Incredibil, am cont de Twitter şi eu nu ştiam! Cred că nepoata mea mi l-a deschis, deşi parola este una pe care nu avea cum s-o ştie ea! Asta-i pagina mea de Twitter, nu mă întrebaţi cum funcţionează, fiindcă habar n-am! 🙂
Mi-a mai deschis odată nepoată-mea cont de Hi5, bine că am reuşit să-i schimb parola pentru că sunt destul de sigur că aş fi uitat în cele din urmă parola pusă de Gungurică. 🙂
Primul meu tweet e un articol politic! 🙂
Mulţi dintre noi gândesc sau au gândit cândva că adresa de email ne aparţine, este în proprietatea noastră, este un drept al nostru inalienabil, de necontestat, de ea ne folosim în mod constant, cu ajutorul ei ne verificăm chiar şi balanţa contului bancar, în fine, emailul a devenit centru de control al activităţilor noastre virtuale, emailul este un fel de carte de identitate online, dacă nu ai o adresă de email, nu prea poţi să faci mai nimic pe internet, în afara faptului de a fi simplu consumator de informaţie, nici măcar un simplu comentariu pe un blog ca aceasta nu poţi să scrii.
Câţi dintre voi cunoaşteţi faptul că dacă nu intraţi în emailul de la Yahoo 4 luni sau în Gmail 8 luni, aceşti giganţi IT vă consideră mort, trecut în lumea umbrelor şi vă pot suspenda contul, ca astfel numele sau pseudonimul alese de d-voastră să devină disponibile pentru cei vii, pentru cei care probabil ar alege acelaşi pseudonim de internaut sau de ce nu, ar avea acelaşi nume ca d-voastră! Practic odată cu trecerea noastră în lumea umbrelor, identitatea noastră virtuală uşor, uşor dispare, lăsând loc altora să o ocupe!
Blogurile ar rămâne, ar supravieţui morţii noastre, deşi nu ştiu exact pentru cât timp, per exemplu, website-urile dispar, sunt retrase spre a mai fi vizibile online, dacă taxa anuală de 10 €uro nu mai este achitată, canalul de YouTube iarăşi ar supravieţui, nu este necesar să intri in el, să te loghezi la un anumit interval de timp doar ca să-l păstrezi, chiar şi Facebook-ul nu are o asemenea regulă ciudată!
În definitiv, la început, când internetul a fost inventat şi mai inainte de apariţia marilor firme online, gen Yahoo, Google, Facebook, care au acaparat în timp tot ce era mai preţios în mediul virtual şi şi-au strivit, în cele din urmă, concurenţa, internetul însemna nici mai mult, nici mai puţin decât conectarea a două sau a mai multor calculatoare între ele, şi informaţia ce o aveam eu în computer,puteam să v-o transfer şi vouă,drepturile de autor neexistând pe atunci, nici vorbă de poliţia virtuală sau de viruşi informaţionali înspăimântători ca-n zilele noastre.
Atunci îţi păstrai datele importante doar în computerul personal, am impresia că şi emailurile se salvau tot în computerul personal, aveai complet control asupra informaţiei manipulate de tine personal în acele timpuri, acum ai doar iluzia controlului asupra datelor tale personale, tot ce scriu eu acum se salvează pe serverele gigant, cu o capacitate de stocare a informaţiei de-a dreptul impresionantă, din Statele Unite, dacă se întâmplă vreo nenorocire, vreun uragan teribil le distruge clădirea, rusii o iau razna şi o rachetă cu încărcătură nucleară face praf acel stat american sau mai ştiu eu ce alt dezastru natural sau ecologic se poate întâmpla imprevizibil acolo, automat milioane şi milioane de TB (1TB=1000GB) vor fi pierdute pentru totdeauna, inclusiv şi articolele scrise de mine, pe când dacă salvez tot ceea ce scriu şi-n computerul personal este ca şi cum, imaginaţi-vă, că le-aş pune bine, cum zice românul, în cufărul cu vechituri, cu amintiri, exact ca la ţară, în frumoasa tradiţie românească, păstrându-se undeva într-un ungher întunecat dintr-o cameră sau în podul casei şi pe care, peste ani, decenii, când voi fi mort demult şi mâncat de tot de viermii din mormânt, vreun nepot sau vreo nepoată îndepărtată în curiozitatea lor tinerească vor da întâmplător şi peste aceste cuvinte şi se vor întâmpla:”Cine a fost ăsta, vreo rudă cu noi ceva?!”
De atunci încolo, fie ce-o fi, mai mult de atât nu am cum să-mi asigur informaţile, oricât aş vrea, vorba aceea, Eminescu, acest nemuritor al culturii române a zis undeva, cu o previziune a geniului său, tulburătoare, ceva de genul:”Peste veacuri voi ajunge o simplă notă în istoria literaturii române!”, ce am mai putea adăuga noi, simpli blogheri, la aşa ceva, rămâi perplex şi cu optimismul imaginaţiei spulberat de un asemenea verdict necruţător, dar sinistru de adevărat!
Concluzia la care am ajuns în toţi aceşti ani este că tot ceea ce postăm pe înternet, de la articole, comentarii, conversaţiile chiar, nemaiadăugând colajele video, trebuiesc păstrate şi-n computer, însă chiar şi aşa făcând, nu este deajuns, dacă nu le păstrezi în trei exemplare diferite ca la notariat, în mediul online, în computerul personal şi pe discuri sau pe hard-disk-uri mobile pentru cei care au această posibilitate la îndemână.
O variantă pe care şi mai puţini dintre noi o iau în calcul este banala eroare personală şi anume; putem să ne ştergem blogul fără să băgăm de seamă sau chiar şi adresa de email, toate marile firme online îţi oferă această posibilitate şi odată ce eroarea se întâmplă, puţine şanse spre deloc ţi se mai dau de a o repara, de a reveni la starea iniţială, atunci cu adevărat îţi dai singur foc la valiză şi nimeni sau aproape nimeni nu te poate ajuta.
E o pierdere de vreme facebok-ul ăsta, ajunge să te condiţioneze într-o anumită măsură la doar ce postează ceilalţi, a devenit un fel de televiziune prin cablu, doar că în loc de 130 de programe câte prindem în mod obişnuit prin cablu, pe facebook putem avea sute sau mii de surse aparent independente în fucţie de cât de mulţi amici avem fiecare în listă, însă chiar şi aşa ştirile sunt asemănătoare între ele, exact ca-n jurnalele tv, cu alte cuvinte: Aceiaşi Mărie cu altă pălărie!
Unii spun că facebookul crează dependenţă, o prostie, pun pariu că dacă o lună, două, nu-i voi mai acorda nu neapărat importanţa de acum, ci interesul prezent, şi voi uita ce este facebookul.
Reţelele ăştia de socializare nu-s nimic altceva decât un fel de sait în sait, fac tot posibilul să te ţină prins doar înăuntru, adevărul că paginile de facebook sunt într-adevăr foarte utile, când sunt alăturate unui blog sau unui websait, poţi să postezi acolo tot ceea ce n-ai putea să o faci pe blog fără să-l încarci prea mult, şi fără să-i strici simplitatea şi designul. Avantajul alăturării efective a unei pagini de facebook unui blog este acea posibilitate nesperată de a posta informaţii scurte ce au legătura cu tematica blogului fără să schimbi sau să adaugi nimic pe blog, şi asta cu permisiunea de a urmări fluxul de noi informaţii de pe pagină, fără să ai efectiv cont de Facebook.
Singurul impediment real în toată această poveste este acela că nu poţi comenta, nici vedea comentariile altora şi nici da like-uri pe pagina de facebook, atât, în rest poţi citi articolele postate acolo fără nicio greutate. Asta şi posibilitatea de a-ţi bucura sufletul de multele pachete de imagini încărcate pe facebook cu uşurinţă sunt principalele avantaje ale acestei reţele de socializare încă la modă, în rest nu impresionează prin nimic altceva!
Nimeni sau aproape nimeni nu garantează securitatea informaţiilor postate pe internet, de aceea a devenit impetous necesar ca fiecare dintre noi să avem grijă de propriile noastre creaţii artistice, fie că sunt articole scrise pe blog, fie colaje încărcate pe Youtube, fie imagini modificate în photoshop, toate, dar absolut toate trebuie copiate şi păstrate în două, chiar trei exemplare de fiecare.
La ce mă gândesc când spun aceasta? O să-mi ia ceva vreme să scriu acest articol, dar sper să-l scriu cât mai clar şi cât mai laborios cu putinţă, deşi nu-mi doresc aceasta, însă presimt că nu voi avea încotro, câteodată scrisul îmi vine greoi de înţeles tocmai fiindcă realităţile vieţii sunt atât de încâlcite, atât de ample! Cum însă provocările cu cât sunt mai grele, cu atât mă atrag şi pe mine mai mult în mrejele lor şi ori îmi iasă ca la carte, ori acest articol va fi unul patetic, plictisitor de citit, dar sper eu că nu inutil!
Practic voi descrie ce am înţeles eu din experienţa acumulată din zecile de conturi ce le am deschise pe internet, aici incluzând desigur, adresele de email, blogurile, conturile de Youtube şi altele asemenea lor şi mai sper odată cu terminarea acestui articol, nevoia de a-mi nota undeva pe o foaie sau pe un caiet toate conturile de internet împreună cu parolele lor, pentru că aşa precum se va vedea din rândurile următoare, nimeni nu ne garantează perenitatea activităţilor noastre virtuale şi dacă noi nu ne vom proteja informaţiile, atunci nu putem avea pretenţia, pe bună dreptate sau nu, depinde cum interpretăm fiecare lucrurile, ca alţii să le protejeze la infinit în locul nostru.
Într-un articol precedent spuneam că un cont de Youtube mi-a fost închis, hei, bine, de când mi-a fost închis acel cont de Youtube am devenit mai atent la regulile pe care trebuie să le respect şi mai cu seamă la securitatea datelor mele, în special la ceea ce am scris până acum pe un blog, nu pe aceasta, ci pe un altul, şi cât de curând am de gând să fac acelaşi lucru şi cu postările de pe acest blog! Unii dintre voi poate mă vor considera ipohondru, puţin îmi pasă, dar prefer să fiu ipohondru temporal decât să pierd dintr-o eroare personală neînsemnată sau dimpotrivă, din lipsa de profesionalism a celor cărora le-am încredinţat creaţiile mele virtuale, tot ceea ce am scris sau am realizat până acum pe internet! Se poate întâmpla aceasta, chiar am şi trecut prin aşa ceva, de aici s-a născut şi “ipohondria mea”!
Odată ce YouTube-ul mi-a inchis un canal, nici nu mai are importanţă din ce motive, automat te gândeşti, vrei, nu vrei: Ce mă fac dacă îmi pierd şi blogurile?!
Mai zic să pierd Rugăciunea Inimii şi Cărţi Audio online, Cărţi Audio pe care abia acum observ că mi s-a schimbat adresa din com în ro, şi nu înţeleg de ce, că doară nu eu am făcut această modificare, în fine, informaţiile poastate pe acele bloguri le-aş mai găşi online şi le-aş putea reface la o adică, dacă apocalipsa virtuală într-adevăr se va produce odată şi odată, dar ceea ce am scris eu, am creat eu, cu siguranţa se va pierde! Şi ştiţi care va fi nenorocirea cea mare, că nici nu-mi voi da seama, nu voi înţelege cum le-am pierdut, când le-am pierdut şi de ce le-am pierdut şi vor fi de nerecuperat! Nu-i aşa că sună infiorător, apocaliptic ?!
Altceva este să păstrezi toate aceste date şi-n computer, cu toate că aşa cum se va vedea din rândurile de mai jos, nu este îndeajuns! Ce mi s-a întâmplat? O să râdeţi de curat ghinionul meu, dar măcar să învăţaţi ceva din experienţa mea nefericită şi să vă luaţi toate măsurile de siguranţă din timp!
La începutul anului, chiar puţin mai devreme, între Crăciun şi Anul nou mi s-a gripat calculatorul, mergea îngrozitor de greu, a trebuit să chem pe cineva, pe un tânăr priceput în IT ca să mi-l facă ca nou! Auzisem eu că-n astfel de situaţii se pot pierde date din computer, aşadar mi-am luat doar minimele măsuri de precauţie şi am copiat pe un CD pozele cu familia, wordpad-uri cu notele mele mai importante, lăsând deoparte cele 7 colaje create deja şi anume: HITURI ROMANESTI VECHI SI NOI ,DAR SUPERBE şi MELODII ROMANESTI ANII 80 CENACLUL FLACARA CELE MAI BUNE MELODII, gândindu-mă că nu o fi Dumnezeu atât de nemilostiv încât să mă ardă exact unde-mi ardea buza mai tare! 🙂
Vine băiatul, stă ore bune, îmi face calculatorul să meargă ca prima oară când l-am cumpărat, doar că refăcându-mi parţiţiile hard-disk-urilor pierd tocmai colajele de mai sus. Le-am căutat de am zăpăcit, şi manual, luând la puricat fiecare folder din computer şi automat, dând un Search în my computer, mi-am instalat în calculator şi un program special, Recuva, de recuperare a fişierelor şterse, nimic, n-a fost neam să găsesc ceea ce căutam! Colac peste pupăză, exact în aceiaşi perioadă de timp contul de Youtube unde încărcasem colajele pierdute din computer, mi-a fost şters, am primit tocmai atunci al treilea avertisment pe youtube şi mi-am pierdut contul. Nu-mi venea să cred ce ghinion teribil aveam, m-am tot gândit ce pot face, m-am documentat pe diferite forumuri în engleză, dacă am vreo şansă să-mi recuperez contul, absolut niciuna n-am avut, era totuşi acolo o precizare că îţi poţi redeschide contul dacă l-ai fi închis tu, din greşeală sau ba, dar fără folos, contul ar fi fost golit de clipurile încărcate pe el, ci cum mie mi-a fost închis contul, n-am avut nicio şansă să-l redeschid fie şi temporal, şi să-mi salvez clipurile încărcate acolo înapoi în calculator!
N-am dezarmat aşa de uşor şi la câteva zile după anul nou l-am rechemat pe tânărul specialist în IT să le caute şi el din nou, am sperat până în ultima clipă crezând că poate cunoştea vreo şmecherie şi-mi va scoate colajele la suprafaţa de undeva din pălărie, însă n-a fost să fie! Chiar mi-a zis la sfârşit, cu un zâmbet timid, uşor ruşinat pe buze, n-am ce să fac, va trebui să le refaci! Ok, i-am zis, asta-i viaţa, i-am strâns mâna şi a plecat!
Mă resemnez repede, în sensul bun al cuvântul, nu stau să bocesc după ceva ce am pierdut, chiar dacă o doză de frustrare resimt şi eu, dar aşa învăţ, aşa cresc, aşa progresez, devin mai atent, mai meticulos şi acum trecând prin toate acestea am ajuns la concluzia că cele mai bune soluţii de a-ţi proteja datele de pe internet sunt următoarele:
1. Să le ai încarcate undeva pe internet, dacă sunt video, neapărat eu de acum le păstrez şi pe YouTube, dar le încarc şi pe Vimeo, am două conturi pe Vimeo, că acolo e cu limită de upload, ai voie să încarci doar 500MB pe săptămână sau pe DailyMotion, dacă videoclipurile create nu depăsesc ca durată o oră!
2. Dacă fişierele sunt doar în MP3, le poţi încărca pe DivShare, ai 5GB gratuit sau pe Kiwi6, aici poţi încărca mult şi bine exact ca pe YouTube, doar că au limită la mărimea fişierului, nu-ţi permit să încarc MP3-uri mai mari de 100MB sau pe 4Shared, aici primeşti gratuit 15 GB şi fără limită de încărcare a fişierelor, doar că dacă nu intri de cel puţin o dată în cont la 30 de zile, automat contul îţi este şters, am două conturi pe 4Shared şi intru în ele de două ori pe lună, de obicei pe dată de 3 şi 27 ale fiecărei luni şi n-am probleme cu ele, cu toate că pe unul dintre ele am primit un avertisment pentru că am încărcat The Soviet Story, documentar protejat de drepturile de autor, din cauza acestui film am primit două avertismente pe Youtube, câte unul pe două canale diferite, de aceea mi-a fi fost şters unul dintre ele. Complicat, nu? 🙂
3. Pentru note sau articole scrise pe blog există Scribd, unde le poţi încărca în format Wordpad sau PDF şi păstra la privat, ferite de ochii lumii.
4. Ideal ar fi ca pe lângă soluţiile menţionate mai sus, să ai la îndemână şi un hard-disk extern, mobil de 1 TB sau 2 TB(1TB=1000GB), nu costă foarte mult din cât am înţeles, doar câteva sute de lei, 300lei, dacă nu mă însel, şi atunci păstrând tot ceea ce creezi pe internet, pe hard-disk-ul computerului sau laptop-ului personal, în mediu virtual, online şi pe hard-disk-ul extern sau de ce nu, pe simple DVD-uri, e greu de crezut că veţi avea ghinionul să treceţi prin ce am trecut eu!
Eu sper ca nu peste mult timp, când avansarea tehnologică informaţională va fi atât de mare încât şi un biet astăzi, aşa numit smart-phone va avea o memorie de câţiva TB, iar calculatoarele, laptop-urile sau tabletele de câţiva zeci de TB, să apară programe sau softuri special aranjate ca ceea ce decizi şi doreşti să apară online, să se realizeze fără intermediari gen YouTube, Divhare sau Scribd exact cum se întâmplă acum cu programele de sharing, gen Strong DC sau altele. Atunci şi drepturile de autor vor deveni istorie, pentru că îmi închipui eu, că mai târziu, cândva în viitorul previzibil, apropiat, rolul mass-mediei clasice aşa cum o cunoaştem astăzi va fi atât de diminuat, de minor, încât artiştii de toate felurile, de la scriitori la pictori, de la actori la cântăreţi vor fi atât de nerăbdători să devină celebri fie şi pentru un moment, câteva zile sau în cazurile cele mai norocoase, graţie publicului, câteva săptămâni, încât vor privi spre recordurile Madonei şi ale lui Michael Jackson de a rezista luni sau ani de zile în diferite topuri muzicale, ca pe ceva asemănător epocii dinozaurilor, de neatins, de neegalat, de nesperat!
Pentru cei familiarizaţi câtuşi de puţin cu această platformă virtuală, dar mai cu seamă, creatorii de conţinut de pe internet, realizează uşor, uşor, cum se strânge laţul în jurul creativităţii însăşi, interconexiunii şi a schimbului de informaţii ce au stat la baza lansării web-ului, şi asta paradoxal şi ironic, tocmai în numele drepturilor de autor. Drepturi de autor care în SUA se urmăresc 80 ani, iar în UE 50 ani.
Ce sunt drepturile de autor de fapt, care ar fi definiţia lor exactă în lumea de astăzi? Să zicem că cineva dintre noi cumpără ultimul CD al lui Bosquito, adăugă nişte imagini faine şi îi transformă melodiile într-un videoclip şi-l urcă pe YouTube. Ce reguli am încălcat prin asta, deşi trebuie că recunosc că acest exemplu este unul prost şi poate fi uşor desfinţat prin contra-argumente,însă chiar şi aşa ni se încalcă un drept, acela al propriei noastre creaţii, pentru că imaginile adăugate melodiei pot fi ale noastre, realizate de noi, ceva unic şi de ce nu, irepetabil! Cum am putea recupera acele imagini, dacă, să zicem, odată adăugate melodiei le-am şters din calculator?! Cine plăteşte sau cum ar trebui să plătească cel sau cei care ne distrug propria creaţie?! Sunt întrebări fără răspuns, aşa-i?
Legile ce încearcă să reglementeze internetul în SUA mi se par de un anacronism infiorător, nemaiadăugând nimic critic împotriva drepturilor de autor de mai sus, deşi lista ar fi lungă dacă aş avea răbdarea şi cunoştinţele tehnice necesare să o completez mai în detaliu, însă cenzurarea de orice fel nu mi se pare normală şi nici nu cred că poate duce la ceva bun, într-o societate care se clamează singură a fi cea mai democratică de pe planetă. Înţeleg că terorismul reprezintă un pericol la adresa societăţilor libere şi democratice, în special pentru SUA, şi că hackerii chinezi şi nu numai îţi hărţuiesc aproape necontenit sistemul informatic, dar în loc să angajezi şi să pregăteşti mai mulţi oameni care să apere sistemul,tu ce faci,ne iei nouă drepturile?! Prin asta nu cumva îi înfuri pe cetăţenii pe care spui că-i protejezi, făcându-i în disperare de cauză să treacă de partea cealaltă a legii şi să te trezeşti nu numai cu duşmani externi,ci şi cu duşmani interni,care-i face şi mai periculoşi în nemulţumirea lor crescândă, tocmai că se află în propria ogradă!
Acum să vă mărturisesc şi nemulţumirea mea, ieri mi-a fost şters un cont de YouTube,tocmai acela pe care încărcasem cele mai multe şi mai frumoase videoclipuri create de mine,printre care Divina Comedie,Imnele Iubirii Dumnezeieşti şi celelalte colaje de muzică uşoară românească,am muncit mult la ele şi eram mândru de acel canal,şi de imaginea superbă de toamnă ce o pusesem ca fundal,eu acum ce ar trebui să fac,oare să ader la grupul acela”Anonymous“,al războinicilor virtuali şi să declar la unison cu ei război marilor corporaţii internaţionale! Ştiu, sună pompos, dar nici dictatura unor reguli învechite şi depăşite întru-totul de timpurile pe care le trăim, nu pot să o accept.
Bine, până la urmă mă voi conforma regulilor stupide ale internetului şi voi reîncarca fişierele şterse pe alt canal de YouTube, dar setea după normalitate într-o lume tâmpită şi avidă după câteva bacnote verzi sau albastre fără acoperire în aur din vreo bancă, va rămâne, chiar sper, dat fiind inventarea unor noi hard-disk-uri cu memorie cât mai cuprinzătoare, cât mai mare, şi a unor programe software pe măsură care să permită să-ţi expui tot ce ai în calculator direct în mediul virtual,fără intermediari,gen YouTube pentru videoclipuri,Trilulilu pentru mp3-uri sau Flickr pentru imagini,bineînţeles asta într-un mod organizat şi cu conexiune neîntreruptă la internet.
Atunci autorităţile chiar nu vor mai avea să se facă,că doar nu vor putea să ne confisce calculatoarele la toţi în acelaşi timp, doar aşa prevăd eu că se vor putea desfinţa aceste stupide şi arhaice, pentru vremurile noastre, drepturi de autor şi fiecare dintre noi va putea astfel manipula informaţia de care dispune,totalmente liber şi nestigherit de nimic! Sper să ajung să trăiesc acele vremuri şi mai sper că ele nu sunt departe.
Apropo de “Anonymous” sau V for Vendetta – SUA 2005, filmul, merită văzut! 🙂
Nu înţeleg cum asemenea site-uri sunt construite,nu înţeleg cum drepturile de autor influenţează decizia acestor site-uri de a lua asemenea măsuri radicale,însă cu ştergerea conturilor indiferent câte reguli ar încălca deţinătorii lor,mi se pare aberantă !
De necrezut cum un cont pe care încărcasem mai bine de 700 PDF-uri,de cărţi îmi este şters doar din cauza câtorva zeci ce nu respectau regulile companiei.Mă întreb oare nu era mai simplu să continue să-mi şteagă cărţile cu probleme şi să mă înştiinţeze ca până acum că PDF-ul x sau y nu corespunde politicii lor şi că a fost şters .Foloseste cuiva că mi-a fost radiat contul ? Desigur că nu !
Încă trăim într-o lume unde banul primează,nebunia asta de a te menţinea cu tot dinadinsul acolo sus,asta în detrimentul utilizatorului simplu,a omului care nu-şi pierde timpul citind şi învăţând regulile concurenţei,încă există. Regulile sunt făcute în aşa fel de ei,că indiferent ce ai face,dacă nu le respecţi întru totul ,rigid şi fără cale de compromis,pierzi !
În realitate,personal,n-am pierdut nimic şi nici ei se pare,atâta timp cât PDF-urile mele încărcate la ei,se găsesc în reţea,doar pe mine m-au lipsit astfel de posibilitatea de a-mi accesa acel cont sau pagina sa principală ,nemaiputând să-mi verific fişierele încărcate ! În fine,nu-i un capăt de lume,dar sper să prind ziua în care internetul într-adevăr va revoluţiona lumea,că acum nu-i altceva decât o punte şubredă ,uşor manevrabilă de politicieni şi marile corporaţii ,ce-ţi pot intrerupe curentul când vor ei ,un altfel de Ceauşism mai larg,internaţionalist,globalist ! 🙂
Cei mai democraţi,să le spun aşa,în ceea ce priveşte respectul pentru utilizatori,sunt pare-mi-se,deţinătorii DailyMotion .Au o politică foarte interesantă,atât pentru clamatorii drepturilor de autor cât şi pentru utilizatorii simpli,şi anume : Dacă încarci vreun videoclip necorespunzător politicii lor,imediat te anunţă,precizând clar videoclipul cu pricina,prin îndemnul “Ştergeţi acest videoclip”. Dacă cumva nu observi acea atenţionare şi treci cu vederea şi mailul trimis,pur şi simplu,acel videoclip devine unul nevizionabil,neafectându-ţi cu nimic contul şi nici neprimind vreun avertisment cu închiderea contului dacă eroarea se repetă de un anumit număr de ori .
Pare o soluţie de bun simt ,un compromis pentru ambele părţi,atât pentru compania în cauză cât şi pentru utilizatorii reţelei în cauză,n-ar strica dacă aceasta s-ar extinde peste tot,atât la Scribd cât şi la YouTube !
Încă un program fantastic găsi pe net,asta după ce încercai în prealabil cu Gungurică să extragem imaginile dintr-un colaj video în format WMV printr-o metoda clasică să spun aşa,de a tot opri videoclipul la fiecare nouă imagine ce apărea în timp ce se derula,ca mai apoi să dăm simultan pe ALT+SHIFT+PRINT SCREEN şi mai pe urmă să o copiăm într-un Paint prin CTRL+V. Fost-a de muncă,nu glumă,munca grea făcând-o nepoata mea, decupând cum trebuie imaginile în Paint . 🙂 O ţinurăm aşa vreo 2 ore,după care ne plictisirăm,nepoata plecă la ea şi cum eu n-aveam de gând să continui de unul singur munca începută,dădui o căutare rapidă pe net şi găsi acest program,Advanced X Video Converter .
Este extraordinar,chiar dacă merge mai greoi, asta şi din cauză că vrusei cu tot dinadinsul să descarc superbele imagini din Basarabia din acest videoclip care ţine aproape o oră,dar merită, dat fiind că pe internet la o căutare mai aprofundată nu le-am putut găsi sub nicio formă şi cum am de gând să creez încă trei colaje,unul cu muzică populară ,tot de peste Prut,care mi-a fost şters, iar celelalte vor fi două albume ale cuplului de neuitat al românismului cântat cu dragoste şi dor în glas,gândindu-mă la Doina şi Ion Aldea Teodorivici,imiginile acelea îmi erau mai mult decât spre folos .
De se află printre voi vreun alt doritor al acestor frumoase imagini realizate în România de est,în Moldova lui Stefan cel Mare şi Sfânt de peste Prut, poate să intre pe contul meu de Facebook şi să le descărcaţi fără să fiţi neapărat şi în lista de prieteni,contul meu fiind unul cât se poate de public ! 🙂
Pot să mă declar pe deplin satisfăcut de ceea ce-mi iesi,de data aceasta nu mă zgârci nici la calitatea sunetului şi nici la mulţimea de imagini adăugate fişierului audio,chiar fusei puţin surprins că nu-mi fuseră de ajuns vreo 200 de imagini (wallpaper-uri) şi nevoit astfel,să le repet de aproape trei ori,ceea ce este puţin obişnuit cred eu,la asemenea creaţii,însă merită cu prisosinţă .
Extraordinar la acest program,Pinnacle VideoSpin este faptul, că deşi arată mărimea fişierului înainte de procesarea totală a lui,ceea ce te poate speria în primă instanţă,văzând că un fişier audio de doar 70 minute îţî mănâncă circa 800 MB din calculator,extrem de mult,puţin mai mult decât un film obişnuit de vreo o sută şi ceva de minute,pe care le păstrăm cu toţii în calculatoarele noastre… ; surpriza plăcută intervine atunci când se termină procesarea şi clipul este complet realizat,pur şi simplu răsufli uşurat când vezi că-n realitate ,la final ,colajul îţi ocupă doar vreo 100 MB !
Singurul inconvienient ,covoardă chiar,al acestui program este faptul că durează mult,foarte mult timp ,per exemplu pentru procesarea videoclipului de mai jos îmi trebuiră vreo 4 ore,fără să pun la socoteală şi cele vreo două ore ale primei mele sesiuni de peste zi petrecute în faţa calculatorului,când aranjai imaginile şi o parte dintre tranziţii,dar a meritat ! Ascultaţi,vedeţi clipul de mai jos şi daţi-vă cu părerea ,ca să nu par că mă laud singur,nu de altceva,dar lauda în sine este un păcat sau o scurtătură spre păcat !
Bucuraţi-vă de muzică,daţi clic aici ! 🙂
Hm,ce pot să spun,sunt entuziast că găsi un alt program de editare video/audio similar cu Windows Movie Maker,mai cu seamă că acesta din urmă,nu ştiu din ce motive,nu mai mergea mai deloc aş putea spune ,lucru care îmi crea un disconfort interior evident,chiar creai şi primul meu colaj cu el,merge uşor,ce mai,programul este de nota 10. Singura prostie pe care o făcui fost-a că mă calici la câţiva megabiţi şi-l realizai în “medium quality” în loc de “high quality” şi sunetul şi imaginea nu sunt de cele mai înalte performanţe calitative.
Fost-a prima oară de când am învăţat de la nepoata mea,Gungurică să realizez asemenea clipuri când îmi bătui uşor joc de o muncă care ar fi trebuit dealtfel să iasă perferctă,dar asta e ,din greşeli învaţă omul,iar eu unul ,îmi place să cred că mă număr printre ei ! 🙂
Cântecul ales pentru acest montaj video ,îl mai am în varianta originală,ca videoclip,pe acest blog,dar mi-a plăcut atât de mult această melodie la timpul său(o melodie ce te îndeamnă prin ea însăşi să înveţi engleza) încât sunt sigur că nu va displăcea nimănui să dea peste ea de două ori ! 🙂
Abia aştept să refac colajele audio ce mi-au fost şterse,ca voi şi nu în ultimul rând eu însumi ,să ne bucurăm împreună într-adevăr doar de muzică de calitate ! 😀
Şi cum astăzi este ziua de naştere a tatălui meu,îi urez doar atât :
Celine Dion – Think Twice
La Mulţi Ani ,Ilie ! 🙂
Ce minunăţie este internetul ăsta,nu-mi vine să cred ! Tot ceea ce-mi doresc să fac şi nu sunt dispus la muncă manuală şi la efort psihic accentuat în îndeplinirea scopului propus,este să caut pe net dacă s-a inventat cumva programul care să mă scutească de o muncă nepoftită în plus !
Aşa se întâmplă acum,când mă bântuie puternic gândul să mă apuc să transpun şi Divina Comedie din format mp3 în format WMV/video şi să o încarc pe YouTube,mai ales acum când mi s-a acordat facilitatea să încarc filme mai lungi de 15 minute,şi cum nu ştiu cât timp îmi vor lăsa la îndemnă aceast atât de util instrument pentru mine,va trebui să mă grăbesc şi să încarc şi Divina Comedie pe YouTube,dar ce mă făceam dacă nu dădeam peste acest program PDF Image Extraction Wizard care doar în câteva secunde decupează toate imaginiile dintr-un PDF şi le salvează separat în folder-ul ales de tine. Incredibil,nu-i aşa ?!
Cred că dacă n-aş fi fost handicapat şi handicapul nu m-ar fi îndreptat înspre sensibilitate şi sensibilitatea nu m-ar fi îndreptat într-un mod cât se poate de firesc,spre spiritualitate şi moralitate,sunt destul de sigur că aş fi fost un mare depravat în toate sensurile acestui cuvânt,pur şi simplu,lumea de astăzi,aşa cum este ea clădită pe regulile sale complexe,dar extrem de fragile,cel puţin în aparenţă,te aţâţă parcă spre partea întunecată sau ilegală a lucrurilor decât spre partea luminoasă şi dreaptă ! Ispită este dulce,mai ales provocarea intelectuală,cel puţin în cazul meu,e extrem de ademenitoare ! Păcat că nu-s ateu să mă pot arunca sinucigaş şi existenţial ,cu toată fiinţa ,în hăul cel mai prejos al hâdoşeniei pur raţionale fără de niciun Dumnezeu ,în acel hău` abisal ca odinioară Lucifer în gândul său netrebnic de a vedea ,a observa ,a încerca dacă într-adevăr Dumnezeu este atotputernic şi de nebirut;aceasta este cu aderăvat ispita supremă şi ultimă pentru oricare dintre noi,cei creaţi !
Se zice că atunci esti puternic ,când rezişti tentaţiilor şi când ai puterea de a spune nu,când majoritatea spun da ! Oare să fie adevărat ?! Se prea poate,cât mie personal ,crucificarea patimilor ,fie şi temporal,mi-au produs în suflet mai multă dulceaţă şi am adunat mai multă înţelepciune ,crucificat fiind şi crucificând la rândul meu cine ştie prin ce forţă,răul revoltat fiinţial în sine !
Să fi cuminte într-o lume nebună,să mergi contra curentului,să rabzi întru tăcere violenţa dezlănţuită a vieţii când nu te aştepţi,să te lasi spintecat de patimi şi totuşi ,cine ştie prin care miracol al vieţii,să nu mori,asta numesc eu a trăi viaţa ,în a te chinui a atinge demnitatea de om,în sensul profund creştin al cuvântului !
Încredibil,câte informaţii de tot felul găsesti pe internet la liber,tot ce vrei şi ce nu vrei,tot ceea ce îţi trebuie ca să descifrezi aproape orice taină a acestei frumoase şi utile tehnologii este răbdarea ,pasiunea pentru ceea ce faci şi perseverenţa,şi este aproape imposibil să nu găsesti răspuns la vreun semn de întrebare sau la vreo nedumerire care îţi apare în cale.
Aşa se întâmplă cu mine în noaptea aceasta când fără să vreau dădui peste Divina Comedie de Dante Aglieri,în traducere de George Coşbuc şi foarte frumos prelucrată,se vede din prima că omul care a digitalizat-o este un profesionist şi îi place să facă lucrurile bine,de calitate,dacă tot se apucă de o treabă ! Sincer,apreciez nespus de mult astfel de oameni dedicaţi hobby-urilor lor,doar că această persoană cu suflet frumos,nu se ştie din ce raţiuni şi-a codificat lucrarea,astfel că bucuros şi nerăbdător să o încarc pe Scribd spre a o împărtăşi tuturor aşa precum m-am obişnuit,avusei neplăcuta surpriză să observ că nu pot să o încarc pe site,fiindcă marea operă a lui Dante avea parolă şi Scribd.com nu permite să încarci asemenea lucrări pe frumosul lor site .
Desigur,fusei dezamăgit,dar cum îl consider pe Dante alături de Simeon noul Teolog,poeţii de curte ai sufletului meu,nu putui accepta o asemenea ofensă şi începui să caut pe net programe de spart parole ale PDF-urilor,şi imediat le găsi .Primul program era cu plată şi dezcodifica doar jumătate de carte,iar cel de al doilea nu puse niciun fel de probleme, FreewarePDFUnlocker ,program gratuit care îşi făcui treaba rapid şi eficient ca noi toţi acum să ne putem bucura de Divina Comedie fără oprelişti şi fără mâhnire .
Voi putea în sfârşit să încarc pe Scribd şi cele vreo 15 cărţi de Paul Goma pe care le păstrez în computer ,deranjându-mă mult neputinţa de a le face publice pe YouTube cărţilor electronice tocmai din cauză că sunt criptate !
Clic pe imagine ca să citeşti cartea în format PDF!
Lectură plăcută
P.S.
Din nefericire nu mai găsesc cărţile lui Goma în computer,sper că nu le-am şters cumva,că iarăşi va trebui să le caut pe net!
Sunt atâtea web-site-uri care iţi oferă spaţiul gratuit şi opţiunea de “Enbed Code” atât de necesară preluării materialelor audio/video pe bloguri,unul dintre ele este MySpace,trebuie neapărat să-mi fac un cont şi acolo fiind mulţumit cu opţiunea atât de vitală pentru mine de a crea playlisturi,nemaitrebuind astfel să mai stau la mâna web-site-urile româneşti de acelaşi profil care tot îmi şterg zeci,sute de fişiere o dată la câte luni ! Mâine trebuie să-mi fac un nou cont şi pe MySpace dacă tot m-am apucat să fac o treabă,barem să o fac bine până la capăt ! Să dea sfântul să am şi opţiunea de a încărca tot ceea ce vreau fără limită de spaţiu,însă mă îndoiesc că americanii vor fi la fel de mărinimosi ca ai noştri de pe plaiurile mioritice ! 🙂
Ce melodie potrivită pentru o asemenea rebeliune spontană ! 🙂
Avril Lavigne – What The Hell
Muică,ce ţeapă am luat cu incompetenţii de la Trilulilu,nu credeam că prostii pot să administreze asemenea site-uri,băieţii acestia ,atât noii patroni ai site-ului cât în egală măsură şi cei vechi n-au absolut nicio legătură cu asemenea proiecte frumoase pentru că primul gândul al celor ce se gândesc să deschidă o afacere în România este să se îmbogăţească cât mai repede cu putinţă,nu-i interesează absolut deloc şi nici nu cugetă în profunzime realizând astfel că inspiraţia care au avut-o odinioară ar fi putut să-i facă nu numai bogaţi,ci şi faimosi ! Desigur,au ales doar să se îmbogăţească,după aceea nimic n-a mai avut importanţă şi să fiu sincer parcă nu-i blamez foarte mult,dat fiind că în ţara aceasta manelismul şi politicianismul ieftin ,populist sunt parcă dintotdeauna la putere !
Totuşi cum poate omul să renunţe atât de uşor la o idee frumoasă care a dat roade atât de bogate încât să o vândă,să-şi ia căruţa blestemată de bani pe ea după care să o paseze altuia mai lacom de înavuţire decât el ! Încredibil cât de lacom este omul,cât de orb,cât de dobitoc ,să nu vadă că-n viaţa aceasta spre a fi fericiţi trebuie să avem pasiuni puternice şi trebuie să le hrănim necontenit ca ele să nu moară,că o dată ce aceste pasiuni,gânduri pozitive ce ne-au insuflat dragostea lor pentru frumos,pentru banalul simt practic vor muri,exact din acel moment începem şi noi să murim câte puţin pe dinăuntru o dată cu ele !
Dacă întâia oară cei de la Trilulilu mi-au şters doar vreo 40 de fişiere din vreo 2000 atât cât reuşisem să încarc până atunci pe site-ul lor,acum mi-au şters 500 de fişiere din 3100 câte încărcasem până în prezent !
Spuneţi-mi voi cum mai pot avea încredere în asemenea dobitoci,ce-mi rămâne de făcut,chiar îi ameninţai că am să-mi şterg cu totul contul,dar degeaba aş face un asemenea gest de revoltă că dobitocii tot dobitoci ar rămâne şi n-ar pricepe nimic din mesajul gestului meu radical şi hotărât,însă dacă voi găsi vreun web-site occidental care să-mi ofere cele puţin tot atâtea facilităţi(mă gândesc acum la posibilitatea de a nu avea limită de încărcare-upload-,cât mai cu seamă facilitatea de a crea playlist-uri pentru cârţile mele audio),mi-aş muta tot calabalâcul pe un astfel de site fără prea mult regret,chiar dacă îmi imaginez că aş trebui să trag iarăşi în jug spre a face exact aceiaşi treabă pe care am făcut-o şi până acum !
Şi apropo,incompetenţii nu au voie să se plângă,proştii nu au dreptul la revoltă când alţi îi vor trage în ţeapă !
Am tras din greu câteva zile bune să-mi înlocuiesc toată muzica de calitate ce am postat-o aici de când mi-am creat blogul.N-a fost o sarcină deloc uşoară dat fiind că într-un an şi jumătate de când am intrat şi eu în lumea asta fascinantă a bloggerilor, desigur doar o parte din ea este fascinantă,restul sunt doar aşa mizerii împroşcate de către unii în spaţiul virtual,am adunat multe,extrem de multe melodii bune româneşti şi internaţionale.Numai că, nu mică mi-a fost mirarea şi mâhnirea ulterioară descoperirii faptului că mai bine de jumătate dintre melodiile postate aici nu mai erau valabile,în sensul că acei care le-au încărcat pe YouTube ,ori şi-au şters contul ori YouTube-ul nesăturându-se să tot facă bani,ne obligă să vizionăm melodiile pe site-ul lor,ceea ce reprezintă o mârsăvie subtilă dintr-a lor parte.Însă nici mie nu mi-a trebuit mult să pun piciorul în prag şi să dovedesc tuturor că poţi exista chiar dacă nu te regăseşti pe YouTube,aşa că am început ceva mai devreme marea curăţenie de primăvară a blogului.Întâi am mai şters din legăturile spre alte bloguri sau site-uri ce le aveam în partea dreaptă a meniului principal,oricum nu le accesam deloc,după am luat la rând fiecare melodie uşoară,am descărcat-o de pe YouTube sau Trilulilu şi am încărcat-o mai apoi pe contul personal de Neogen.
A fost ceva de muncă ,trebuie să recunosc,vreo 200 de melodii ce-au trebuit descărcate şi încărcate iarăşi pe un alt site m-au solicitat întrucâtva,însă nu fug aşa de uşor de munca grea,mai cu seamă atunci când şi îmi place ceea ce fac,şi chiar a meritat în opinia mea acest scurt travaliu,pentru că îmi respect fiecare vizitator care îmi calcă pragul şi am vrut cu tot dinadinsul ca pentru voi,vizitatorii mei anonimi şi nu numai,să vă bucuraţi de un design cât mai simplu şi mai uşor de utilizat atunci când decideţi să poposiţi ceva mai mult timp aici,iar nu doar câteva minute atât cât vă ia să citiţi ultima mea postare,că nimic nu este mai frumos pe lumea această decât să arăţi respect celor interesaţi nu atât de mine,cât mai degrabă de ideile mele,şi chiar dacă mulţi dintre voi aleg să rămână tăcuţi şi să nu comenteze prea des sau poate chiar deloc ideile pe care le abordez pe acest blog,asta nu înseamnă că nu existaţi,cu atât mai mult cu cât eu am posibilitate să văd câte persoane îmi trec pragul în fiecare zi,în panoul de control al blogului meu pus la dispoziţie de wordpress.
Poate cine ştie,nu ştiţi încă cum să abordaţi un handicapat,ce să-mi ziceţi ,sau pur şi simplu cum să vă spuneţi părerea asupra unei postări ce v-a făcut cu ochiul şi vă pare ceva mai interesantă !
Comentaţi,nu vă fie teamă ,nu muşc,şi chiar dacă aş muşca tot sunteţi în singuranţă,că doară suntem cu toţii împreună în mediul virtual şi intregritatea fizică ne este asigurată mai ceva ca SPP-ul lui Băsescu sau CIA-ul lui Obama laolaltă !
Eu înţeleg reţinerea aceasta în parte firească de a fii ceva mai prudenţi cu un handicapat decât cu o persoană normală,poate vă gândiţi că nu sunteţi de acord cu tot ceea ce scriu eu aici,dar cum puteţi să spuneţi asta unui handicapat,unui nefericit,sau cine ştie ce alte conexiuni raţionale vă mai faceţi în minte cu privire la persoana mea ,împiedicându-vă astfel să fiţi deschişi cu mine,să vă spuneţi păsul,că doar nu-i aşa cum ar putea un handicapat să înţeleagă asemenea lucruri profunde. Ciudat în toată această poveste este nu numai că mai pricep şi eu asemenea adâncimi ale trăirilor umane,dar chiar mai şi scriu despre ele !
Comentaţi dragilor,fiţi activi,iar nu pasivi,că doară trăim în democraţie,ci nu în dictatură aşa precum sclavii de la Antena 3 şi Realitatea tot încearcă să ne convingă prin războiul lor personal cu puterea ! 🙂
Micael Nicolas's Blog 