Micael Nicolas's Blog

December 12, 2009

Dragostea voastra pura ca muza unui mare poet !

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 05:40

Mai in fiecare seara dupa 8 sau 9 ies de la calculator si ma asez in fata micului ecran tot schimband canalele ,cand pe programele de stiri,cand pe TVR sau pe unul dintre programele de sport sau documentare,rar mai apuc de obicei sa urmaresc si alte emisiuni de pe celalante canele tv comerciale,dar mai tot timpul cand am ocazia sa prind emisiunea “Test de Fidelitate” de pe Antena 1, raman conectat acolo urmarind spectacolul penibil de cele mai mult ori pe care il ofera protagonistii respectivi,prinsi cu pantalonii in vine ce traiesc cu impresia ca au ajuns in Rai doar pentru ca au sansa sa stranga in brate o faptura superba asa cum este de fiecare data ispita lor.

Insa de aceasta data cea care apeleaza la acest gen de emisiune este o persoana aparte,o femeie rafinata,frumoasa,culta care traia de 10 ani ,de pe timpul liceului o poveste rara de iubire alaturi de un barbat cu nimic mai prejos decat ea,un barbat care nu avusese o alta femeie in afara de ea si care aveau de gand in cele din urma in viitorul apropiat sa se si casatoareasca,chiar daca deocamdata nu-si facusera planul,totusi era logic ca un asemenea gand sa existe chiar si ascuns in sufletele lor dat fiind sentimentul puternic de dragoste care ii lega pe amandoi . Aceastei norocoase careia destinul sau providenta ii oferisa totul pe tava pana atunci s-o fi gandit ca se poate asemena cu zeitele din vechile legende grecesti si iubitul sau n-are cum sa o insele asa precum i se zisese la ureche de diverse persoane apropiate,prietene si poate indivioase pe o povestea de dragoste ca a ei. Asa ca ,in increderea ei in persoana iubita pe care apropo,nu o mai vazuse de 6 luni,ea fiind plecata la Paris pentru un curs de perfectionare profesionala,o supune ispitei,si ce mai ispita iscusita atunci cand te gandesti ca apelase la adevarati profesionisti in domeniu cu experienta bogata in spate,de i-ar face indiviosi si pe cei mai machiavelici dintre draci care tot urzesc astfel de planuri perfide din timpuri imemoriale,profesionsti care tocmai acum si-au dat pe fata toata maiestria artei lor,atatati parca de increderea in iubirea ei cu care s-a infatisat inaintea lor.Obtinand de la ea toate datele necesare unei astfel de farse,profesionisti nostri aleg o ispita feminina pe masura,imbracand-o elegant si comod in acelasi timp si trimitind-o cu un laptop la victima noastra ce era as in I.T.(technologia informatiei) .Intrand in biroul personajului nostru ,ispita noastra cu o siguranta debordanta specifica vanatorului grabit ,si-a si intrat in rol inca de la bun inceput,intinzandu-i mana proaspata ,nefericitului nostru sa i-o sarute si sunt absolut sigur ca era si parfumata,astfel incat doar un sfant i-ar si facut fata si n-ar fi picat in capcana ei,mai cu seama ca este extrem de scurta in explicatia problemei ei si ii lasa si cartea de vizita unde se pot intalni dupa ce el isi va termina programul de lucru de la serviciu,ca sa treaca pe la ea si sa-i revolze problema laptopului sau.

Va inchipuiti cat de tare i-a zdrucinat bietului om,valorile in care credea,nefiind un tip experimentat in viclesuguri feminine ,aproape virgin daca e sa ne luam dupa afirmatiile lor ulterioare cum ca niciun din aceasta frumoasa pereche de porumbei nu avusese un alt partener de viata sau de sex in afara celuilant,de s-a dus acasa la ispita noastra sa vada si sa-i dea de rost laptopului ei,insa credeti voi ca ispitei ii mai ardea de laptop cand victima a cazut in capcana si trebuia neaparat injughiata in inima,si totusi personajul nostru atat de brusc rascolit in simtamintele sale cele mai profunde si cu o ispita atat de atragatoare,incat multi dintre telespectatori sunt absolut sigur ca erau fermecati de acele forme atat de apetisante,de acele picioare epilate perfect ,cu pielea fina,lucitoare ca-n revistele pentru barbati de pe tarabele de ziare,rezista incredibil tentatiei firesti si febrile de-a o strange in brate cu patima si cu foc,mai cu seama ca ispita noastra i se asezase tocmai pe gununghi, in poala.

Logic va ganditi voi acum,ca barbatul nostru n-a rezistat tentatiei nebune si a profitat cu nesat de ocazia ivita,trantind-o pe canapea si infruptandu-se cu pasiune din acel ceva cu care ea il ademenea,dar nu,nu s-a intamplat asa, si pe cand genunghii sai i se incalzisera de la greutatea placuta si atat de exitanta a trupului sau asezat in poala sa ,el ii marturiseste incurcat de jindul starilor contradictorii pe care le traia,ca are o iubita cu care este impreuna de mult timp si ca n-a mai avut o alta femeie in afara de ea,ridicandu-se,luandu-si haina si parasind locatia diavolitei noastre.

Acum daca iubita sa ar fi fost cu adevarat inteligenta sau daca ar fi presimtit ca prea isi pune la incercare soarta si norocul,ar fi iesit din ascunzatoare si l-ar fi impacat si l-ar fi linistit in bratele si intre picioarele sale,dar asa cum se intampla de obicei cu oamenii care sunt binecuvantati sa aiba totul inca din tinerete,a pulsat pe mai departe,lasandu-l sa se confrunte singur cu proprii demoni ai eliberarii carnale,si bineinteles ca omul nostru nefiind vreun sfant a cedat intr-un final si i-a telefonat ispitei spre o noua intalnire la nicio saptamana distanta,care- s-a produs nu intr-un restaurat sau la vreo terasa,ca poate aerul curat si tare sau ceilanti oameni dimprejul l-ar fi facut sa refuze ispita iarasi,ci in aceiasi locatie moderna si luxoasa ce va fi anticamera iadului viitor cand i se vor taia nemilos aripirile innocente si angelice.Fiind un adevarat gentleman se prezinta la usa ispitei noastre cu un trandafir rosul ca frustrarea si disperarea ulterioara,uita temporal de iubita sa si isi ia in brate ispita,o saruta,o dezbraca,fiind pornit ca de aceasta data sa guste pana la final fructul otravit al unui trup pe jumatate gol,ce l-a infierbantat atata in noptile petrecute singur de la prima intalnire cu ispita agajata de iubita sa,sa-l bulverseze cu totul intr-un mod atat de ironic,rece si inevitabil.

Desigur ca acum iubitei sale care se afla in camera alaturata ,urmarind cu prezentatorul acestei emisiuni faptele si erotismul care erau pe cale sa se consume intre iubitul sau si ispita angajata chiar de ea,nu-i vine sa creada ce se petrecea,inca nu-i mai rabda inima sa urmaresca desfasurea evenimentelor decatusate de ea insasi ,nu de altcineva si hotaraste sa intre cu aparatul de filmat,cu intreaga echipa de realizatori impreuna cu prezentatorul acesteia si cu mama si sora sa peste ei.Aici timpul parca se opreste in loc si totul,absolut totul capata alte valente pentru ei doi si pentru iubirea lor de odinioara,chiar daca mama ei incepe usor sa-l certe,sa-l mustre pentru ceea ce avea de gand sa faca,ei doi raman in mod abstract doar intre ei,in timp ce el isi incheia nasturele de la pantalonii care inca n-apucasera sa fie scosi si isi ia puloverul pe el.

De obicei in astfel de situatii intre oameni desfranati si fara capatai,iasa scandal si se acuza reciproc ,neratand sansa sa se  improsce cu noroi in fata intregii natiuni,iar intreaga natiune ii rasplateste razand de ei si zicand fiecare in sinea sa : Uite prostii cum se dau in stamba ! hahaha !

Dar acum fost-a diferit,atat de diferit incat nu mi-a venit ca oamenii se mai si iubesc cu adevarat in tara asta nebuna,in care am ajuns sa traim cu impresia ca suntem inconjurati numai de idioti,si asta e de ajuns de observat doar urmarind programele de stiri si luptele nemiloase si criminale intre politieni sau stirile de la ora 5 pm,insa acum, de asta data cu acest cuplu atat de frumos s-au petrecut lucrurile altfel si n-a mai fost nevoie de bodyguarzi ,chiar daca erau in apropiere,iar cat despre mama si sora ei ,iesisera din apartament,insasi prezentatorul emisiunii si intrebarile lui stupide nu mai erau de nicio trebuinta,insasi ispita disparuse din cadru,Dumnezeu stie unde,erau doar ei doi,singuri,incredibil,desi camerele ii filmau,nimic nu mai conta pentru ei.

El era disperat,constientizase pe deplin greseala pe care o facuse,era in genunghi in fata ei,cerandu-i iertare si framantandu-i mainile,spunandu-i ca n-a facut nimic,ca nu insemnase nimic pentru el,ca o iubeste doar pe ea,dupa care o cuprinde de mijloc,se ridica putin,iarasi se frange in genunghi,plange,ii dau lacrimile,se aseaza pe un scaun,ea se indreapta spre el,ii cuprinde pentru scurt timp capul la piept,tot zicandu-i ca nu poate sa-l ierte,dupa care iese din acel lacas,paraseste acea anticamera a iadului,lasandu-l singur cu prezentatorul si echipa de filmat,pe care el ii roaga sa-l lase in pace,sa-l lase singur ,prada demonilor ce se dezlantuisera asupra lui .Dorinta i s-a implinit.

La detectorul cu minciuni,a spus doar adevarul,ca regreta ce s-a intampla si ca in continuare o iubeste doar pe aceea cu care fusese impreuna din liceu.

Morala acestui exemplu ravasitor este : Iubitiva ca amanti in secret,desi sunteti un cuplu fara cusur, multi va invidiaza pe fata sau pe ascuns dragostea voastra pura ca muza unui mare poet !

Advertisements

October 13, 2009

De ce devin barbatii impotenti .

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 02:56

Barbatul contrar tuturor asteptarilor este o fiinta umana cu trairi dintre cele mai complexe,numai ca rareori se intampla sa acorde atentia cuvenita tuturor acelor procese interioare de natura mentala si spirituala ce au loc in sinea sa inca din frageda adolecenta,iar semnele maturizarii sunt cu mult mai subtile ,chiar tacite pe alocuri comparativ cu transformarea fetelor in tinere femei care primesc pe neasteptate semnalul cel mai clar ca perioada copilariei s-a incheiat o data cu prima picatura de sange pe albul imaculat al lenjeriei intime si primele dureri menstruale ce o face pe tanara fata ,daca este luata prin surprindere si needucata,undeva departe de rigorile si infernul informational al secolului 21-lea,sa se intrebe ca micuta Meggi din Pasarea Spin(The Thorn Bird) :Oare sunt pe moarte ?!

Noua,barbatilor,societatea si traditiile ne spun ca am ajuns la varsta omului mare,la varsta cand asteptarile celorlanti sunt indreptate spre noi si pe langa multitudinea de intrebari ce inca le avem noi insine despre viata,se mai adauga si ale lor,de parca majoratul ne-ar aduce o data cu sine si Piatra Filozofala intr-ale intelepciunii si autotcunoasterii. Insa in realitate ramanem aceiasi copii ce am fost dintotdeauna pana atunci,chiar daca ne indreptam spatele si mergem mai tantosi sau memoram pe de rost diverse fraze ale unora sau ale altora care ne fac sa parem mai increzatori in noi si automat mai inteligenti,de fapt nu suntem altcumva decat speriati de posibilitatea de-a fii pusi sa gandim cu adevarat si a gasii solutii la intrebarile si problemele lor intr-un fel unic si personal.

Cateodata inspiratia si inventivitatea l-ajuta pe tanarul nostru sa raspunda la provocari cu brio,alteori din lipsa si nestapanirea sensurilor anumitor cuvinte il fac sa dea si chixuri,urmata de hohotele de ras ale celor din gasca ce il umilesc ,il rusineaza si il fac sa roseasca adolecentin in obrazii inca berbi si netezi ca marmura curatata si necioplita dintr-o cariera inca virgina,insa asa cum taietorii in marmura nu reusesc cu uneltele si munca lor sa puna la pamant muntele,ca intr-o padure,padurarii copacii,la fel si tanarul trece,invatand din greseala aburinda abia comisa !

Soseste si vremea cand o anume fata apare in fata ta,creste in ochii tai,desi o cunosteai de o viata,copiralisem si copilaream inca impreuna si totusi isi declanseaza pe nebagare de seama un bing bag sentimental si emotional unic ,incepand sa te modeleze ca pe lut si sa te intareasca ca pe o planeta tanara intr-un univers gol ce abia se nastea in sufletul tanarului meu.

Cat timp povestea a tinut,taranul era plin de incredere in steaua lui si fericit in inocenta lor de nu-si mai dorea nimic si nici nu-i pasa de alte femei,desi mintea nestatornica din fire ii mai zbura la alte imitatii feminine ,apreciindu-le ca printr-un joc absurd si libidinos mai mult formele decat fondul,fiind la o varsta in care simturile ii erau bombardate cu noi tentatii si chemari obscene,insa toate aceste asalturi imorale se estompau subit cand lumina ochilor isi imbratisea total si tridimensional zeita ce il luase parca sub aripile sale,aratandu-i lumea si astfel decat era el obisnuit sa o vada,pana cand zeita ca-n vechile legende grecesti si romane are un moment de slabiciune si decade din sferele luminoase pe pamant ,pierzandu-si aura farmecelor sale si devenind tot odata doar o alta fata,ce mai simbolizeaza inca prin forta amintirilor craiasa incredibil de frumoasa ce a avut puterea sa creeze o buna parte a omului in toata firea care a devenit intre timp tanarul de altadata.

Si uite asa devin barbatii impotenti la frumusetea si farmecele altor femei care desi arata bine si sunt focoase ca actritele porno,nu-ti spun nimic mai mult decat pot oferi !

October 5, 2009

Creationismul individual .

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 17:57

Oare de ce s-a creat o impresie defavorabila criticilor de arta,in cazul de fata,criticilor literari,oare nu sunt ei cei mai fideli si atenti cititori ai operelor scrise ?Atunci de ce nu-i sufera lumea artistilor ?! Oare pentru ca se simt obligati sa-si schimbe stilul de-a scrie spre a le face pe plac si acestor oameni,cand tot ceea ce conteaza cand creezi ceva,indiferent ce,este ca in primul rand sa-ti faca placere tie sa innodezi cuvintele asa cum le simti in stare bruta in haosul abisal din tine si mai ales sa reusesti sa asterni pe hartie,prima impresie a ideii capturate spontan al bing-bagului informational ce tocmai a explodat in tine,tu fiind in stare sa aduni doar anumite sfarame, ce in viteza extraordinara a lor, s-au lipit intr-o imbrasiseara cotropitroare pe splasma unor neuroni rataciti in aceea cursa intensa de du-te – vino a transformarii primei impresii in ganduri sinonime cu anumite cuvinte !

Si iaca asa,se contureaza o simpla fraza !

Sunt ca un astro-fizician al stistemului neuronic ce caut “Particula Lui Dumnezeu” sau acel atat de subtil graunte ce este aruncat de cineva din neant in luciul aparent imperturbabil al sufletului incremenit in timp,in asteptarea declansarii procesului creationist descris mai sus .

September 20, 2009

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 04:56

Torelanta prea mare pentru straini ne poate transforma in sclavi la noi acasa,insa credinta prea mare in neamul nostru poate sa ne dauneze si mai mult,distrugandu-ne singuri din interior,ca doar inaintea amestecarii limbilor din miticul Turn Babel se instalase anarhia peste toata lumea,asa cel putin odata cu aparitia neamurilor s-a creat echilibrul necesar inauntru` haosului uman.

Limbile si neamurile sunt un rau necesar spre a mentinea ordinea pe care doar omul ar putea-o ucide !

Oare cum va evolua rasa umana in viitorul nu prea indepartat,cand vom fi ajuns sa colonizam deja alte planete din nemarginirea universului ? Oare umanitatea se va transforma in termitele spatiale ale planetelor locuibile extraterestre sau va evolua cu adevarat spre unitatea in diversitatea si pe respectarea omului ca persoana,ci nu a multimii furnicare si galagioase prin care ne asemanam mai mult cu turmele de dobitoace africane ce migreaza incoace si`n colo in cautarea apei si a hranei ?!

Sa speram ca vom avea sansa de-a nu ne intorce inapoi spre instinctele primare ce inca ne mai conditioneaza existenta,ci spre o evolutie hibrida spiritualo-rationalo-meditativa !

P.S.

Sunt curios sa va aud parerea ?

September 15, 2009

Oare fanteziile ne fac fericiti ?!

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 14:15

Femeia. Eternul mister care ne atrage pe noi barbatii .Sunt mai multe tipuri de femei pe lume,la fel cum sunt si de barbati,insa acum am sa despoi de tabuurile ne-zise,femeia aceea frumoasa de pica,cu trup apetisant si forme magice de poveste,nici prea slaba,nici prea grasa,doar plinuta ca muzele pictorilor renascentisti.

Oare ce te-ai putea dori mai mult decat o astfel de femeie cu pielea trandafirie care stie sa se imbrace,preferand cu preponderenta in sezonul cald rochita scurta,rosie sa atraga ochiul,sa exercite si mai multa presiune pe barbat,intaratandu-l ,aprinzandu-i simturile,facandu-l sa-si piarda capul si sa-si mute ochii pe altceva cu greutate,cu regret ca trebuie sa tina la eticheta,sa nu dea de banuit,daca nu in fata ei atunci in fata celorlanti ce s-ar putea afla intamplator imprejur,intr-un frumos joc al seductiei,al vorbelor gandite si al dorintei inflacarate de-a o atinge.

Au nu doara atingerea omoara visul si te arunca cu picioarele pe pamant ?!Atunci de ce s-o atingi,s-o profanezi,cand stii ca atunci toata vraja se va risipi o data cu formarea primilor broboni de sudoare,cand inca de la sarutarea buzelor vei ghici cu ce s-a infruptat la ultima masa,ca pipaitul locurilor interzise nu te va mai exubera ca atunci cand visai cu ochii deschisi la ceea ce acum deja strangi in brate,posezi,cautand disperat sa regasesti fanteziile cu ea,sa-ti iei un nou avant,sa te faci sa crezi ca asta -i tot ce ti-ai dorit si mai ales sa gasesti resursele de-a o mintii si de-a nu o dezamagi precum dezamagirea in care te-ai transformat tu si nu vrei sa-i zici !

Atunci n-o atinge,las-o sa-i infloreasca zambetul pe buze cand te vede,rosind usor si incalzindu-se aprope prosteste,gandind ca ai putea fi al ei in orice clipa,numai sa te cheme sau atunci cand la fel de intamplator te-ar atinge in treacat,zburator,infiorandu-se la gandul ca oricand am putea fi goi si inlantuiti in patul ,pe podeaua,pe masa sau in cada ei ! LOL !

September 10, 2009

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 03:37

Cand lasi iubirea sa moara neranind-o, doar pentru ca iai anticipat sfarsitul,de fapt iai acordat un alt prilej sa evolueze,sa creasca,sa infloreasca subtil intr-un colt retras din tine insuti,transformandu-i chipul adorat,ochii negri de poveste intr-o dulce naluca la care tinzi visand,cand esti suparat,egoist,neajutorat,crezand naiv ca nu te-a uitat si ca tu inca mai esti juvenil.

E greu sa faci diferenta intre dorinta egoista de a domina,de a fi singurul din viata ei si de-a o pastra in amintire ca pe ceva pur,ca muza unui mare artist ce ma va inspira intotdeauna si nu ma mai dezamagi nicicand.Oare este posibil sa fie gresit cand alegi intre trupul unei femei si sufletul aceleia?Au nu doara sufletul iti pastreaza vibratiile,idealurile,iar trupul se degradeaza,se ramoleste,atunci cum sa nu alegi  imaginea ei intiparita in minte,cand eram amandoi inocenti,ci nu calea amagirilor de sine, a frustrarilor ca n-am fi fost nicicand un cuplu ideal,asa cum niciodata in istorie n-a existat vreunul care sa reziste pana la adanci batraneti si chiar daca s-ar fi intamplat prin absurd ca pamantul sa fi fost scena unui astfel de deznodamant,totusi unul dintre acei doi norocosi ar fi sucombat primul inainte celuilant,asa precum si gemenii vin pe lume unul dupa altul,iar nu amandoi in acelasi timp !

August 24, 2009

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 02:48

Omul. Cu cautarile sale,cu ambitiile sale,cu iluziile sale.Oare ce este omul ?!

De cand ne nastem si pana murim ,unii dintre noi,daca nu cumva cu totii ne intrebam care este rostul nostru pe acest pamant.Unii cauta raspunsul in religie,altii in stiinta sau filozofie,dar oricum ar fi,gasim doar niste simple explicatii,teorii sau istorisiri ale acelora din vechime,alte cuvinte moarte care pentru o clipa parca ne spun ceva,parca ne transmit ceva, ca desenele efemere ce avem impresia uneori ca le zarim in intrecerea neincetata a norilor ziua pe cer senin,dupa care iarasi apare indoiala,indoiala care naste alte intrebari,alte iluzii pana cand ne lovim inevitabil de grijile cotidiene si uitam sa ne mai intrebam de ce suntem aici.Fatalismul vietii este tocmai pierderea dorintei de-a ne descoperi,chiar si teatral cum o fac actorii pe scena,cu aceasta perpetua uitare indreptandu-ne inconstient si ateu spre marea prapastie a mortii fara fund in care credinta nu-si mai are rostul si inteligenta se imprastie o data cu intrarea creierului in putrefactie.

Si totusi ce ramane din om dupa toata aceasta odisee a vietii ?

Pentru mine, simtirea care nu se va estompa spre anulare nicioadata.

Intotdeauna mi-am imaginat sufletul ca o picatura de apa ,iar pe Dumnezeu ca pe un ocean infinit de simtire,simtire care in crestinism mai este asemuita cu iubirea,iubirea fiind in cazul acesta sinonimul simtirii,dar cum noi ,muritorii,habar nu mai avem ce este iubirea,imi este mult mai usor s-o denumesc astfel,s-o denumesc simtire,pentru ca toti fie doar si pentru o singura data in viata noastra am simtit ceva,ceva ce ne-a facut fericiti,ne-a facut sa ne simtim vii pe dinauntru chiar si pentru cateva clipe,dar nicioadata nu am putut intelege cum picatura aceea aparte ce ne defineste ca umani,sufletul,poate sa-si pastreze integritatea sa spirituala fara a se lasa diluat pana la dizvolzarea completa si disparitia definitiva a sa distinctiva.

Dar asa precum suntem vii acum si traim in diversitatea multitudiniilor speciilor pamantului,nefiind in realitate nimic altceva decat o massa de atomi legata si proiectata in trupul uman,asa si sufletul,are chimia sa unica si personala !

August 21, 2009

Am sa incerc sa fac o radiografie a societatii romanesti asa cum o vad eu doar prin mijloacele de informare in massa ,ca la urma urmelor ne lasa impresia datorita dezvoltarii tehnologice umane de comunicatii,ca am ajuns sa cunoastem totul,chiar inventandu-se maxime iluzori cum ar fi celebra fraza :”Un om informat este un om puternic” sau “Timpul inseamna bani”,aici dandui-se cunvantului “Timp” conotatia paradoxala de  evolutie spontana,de parca vezi Doamne daca am citi una dintre multele best-seller-uri care apar cu precadere si predilectie mai mult in emisfera vestica a planetei,in occidentul atat de mult ravnit  de catre unii,automat am arde cateva etape necesare procesului de asimilare ,intelegere si punere in practica a informatiei nou dobandite si am ajunge peste noapte bogati cu totii.

Si acum dupa aceasta introducere cam lunga pe care nu stiu de unde am scos-o si cat de utila este ea,am sa va dezvalui cum am vazut eu eveninmetele de aseara din fotbalul autohton care si-a castigat dreptul de a participa in cupele europene .

Saptamana a inceput cu infrangere la Timisoara ,in Banat in fata unei formatii germane pragmatice ce ne-au luat in serios si nu au cazut in capcana presei lor care inca de la tragerea la sorti se intreba pe unde este acest oras,Timisoara,miercuri a fost zi de pauza,iar aseara,joi cum ar veni ,moldovenii de la Vaslui au intrat in inimile romanilor iubitorilor de fotbal prin prestatia lor  de-a dreptul frumoasa in fata grecilor mult mai experimentati de la AEK Atena in fata carora s-au impus cu un 2-1, rezultat datator de speranta in privinta calificarii ulterioare in grupele UEFA League,a urmat Steaua pe un stadion gol acasa 3-0 cu niste irlandezi anonimi,CFR-ul din Cluj 1-1 in Bosnia.

Fost-au toate bune si frumoase,pana cand niste caini turbati din Bucuresti si-au dat iarasi in petec,nefiind nu numai invinsi cu un categoric 2-0 pe teren propriu de niste cehi buni la urma urmelor in minutul 80 ,dar spectatorii enervati de impotenta dinamovistilor au dat navala ca animalele scapate din tarc in teren,cica-se sa-si ajute echipa  ,care oricum va pierde meciul cu 3-0 la masa verde si va fi aspru sanctionata de UEFA.

Ceea ce m-a frapat in toata aceasta insiruire de mici evenimente a fost fata primului tanar care a patruns pe gazon,care avea alua unei bovine fugarite de un animal fioros de prada indizibil,cu ochii aceia mari,albastri,spalaciti,dupa care alte bovine la fel de irationale si instinctuale rup gardurile de protectie si intra pe pista de atletism,gesticuland ,injurand si urland la jucatori vrute si nevrute,ceva la fel de irational ca si actiunea lor.

Arbitru,un tip tare ce nu s-a pierdut cu firea,automat a facut semn echipelor sa se indrepte spre cabine asa cum era firesc sa se intample in astfel de cazuri.

Acum ca am descris cat de concis am putut contextul evenimentelor (Maria ,asta este un omagiu pentru tine,spre a vedea ca tin cont si de sfaturile tale binevoitoare 🙂  ),am sa ma axez doar pe simtire sau cum am vazut povestea asta prin prisma lumii launtrice,care este foarte activa si treaza in astfel de momente,ca ganditorul de la Hamangia ce lasa doar impresia ca este de piatra si ca nu face nimic,dar acel salbatic din fiecare dintre noi contempleaza de fapt ce se intampla nu neaparat in mediu apropriat care il inconjoara,ci mai ales efectele sau urmarile sale in actiunile noastre ulterioare.

Ca-n legea gravitatiei lui Newton,ca marul care pica din pom cand ia sosit clipa si e copt indeajuns,hranind vietati care nu pot sau nu au stiinta de-a ajunge cand doresc pana la el si care ne-a hranit si pe noi,la timpul nostru cand eram prea salbatici pentru facerea a asemenea planuri,intai in primul impuls al simtirii navalnice obtinem fara sa vrem imaginea de asamblu ce ne indeamna parca sa o traducem transcriind-o in cuvinte,dupa care pierdem oarecum inspiratia primului moment,incercand prin memorizarea amalgamului de intentii de pana atunci sa ducem totusi prima frantura de idee pana la capat si prin ea sa incropim ce am incropit eu acum ! 🙂

Din pacate m-am pierdut in amanunte irevelante si am pierdut esenta.Mi-ar place sa mai slefuiesc vreodata acest articol,dar cine stie daca asta se va mai intampla ! 🙂

Concluzia societatii romanesti ar fi cam aceasta : Responsabilitatea liderilor de la varf inalt din aceasta tara lipseste cu desavarsire,regula bunului simt s-a autodeclarat moarta de la sine,inteligenta insasi este luata in deradere si prigonita de hoardele de prosti,modestia a devenit o ciudatenie printre atotstiitorii declarati cu gura mare,hotul este model al reusitei in viata,manelistul este o mare valoare,tot ceea ce nu este obtinut prin sudoare,perseverenta si daruire este stigmatizat in aceasta tara !

Oare de ce?

Superficialii anilor `90 aruncau vina pe diverse societatii oculte si secrete care complotau pe ascuns impotriva ridicarii neamului acestuia din propria mocirla in care s-a afundat din greu in era comunista,in care totul se uniformiza,elitele inter-belice azvarlite in inchisoare,turnatorii devenind astfel adevarate embleme de patriotism socialist,pur si simplu societatea romaneasca a erei comuniste isi redusese traiul de zi cu zi la nevoile primare,in care o mana de schizofrenici conduceau destinele unui neam intreg care peste noapte l-au transformat intr-un trib arhaic si preistoric,in care seful era soarele de pe cer si nevasta-sa luna. !

Au trecut si anii `90 cu toate neajunsurile lor,chiar am apucat si trecerea intr-un nou mileniu fara ca viata sa se fi sfarsit pe aceasta insula care este pamantul raportat la infinitul universului,am trait emotia de a deveni partas la voalorile vestului putin dupa aceea,odata cu intregarea in NATO,,ba suntem chiar si in UE,unde se presupunea ca se traieste mai bine,atunci de ce nu ma simt implinit,de ce alti frati de-ai nostri inca mai plang in est si mai patimesc vremuri ce pentru mine s-au preschimbat in istorie.

Basarabia,rana vie a neamului romanesc ! Multi romani te deplang,multi straini te indiviaza ca ai rezistat holocaustului unde trabuia sa-ti gasesti sfarsitul pentru totdeauna, ca pamantul tau sa devina unul strain de sangele tau romanesc si neo-latin !

August 13, 2009

Moartea eliberatorie.

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 20:04

Intotdeauna am avut o fascinatie morbida asupra mortii si tot am meditat la parasirea scenei vetii de catre om,intrebandu-ma ca un copil naiv : De ce moare omul ?

Dar cum raspunsul la aceasta intrebare misterioasa ca haul negru al universului nu l-am gasit,atunci am incercat sa recreez oarecum printr-o paralera moartea in patul sau a unui batran . De ce a unui batran ? Pentru ca moartea batranilor este ceva firesc ,la care ne asteptam cu totii si pe care ei insisi,batranii,o accepta din timp si se impaca intr-un fel cu aceasta realitate implacabila ce ii imbratiseaza intr-un val negru care in cele din urma le va stinge flacara vietii din sufletele lor,slabindu-i din ce in ce mai mult ,aducandu-i in acea stare de toropeala linistita de pe marginea inconstientei a omului doborat de receala si de febra mare,singura diferenta intre un muribund si un altul bolnav ramane aceea ca primul alunca in prapastia mortii si nu se mai reintoarce ,fiind rapit pentru totdeauna de tenebrele nesatule ale unui plan spiritual superior,unde se recicleaza trupurile abia devenite amorfe ,eliberand sufletele cazute prizoniere lor la nastere,iar cel din urma revigorandu-se ,se indreapta ca o floare dupa o binecuvantata ploaie de vara,ramand inca martor al minunilor din aceasta viata.

August 12, 2009

Adevarat,dar straniu !

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 19:43

Intru durere ne-am nascut si doar intru durere sufletul se recunoaste pe sine insusi in clipita adevarului revelat,atunci cand contactul cu exteriorul se restrange involuntar lasand locul universului de simtiri pe care fiecare il purtam cu noi,dar pe care suntem atat de impotenti al ni-l dezvaluii.

Ce orbi suntem,in ce intuneric traim de am ajuns asa de rau incat am construit observatoare care mai de care mai sotisficate si ultra moderne,scurtand cerul sau submarine ultra rezistente cu care am atins fundul oceanelor,suntem atat de aproape a clona si omul,daca nu cumva cineva,undeva,intr-un colt retras al lumii acesteia minuscula nu l-a si creat deja sau de a scoate imateria la lumina si a o trasnforma in materie ca intr-un re-make al creatiei divine …insa toate acestea fantezii care ne imbie ratiunea si ne momesc simturile sunt simple iluzii ce ne amagesc neincetat cu niste recompense la fel de seci si de amorfe ca pestii morti cu care sunt hraniti delfinii in captivitate.

Oare nu cumva am ajuns prizonierii propriei noastre inteligente si creativitati ?! Insasi aceste cuvinte potrivite intre ele,legate cu talc,care momentan imi alinta egoul cu cuvinte dulci incat m-au preschimbat intr-o tanara fata ce se emotioneaza si se incalzeste pe dinauntru ca o pisica care toarce de cuvintele unui poet amorezat ce-i vaneaza inima,crezand naiv la randul sau ca acolo sta inchisa toata dulceata lumii ce asteapta sa fie eliberata doar pentru el,ca-n fanteziile plasmuite in care ea intruchipeaza fericirea absoluta si garantata,insa culmea nici in fantezie nu se comsuma actul carnal asa precum ar trebuii sa fie ,fiindca sexul fie si imaginar ne omoara fericirea !

July 27, 2009

Chip de tanara fata.

Filed under: Disecţia sentimentelor umane — Micael Nicolas @ 00:30

Acea fata imbujorata,plina de neastampar,entuziasm inocent si dulce care este expresia unei tinere indragostite de un barbat mai varsta,mult mai in varsta,incat o generatie intreaga ii despart,dar de care ea se indragostise fara sa vrea.

A fost frumos intr-un timp,ea geloasa pentru orice telefon misterios primit de el,pentru oricare alta femeie ce ar putea sa mai existe pe langa ea in viata lui.
Au fost simple copilarii toate acestea si ar fi ramas asa daca n-ar fi aparut in urma amorului resimtit de ea si a sexului practicat de el,un pui de om,o noua viata in pantecelui ei,un sentiment placut pentru ea,un act divin,o perpetuare a creatiei de demult,iar pentru el doar o alta banala problema in plus pentru un om imatur ca el ,care nici ca se va mai maturiza vreodata si nici va resimti bucuria misterioasa a primei licariri de noua viata ce se inchipuia in sufletul ei.
N-a fost sa fie,n-a vrut s-o ia de nevasta si nici avut-a vreodata ganduri serioase cu ea,ci doar fantezii sexuale ce le-a pus in practica fara vreo remuscare,fara vreo bucurie,fara vreo speranta,fiind pentru el doar o alta jucarie sexuala asa cum au fost zeci inainte si vor mai fii si altele undeva maine,asa ca la fel cum a vrajit-o sa se culce cu el,a si convins-o sa faca un avort.
Saraca de ea,habar n-avea semnificatia acelui cuvant,dalminteri sa realizeze cu adevarat ce insemna,asa ca a avut incredere in el si a stins scanteia ce deja luase forma de stea in universul celural al propriei sale fiinte si o data cu aceea scateie s-a anulat pe sine insusi,s-a sinucis,devenind ea insasi un cosmar cel traia cu ochii mari deschisi,privind in gol si pare-se in sinea sa,cautand lumina miracolului ce se scursese din ea,fara sa aiba ragazul de-a  o contempla,incercand sa auda si sa decrifeze chemarea la viata a acelui graunte de suflet lepadat.
Si uite asa,amorul s-a transformat si pentru ea intr-o placere masochista prin care se auto-flagela in semn de cainta oarba si rea.

In acele momente te simti intr-adevar in pielea unui doctor al viitorului,in pielea unui de demult sfant  care iti radiografiaza durerea, fiecare in felul sau,doctul privind la reactiile chimice din creier care ii apar pe un ecran ca`n rubrica meteo tv,iar sfantului prin revelatia de o clipa a adevarului care ii spune totul despre aceea fata cu atata acuitate incat si vulturul ar fi gelos pe el !

Si totusi acel fat lepadat cu atata usurinta,cu atata inconstienta,a rapit ceva in moarte din sufletul ei,astfel incat legaturile sufletesti pe care fiecare dintre noi le avem cu mosii si stramosii din trecut,s-au transformat brusc pentru ea intr-o perpetua si stranie clipa in care trecutul ,prezentul si viitorul se oglindesc in imaginea acelui pui de om,ce la doar cateva saptamani seamana mai mult cu puii mamiferelor abia fatate decat cu noi,insa aceea creatura carcita,slaba,neajutorata,nedezvoltata pe deplin,insangerata pe ici,pe colo,de sangele matern,va devenii glasul constintei ei de dincolo de moarte,glas ce o va condama la o suferinta tainica,interioara,care posibil o va marca pe viata intr-un mod prea crunt ,cainta nefiind decat o marturisire a sperantei ca-l va regasii in viata de apoi pe care deja o scurteaza”scurta” cu privirea interioara incercand sa si-l inchipuie cu cine ar fi semanat dintre ea si el.

%d bloggers like this: