Micael Nicolas's Blog

June 16, 2012

2)Volatilitatea internetului şi nesiguranţa informaţiei virtuale!

Filed under: IT & Programe — Micael Nicolas @ 12:44

Mulţi dintre noi gândesc sau au gândit cândva că adresa de email ne aparţine, este în proprietatea noastră, este un drept al nostru inalienabil, de necontestat, de ea ne folosim în mod constant, cu ajutorul ei ne verificăm chiar şi balanţa contului bancar, în fine, emailul a devenit centru de control al activităţilor noastre virtuale, emailul este un fel de carte de identitate online, dacă nu ai o adresă de email, nu prea poţi să faci mai nimic pe internet, în afara faptului de a fi simplu consumator de informaţie, nici măcar un simplu comentariu pe un blog ca aceasta nu poţi să scrii.

Câţi dintre voi cunoaşteţi faptul că dacă nu intraţi în emailul de la Yahoo 4 luni sau în Gmail 8 luni, aceşti giganţi IT vă consideră mort, trecut în lumea umbrelor şi vă pot suspenda contul, ca astfel numele sau pseudonimul alese de d-voastră să devină disponibile pentru cei vii, pentru cei care probabil ar alege acelaşi pseudonim de internaut sau de ce nu, ar avea acelaşi nume ca d-voastră! Practic odată cu trecerea noastră în lumea umbrelor, identitatea noastră virtuală uşor, uşor dispare, lăsând loc altora să o ocupe!

Blogurile ar rămâne, ar supravieţui morţii noastre, deşi nu ştiu exact pentru cât timp, per exemplu, website-urile dispar, sunt retrase spre a mai fi vizibile online, dacă taxa anuală de 10 €uro nu mai este achitată, canalul de YouTube iarăşi ar supravieţui, nu este necesar să intri in el, să te loghezi la un anumit interval de timp doar ca să-l păstrezi, chiar şi Facebook-ul nu are o asemenea regulă ciudată!

În definitiv, la început, când internetul a fost inventat şi mai inainte de apariţia marilor firme online, gen Yahoo, Google, Facebook, care au acaparat în timp tot ce era mai preţios în mediul virtual şi şi-au strivit, în cele din urmă, concurenţa, internetul însemna nici mai mult, nici mai puţin decât conectarea a două sau a mai multor calculatoare între ele, şi informaţia ce o aveam eu în computer,puteam să v-o transfer şi vouă,drepturile de autor neexistând pe atunci, nici vorbă de poliţia virtuală sau de viruşi informaţionali înspăimântători ca-n zilele noastre.

Atunci îţi păstrai datele importante doar în computerul personal, am impresia că şi emailurile se salvau tot în computerul personal, aveai complet control asupra informaţiei manipulate de tine personal în acele timpuri, acum ai doar iluzia controlului asupra datelor tale personale, tot ce scriu eu acum se salvează pe serverele gigant, cu o capacitate de stocare a informaţiei de-a dreptul impresionantă, din Statele Unite, dacă se întâmplă vreo nenorocire, vreun uragan teribil le distruge clădirea, rusii o iau razna şi o rachetă cu încărcătură nucleară face praf acel stat american sau mai ştiu eu ce alt dezastru natural sau ecologic se poate întâmpla imprevizibil acolo, automat milioane şi milioane de TB (1TB=1000GB) vor fi pierdute pentru totdeauna, inclusiv şi articolele scrise de mine, pe când dacă salvez tot ceea ce scriu şi-n computerul personal este ca şi cum, imaginaţi-vă, că le-aş pune bine, cum zice românul, în cufărul cu vechituri, cu amintiri, exact ca la ţară, în frumoasa tradiţie românească, păstrându-se undeva într-un ungher întunecat dintr-o cameră sau în podul casei şi pe care, peste ani, decenii, când voi fi mort demult şi mâncat de tot de viermii din mormânt, vreun nepot sau vreo nepoată îndepărtată în curiozitatea lor tinerească vor da întâmplător şi peste aceste cuvinte şi se vor întâmpla:”Cine a fost ăsta, vreo rudă cu noi ceva?!”

De atunci încolo, fie ce-o fi, mai mult de atât nu am cum să-mi asigur informaţile, oricât aş vrea, vorba aceea, Eminescu, acest nemuritor al culturii române a zis undeva, cu o previziune a geniului său, tulburătoare, ceva de genul:”Peste veacuri voi ajunge o simplă notă în istoria literaturii române!”, ce am mai putea adăuga noi, simpli blogheri, la aşa ceva, rămâi perplex şi cu optimismul imaginaţiei spulberat de un asemenea verdict necruţător, dar sinistru de adevărat!

Concluzia la care am ajuns în toţi aceşti ani este că tot ceea ce postăm pe înternet, de la articole, comentarii, conversaţiile chiar, nemaiadăugând colajele video, trebuiesc păstrate şi-n computer, însă chiar şi aşa făcând, nu este deajuns, dacă nu le păstrezi în trei exemplare diferite ca la notariat, în mediul online, în computerul personal şi pe discuri sau pe hard-disk-uri mobile pentru cei care au această posibilitate la îndemână.

O variantă pe care şi mai puţini dintre noi o iau în calcul este banala eroare personală şi anume; putem să ne ştergem blogul fără să băgăm de seamă sau chiar şi adresa de email, toate marile firme online îţi oferă această posibilitate şi odată ce eroarea se întâmplă, puţine şanse spre deloc ţi se mai dau de a o repara, de a reveni la starea iniţială, atunci cu adevărat îţi dai singur foc la valiză şi nimeni sau aproape nimeni nu te poate ajuta.

2 Comments »

  1. no bineeee…

    Comment by miramar — June 16, 2012 @ 13:02 | Reply

  2. Sunt pesimist, aşa-i?🙂

    Comment by Micael Nicolas — June 16, 2012 @ 13:02 | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: