă linistesc,să mă adun întru rugăciune,să uit întrucâtva de agitaţia aceasta creativă,de dorinţa de a termina lucrurile cât mai repede,iluzionându-mă naiv că după ce am să le fac pe toate,o să am timp atunci şi de rugăciune !Numai că acesta este un gând răuvoitor ,un gând siret dacă ar fi să le dau credit Sfiţilor Părinţi !Atunci ce-mi rămâne de făcut în afară de a trece peste toate aceste impediemente raţionale,pur fantasmagorice ce vor cu tot dinadinsul să mă ţină în loc !Oare să fie vorba aici despre renunţarea la sine ?!

Acum trăiesc impresia că încep să pătrund,înţelegând întrucâtva şi taina renunţării la sine ! Munca dezinteresată în slujba unei idei,în slujba unei credinţe ce mă modelează după tiparul său,deşi cred că am fost astfel dintotdeauna !Este ca şi cum aş privi stelele noaptea şi mi s-ar părea la fel ca-n anii copilăriei,deşi între timp am adunat o mulţime de alte informaţii noi din domeniul astronomiei,un hobby frumos şi vechi de-al meu ! Dar chiar,cu câtă uşurinţă am abandonat să-mi hrănesc curiozitatea despre stele,planete,găuri negre,sisteme solare,exoplanete,posibile alte lumi extraterestre,toate aceste subiecte mă fascinau într-o vreme,mai cu seamă în 2007 când internetul a ajuns şi la mine,obişnuiam să stau doar pe site-urile de specialitate ale NASA şi ESA,păstrez şi acum în computer mulţimea de poze ale universului luate de telescopul spaţial Hubble.

E atât de fascinant să observ această ciclicitate existenţială ce-mi înfluenţează prezentul şi-mi proiectează viitorul între vocaţia spre spiritualitate şi pasiunea pentru ştiinţă ,desigur la un nivel simplu,ci nicidecum la un nivel aprofundat, academic ,sunt prins ca într-o capcană între neputinţa de al renega pe Dumnezeu şi slăbiciunea pentru raţionamentele reci ,seci ale oamenilor de ştiinţă !

Sunt un om al paradoxurilor,nu cred în evoluţionism,ci cred în creaţie,deşi nu pot să neg că există o evoluţie în toate ! Uneori cuget că rugăciunea şi credinţa mea sunt frâne în evoluţia mea intelectuală ulterioară,alteori cuget că raţionamentele diverselor concepţii şi teorii despre lume nu-mi aduc niciun folos pe plan spiritual,şi eu vreau să cresc armonios îmbrăţişându-le pe amândouă în aceiaşi măsură ! Vreau să ajung să cunosc şi focul creator al lui Hristos,vreau să mă disec cu cea mai aspră introspecţie şi nu în ultimul rând să aflu secrete lumii acesteia mici şi a universului ce pare-se a fi ceva mai mare decât insula civilizaţiei noastre plutitoare împrejurului soarelui dintr-una din nenumăratele galaxii ale cosmosului întunecat şi rece!

3 Comments »

  1. Hotarat lucru: ai suflet de artist! Inca si mai hotarat lucru: sa dai crezare Sfintilor Parinti! Sfintii Parinti vorbesc din propria lor experienta. Cat despre sufletul de artist, e un dar innascut. Si dorul dupa Dumnezeu e innascut, caci omul tinde in mod firesc spre Creatorul sau. Suflet de artist avea si Parintele Sofronie de la Essex: in tinerete, a fost pictor de succes, dar a ales rugaciunea si si-a dedicat viata in intregime lui Dumnezeu, renuntand la pictura. Desigur, aceasta hotarata renuntare la pictorul din el a fost recompensata de Dumnezeu cum numai El stie s-o faca. Suflet de artist a avut si Mitropolitul Antonie Plamadeala (“Trei ceasuri in iad” e un roman profund si dovedeste un scriitor autentic!); suflet de artist avea si Mitropolitul Bartolomeu Anania, care nu a renuntat nici la scris, nici la rugaciune. Sunt numai cateva exemple. E o problema de optiune, a carei rezolvare tine si de felul de a fi al persoanei in cuza. Agitatia launtrica insa nu e buna de niciun fel; Domnul sa te daruiasca cu pacea Sa si sa-ti ajute sa nu renunti la rugaciune, iar pe celelalte sa i le subordonezi. Doamne ajuta si mantuire!

    Comment by Dianora Ioana — May 23, 2011 @ 08:18 | Reply

  2. LENEA, pe care o invoci de nenumarate ori,este “binecuvantata”,deoarece iti da privilegiul, ca dupa o perioada de activitate intens valorificata, sa dai organismului ,posibilitatea sa se regenereze…
    In mare, iti impartasesc trairile, dar mai ales modul “frumos”, in care reusesti sa le descri,nefiind de acord, cu precizarea facuta intr-o naratie anterioara,ca mai mult te satisfac “injuraturile” decat recunoasterea,anumitor abilitati…Iti trebui foarte mult “FLER” ca sa discerni si sa desparti,cat mai aproape de realitate, binele de rau, abilitate care se”perfectioneaza’ in timp…Ferestete pe cat posibil, de a da “verdicte’care de regula se dovedesc “periculoase”!!!

    Comment by sirbu ilie — May 23, 2011 @ 16:26 | Reply

  3. Straniu,însă pentru prima dată nu ştiu cum să răspund la comentariile voastre,oricum ar fi,am să ţin pe cât cu putinţă cont de sfaturile voastre binevoitoare,cu precizarea că pentru mine simţirea primează,în jurul ei mă învârt .

    N-am memoria cuvintelor foarte dezvoltată,de aceea poate şi reusesc să mă disec mereu altfel pe cât de nouă, abia născută mi-este simţirea !

    Comment by Micael Nicolas — May 23, 2011 @ 18:32 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: