Micael Nicolas's Blog

May 20, 2012

Filed under: Disecarea propriului Eu` — Micael Nicolas @ 15:15

Au început oamenii să reacţioneze la ceea ce fac în mediul virtual, unii mă apreciază dându-mi “like-uri” pe facebook, alţii dimpotrivă, se leagă de mine, chiar mă înjură, însă perioada aceea frumoasă în care eram doar un simplu comentator anticomunist pe saiturile basarabene îmi este acum de mare ajutor, fiindcă atunci mi s-a oferit oportunitatea să observ cum reacţionează omul când nu esti de acord cu el, tot atunci învăţând că nu există armă mai puternică în astfel de polemici care de cele mai multe ori degenerează, decât ironia!

În faţa ironiei cei mai mulţi dintre adversarii virtuali turbează, chiar dacă la început te pot înjura, doar că nu te pot înjura încontinuu atâta timp cât tu nu intri în jocul lor şi nu renunţi pentru nimic în lume, la acea armă imbatabilă care este ironia.

Am citit de curând un articol interesant pe un blog, în care autorul evidenţia influenţa pe care nişte simple comentarii de la sfârşitul articolelor o au pentru ceilalţi potenţiali vzitatori pasivi şi explica el acolo foarte frumos, că nu încearcă să-i convertească pe cei cu care intră în dispută la convingerea lui, ci doar le răspundea argumentat şi civilizat acelor postaci(aşa sunt numiţi cei care au un interes prin publicarea comentarilor respective, se crede că unii dintre ei sunt chiar angajaţi de partide politice sau de companii private să răspândească în mediul virtual o anumită idee, vecină aproape de ceea ce înţelegem prin propagandă) că ideile pe care le susţin sunt false.

Acelaşi lucru l-am observat şi eu pe când comentam evoluţiile politice din Basarabia cu ani în urmă, unii dintre comentatorii dezinteresaţi de acolo chiar mi-au şi tras atenţia asupra faptului că există şi comentatori plătiţi care agitau înadins spiritele şi că eu mă luptam de fapt cu morile de vânt. Iniţial această supoziţie mi s-a părut amuzantă, chiar caraghioasă, n-am crezut-o, abia când am auzit-o de la mai mulţi am început să o iau şi eu în considerare, însă chiar şi aşa stând lucrurile, acea neplăcută surpriză nu mi-a influenţat în vreun fel stilul meu de a comenta, că eu aşiderea ideii de mai sus, nu acordam importanţă celui cu care ajungeam în conflict de opinii, ci încercam întotdeauna să-mi argumentez cât mai bine cu putinţă poziţia, să-mi expun cât mai clar adevărul în care credeam eu şi să dinamitez în acelaşi timp falsul pe care îl susţineau ei.

Desigur, strategia aceasta a mea de băiat civilizat a mers o vreme, după care au apărut micile muşcături la adresa mea, le-am ignorat, nu le-am băgat în seamă, am izbucnit abia când aceiaşi postaci l-au atacat mişel şi murdar pe un basarabean respectabil căruia întotdeauna i-am apreciat comentariile, atunci n-am mai rezistat şi îmi amintesc şi acum cu zâmbetul pe buze, cum patru ore încontinuu nu numai că le-am făcut faţă, dar cred eu că i-am şi disperat, atunci a fost prima oară când am înjurat pe un forum, însă nici măcar atunci nu mi-am permis să fiu grobian şi nu i-am înjurat în româneşte, pur şi simplu cât de aprins eram, n-am putut să calc în picioare limba română, ci am preferat să-i înjur în englezeşte.🙂

Aceste accidente nefericite de pe forumurile basarabene mi-au întărit convingerea că într-adevăr ironia, dacă şti cum s-o foloseşti şi mai cu seamă dacă esti şi inspirat în acele momente, îl pot face pe cel din spatele celuilalt computer cu care intri în conflict, să dispere, să fiarbă în sucul propriul, dezvăluindu-i propria nepuntinţă, pur şi simplu îl lasi fără replică ,mai cu seamă atunci când dreptatea este de partea ta şi nu de partea lui.

De ce spun toate acestea? Nimic mai simplu de mărturisit: De luni bune îmi promovez blogurile pe forumul facebook de pe Gândul.info şi cu toate că-n acel anunţ ce îl copiez acolo sunt vreo 4 link-uri ce te trimit spre două dintre blogurile mele şi pe pagina de facebook “Nu fi prost, nu fi manelist“, nu ştiu cum se face, dar unora nu le prieşte deloc aceasta şi se bagă în seamă singuri, câteodată printr-o scurtă înjurătură, alteori fac greşeala mai ales atunci când se adună doi, să prindă curaj şi să devină mai nesimţiţi! Cunoscându-le mentalitatea şi intuind că sunt limitaţi, le răspund la început scurt şi nevinovat, ei tocmai atunci se avântă mai mult exact ca nişte boboci şi îmi spun alte prostii, abia atunci îmi intru şi eu în mână, rămânând relaxat în continuare şi executându-i rece cu arma ironiei!

Ceea ce încă mă surprinde, deşi n-ar mai trebui, dat fiind că am adunat experienţă în astfel de dispute, sunt veteran de pe acum, este faptul că sunt extrem de limitaţi, mai mult de trei replici nu pot să-ţi dea, ci şi acelea scurte şi puerile ca-n clasele primare! Uneori resimt chiar milă pentru asemenea indivizi şi pe neputinţa lor vădită, dar n-am încotro, simt nevoia şi necesitatea de a le răspunde, deoarece aşa cred eu că este corect şi anume că nu prostii conduc această lume, ei fiind doar o biată masă de manevră la mâna celor puternici şi cu adevărat malefici, eu considerându-mă, în această ipostază ajungând, o palmă spre trezirea conştinţelor lor decât talpa tiranului de fiece zi care oricum îi calcă fără milă pe cap şi-i ţine încătuşaţi în lanţurile lui!

Sunt foarte adaptabil în astfel de cazuri, nu merg pe ideea să distrug omul combătându-i fără discernământ gândirea sa, de un astfel de caz am avut parte pe pagina de facebook “Nu fi prost, nu fi manelist”, când am intrat în conversaţie cu niste tineri de 15 ani, poate doar unul dintre ei era mai mare, ce se coalizaseră had-hoc împotriva a ceea ce, chipurile, propovăduiam eu prin titlul dur ce l-am ales pentru acea pagină; am făcut-o intenţionat, tocmai ca-n jurul ei să se nască controverse, se pare că am reuşit asta întrucâtva dat fiind numărul mare de like-uri primite, inclusiv de la manelişti, aşa cum se va vedea din rândurile următoare.

Totul a început când o adolescentă a mărturisit că nu înţelege ce este rău în a asculta acest gen de muzică, i-am răspuns simplu, că nimic, adăugând că ar fi păcat să se rezume doar la acel gen muzical, de aici pornind totul, intrând în dialog cu ele. În fine, printre cele spuse acolo frumos şi civilizat, am avut dintr-o dată în mână un as nesperat, un colaj realizat de mine, ce ajunsese până-n ziua respectivă la 130.000 de vizualizări, ceea ce nu-i puţin lucru, dat fiind că-l urcasem pe Youtube doar cu câteva luni în urmă. Cum să mă exprim mai bine, tinerii în general, sunt foarte sensibili sau vulnerabili la spiritul de turmă; automat, cred eu, că dacă văd vreun clip că are multe vizualizări, automat devin mai atenţi la acela, îl urmăresc, îl ascultă, ştiţi că se zice că gusturile se formează, se educă, şi cum mass-media noastră este impotentă din acest punct de vedere, atunci măcar pe internet să găsească lucruri plăcute şi frumoase cu care să crească.

Aceste lucruri, fapte, concluzi până la urmă, mă însufleţesc şi pe mine, mă ajută, mă ghidează, îmi spun unde trebuie să mai lucrez şi ce trebuie să mai fac, total dezinteresat, o fac din plăcere, a devenit un hobby sau doar revolta mea personală la mizeriile din media clasică. Mă hrănesc şi eu cu acestea, cresc odată cu ele şi mă bucur când întâlnesc un tânăr frumos la suflet şi flămând după autenticitate şi bun simt. Există slavă Domnului şi din acestia, păcat că nu-s atât de vizibili pe cât ne-am dori cu toţii.

Păcatul nostru capital, al românilor este acela că facem prea multă politică şi încă suntem sălbatici, în sensul nu neapărat rău al cuvântului, ci în sensul de trubaduri boemi a căilor vieţii, ne mai este teamă, o teamă ancestrală, infernală scoasă la viaţă cu forcepsul din teroarea comunistă, de a colabora dezinteresat spre binele comun, de frică, o frică absurdă, ca ideea mea să nu o fure altul şi să profite de ea la maximului! E absurd aşa ceva, dar ăstia suntem! Eu cel puţin, constientizând-o, am început uşor, uşor să mă debarasez de ea, e nocivă, e nefirească, mai bine risc şi pierd ceva decât să nu risc nimic şi nici să evoluez întru nimic!

2 Comments »

  1. Thanks for a marvelous posting! I seriously enjoyed reading it,
    you happen to be a great author. I will make sure to bookmark your blog and will often come back
    very soon. I want to encourage you to definitely continue your
    great work, have a nice day!

    Comment by Camilla PAtruno — May 27, 2012 @ 00:13 | Reply

  2. If I had the talent you have, I would be happy. Your article has inspired me to become a better writer. Thank you so much. http://www.samsung1080phdtv.net/

    Comment by samsung 1080p hdtv — June 12, 2012 @ 15:32 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: