Înainte, pe vremuri, când colindam sanatoriile şi mă aflam la tratament, în special la nişte chestii cu curent, unde trebuia să stau intins pe un pat ceva vreme, având-o pe maica mea lângă mine, o zăpăceam tot fredonând refrenul acestui cântec sau ce îmi aminteam eu din el (Ajmo curice, ajmo djecaci stundeti I djaci, milicajci), asta desigur, în păsăreasca mea! 🙂
De multă vreme am vrut să dau peste cântecul acesta, însă fără succes, asta până acum, când Bea mi l-a oferit pe tavă, aşa cum îi şade bine unei iubitoare de muzică sârbească!
Culmea este că nu ştiu de ce am trăit o atât de îndelungată vreme cu impresia că melodia-i cântată de o voce feminină, de celebra Lepa Brena! Hm, să fie vorba despre amintiri false! Se pare că da.:)
Danke Bea! 🙂
