Micael Nicolas's Blog

June 3, 2011

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 05:45

De vreo 2 săptămâni simt o plăcere deosebită în fiecare dimineaţă pe la 6 am,după ce termin atât cât pot în ziua respectivă tot ceea ce creez în mediul virtual,să stau vreo jumătate de oră pe ferestră,îmbătându-mă cu balsamul lămâiţei pe care cu ani în urmă maica mea a sădit-o în grădină.E atât de plăcut să trag în piept acea mireasmă şi să mă relaxez privind cu bucurie în suflet cum răsare soarele,cum păsărele încep să se trezească şi să ciripească ,urmate la scurtă vreme de guguştiucii cenuşi ce se prind şi ei în zborul micilor păsărele,dând rotoagoale,rotogoale deasupra întregului cartier,în care eu-s spectatorul nocturno-matinal ce prinde toate acestea mai înainte de a închide ochii întru odihna nopţii ce am transformat-o în zi !

Tocmai atunci iasă din bloc şi un vecin cu care am copilărit împreună,ce mă întreabă :

-N-ai treabă nană,lumea se duce la muncă şi tu acum te culci ! Bravo frate,îmi place de tine !

Zâmbesc la aceste cuvinte,oricum nu aş avea prea multe de comentat atâta vreme cât verişoara mea de la Bucureşti cu care am crescut împreuna ca fraţii,în special când venea la Severin în vacanţe,îmi zice când mai vorbim la telefon :

-Ce faci americanule,te trezişi şi tu ? Măi,la voi nu ştie omul când să sune,că ori vă culcaţi prea devreme,cu găinile ori vă treziţi foarte târziu ,aşa că este greu să vă prindă lumea pe tot “familion” treaz la o oră mai ca lumea ! La fel,la asemenea afirmaţii nu-mi rămâne altceva de făcut decât să răd,şi râdem împreună !

Nici pe nepoata mea nu mai apuc să o văd când mai trece pe aici să mănânce după ce termină orele,vorba aceea,abia apuc să-i mai văd la faţă pe părinţii cu care locuiesc în apartament !

Recunosc,am un program total dat peste cap,dar mi-ar fi greu acum să-l mai schimb după ce ani de zile mi-am trăit viaţa după el,bine,înainte mă culcam totuşi pe la 4 am şi mă trezeam la 1 ,2 ziua,dar acum mă apucă 7 am până adorm şi la 4 pm mă trezesc .Adevărul este că lucrez mult mai bine noaptea,chiar şi când scriu, sunt mai inspirat,am mintea limpede şi uneori ideile se scurg prin mine ca într-o hemoragie,leg frazele cu foarte mare uşurinţă,sunt mai treaz şi mai plin de energie ca niciodată în zi exact în perioada aceasta de timp,4-6,chiar 7 am ! Plus că pun şi foarte mare preţ pe inspiraţie; inspiraţia este foarte importantă pentru mine,chiar vitală,este centrul de comandă a tot ceea ce fac.Printr-o inspiraţie avută m-am reapucat de rugăciune,tot printr-o inspiraţie avută am văzut în mine cum trebuie să arate în mare blogul Rugăciunea Inimii şi apoi celelalte,mai cu seamă ultimul creat, Memorialul Durerii pe care greu am răbdat până a doua zi când cu adevărat mi-am pus planul creionat mental în acţiune,şi aceasta s-a întâmplat pentru că mi-a fost teamă să nu comit erori importante în realizarea sa,fiindcă cunosc din experienţă că atunci când dai pe loc frâu liber simţirii şi te lasi pradă fără nici cea mai mică urmă de aprofundare raţională minimală a celor simţite,evenimentelor vulcanice ,interioare ce te imping cu tot dinadinsul să le implineşti chiar în acel moment şi în nicio altă clipă mai târziu,tocmai atunci în acea vâlvătaie creaţionistă eroarea apare din senin şi parcă în mod firesc !

Nu ştiu,poate sunt genul de om care îşi doreşte să facă totul ca la carte din prima, fără revizuiri sau adăugiri ulterioare .Urăsc când comit greşeli gramaticale în timpul unui articol şi devin asftel practic obligat să recitesc ceea ce am scris şi să corectez ! E o mare pierdere de vreme şi o mare ofensă la adresa inspiraţiei însăşi ! Mi se pare o flituire de neiertat a muzei însăşi să corectez articolele şi să creez ciorne ,să raţionez în timp ce scriu,să fac comparaţii între mine şi alţii sau să scriu cum mi s-a mai întâmplat ,articole fără relevanţa simţirii !

Îmi doresc să fiu un înapoiat sălbatic al peşterilor ,dar un fin observator al lumii înconjurătoare conectată la puterea şi la viaţa simţirii însăşi,ce descoperă pentru întâia oară literele şi scrisul ! Ce poate fii mai atrăgător decât să fii Herodotul mesopotamian a proprii tale vieţi şi istori !

2 Comments »

  1. Îmi doresc să fiu un înapoiat sălbatic al peşterilor ,dar un fin observator al lumii înconjurătoare conectată la puterea şi la viaţa simţirii însăşi,ce descoperă pentru întâia oară literele şi scrisul !

    Tu! paradoxule!…crezi ca poti face un pact cu tine insuti?pentru a te intalni la mijloc…cu propiul EU?:)…Sa nu mai tanjesti dupa sfere inalte, dupa lucruri ce nu le vei putea atinge vreodata?:)

    NU vom putea atinge stelele, Luna..sau Obisnuinta! pt. ca santem asa “construiti” de a ne limita, indoi, si a pune totul la incercare…
    Si acum….bat din picior! si mi cer dreptul de inghetata:)…Ma poti auzii?:)

    Comment by Bea — June 4, 2011 @ 03:57 | Reply

  2. Bea,important este să căutăm ceva,dacă e să fie să şi găsim acel ceva,cu atât mai bine !

    Consider că este mult mai util,înţelept să-mi irosesc cu astfel de întrebări maximale viaţa decât cu altele ca orice simplu animal muritor !🙂

    Apropo,Bea,luna a fost deja cucerită de către om sau tu faci referire la Titan,luna planetei Saturn ,hm,abia acum îmi amintesc că tu nu crezi că am ajuns pe lună şi consideri totul a fii o conspiraţie !🙂

    Îngheţaţa s-ar topii dacă ti-aş trimite-o prin poştă,aşadar ţi-o trimit prin telepatie alături de urarea să ai un weekend plăcut !🙂

    Comment by Micael Nicolas — June 4, 2011 @ 05:32 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: