Micael Nicolas's Blog

September 29, 2016

Creștinismul poate impulsona călătoriile interplanetare şi nu numai!

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 00:09

Am citit zilele trecute un articol de ştiinţă controversat în opinia mea pe www.space.com sau vezi-l în PDF, în care se vorbeşte despre cum ar putea religia să impulsioneze călătoriile interplanetare într-o prima fază, dar mai ales cum ar reuşi să-i motiveze pe oameni să aleagă această cale, colonizând rând pe rând, planete ospitaliere, începând cu cea mai la îndemnă dintre ele, şi anume, a-4-a planetă de la soare, Marte, menţionându-se în acel articol, că doar de dragul științei şi a profitului financial al celor ce susţin astfel de proiecte, n-am ajuns prea departe, cu cei 12 oameni care au păşit pe lună, în doar cei 3 ani de succes ai misiunilor Apollo ale NASA dintre anii 1969 şi 1972, după care dispărând motivaţia concurenţială de doctrină politică dintre SUA şi URSS, s-a aşternut cortina brusc peste ambițiile omenirii de a deveni, cu adevărat, o specie multi-planetară!

Din păcate ştiinţa tratează cu superficialitate forţa intrisecă motivaţională a religiei în general, ci a creștinismului din propria-i curte în particular, uitând de teoria evoluționismului atât de dragă ei, că oamenii cavernelor mai întâi s-au închinat la soare şi la stele, iar abia mai apoi, au început să le studieze şi să-şi ridice întrebări asupra lor!

Am purces la scrierea acestui articol cu un singur verset al bibliei sfinte în minte, şi anume, porunca lui Dumnezeu, ce se numără printre primele de astfel de la crearea omului după chipul şi asemănarea Sa, mai înainte chiar de căderea în păcat a proto-părinţilor noştri Adam şi Eva, binecuvântându-i pe deasupra, citez: “”Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”, Facerea 1, 28

Să nu uităm că adunând adepţii doar a celor trei religii monoteiste, creştinii şi mulsumanii, iar iudaicii într-o măsură mult mai mică, numără mai mult de jumătate din populaţia globului anului 2016, însumând 4 miliarde de suflete, practic toţi aceşti oameni printre care mă număr şi eu, cred în Creaționismul universului şi al omenirii de către Dumnezeu, versetul menţionat mai sus este cunoscut mai mult sau mai puţin de către ei toţi! De aici se naşte întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă liderii religioşi ai tututor acestor oameni, ar hotărî, în baza versetului de mai sus, şi nu numai, că mai sunt şi altele asemănătoare, să-i îndemne pe creştini, nu să-i caute pe îngeri printre stele, așa precum tendenţios afirmă articolul de ştiinţă, ci doar să creștem şi să ne înmulțim şi să umplem pământul şi să-l supunem, indiferent dacă acel pământ s-ar numi Terra, Marte, vreo lună de lui Jupiter, Europa sau altă exoplanetă de la ani lumină distanţă de noi?

Până la urmă cercetările şi descoperirile oamenilor de ştiinţă au nevoie de adepţi, şi cum omul epuizează destul de rapid astfel de subiecte cotidiene ale lumii moderne, așa precum s-a cam stins moda telefoanelor inteligente sau a laptopurilor performante, tot la fel, există riscul să ne pierdem destul de repede interesul pentru colonizarea altor planete, pornind civilizaţional vorbind, de la zero, ar mai rămâne ca decidenţii politici să decidă ca tot felul de proscrişi de pe Terra să fie expulzaţi spre a-şi ispăşi pedeapsa pe o astfel de planetă nepopulată așa cum s-a întâmplat cu Australia, dar să elimini din orice strategie colonizatoare, elementul religios, doar pentru că este considerat de către unii, așa-zişi intelectuali ai elitelor conducătoare, adepţi ai ateismului pro-activ, ca fiind retrograd, mi se pare de o stupizenie de nedescris, atâta timp cât creştinii prin scribii lor de prin mănăştiri au fost păstrătorii comorilor scrise ale clasicilor greco-romanilor, fondatorii primelor spitale sau arhitecţii unor catedrale ce uimesc şi astăzi lumea prin dantelăriile în piatră a maeştrilor sculptori ce au lucrat cu dăruire la ele, în negura acelor timpuri despre care ştim astăzi prea puţine!

November 8, 2015

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 14:51

Sunt crestin ortodox, de al lui Nicolae Steinhardt, ci nu prost!

January 15, 2015

Despre Iisus şi Maica Domnului în Coran

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 18:12

Deducţie logică – Mario Joseph

…că Iisus Hristos nu era Dumnezeu.

Pentru mine, Dumnezeu era doar Allah,

crezând că Allah nu a fost niciodată căsătorit,

astfel că Allah n-avut niciun fiu.

Aşa că am predicat că Iisus Hristos nu era Dumnezeu.

Atunci cineva m-a întrebat, „Cine a fost Iisus?”

din mulţime.

Poate era musulman, dar totuşi m-a întrebat, „Cine a fost Iisus?”

Eu predicând pe atunci că nu El era Dumnezeu,

dar întrebarea totuşi rămânea: „Cine a fost El?”

Dorind să aflu cine a fost El,

am citit din nou întregul Coran de la început:

şi în 114 versete din totalul de 6666 din Coran.

Citindu-l, am dat peste numele profetului Mahomed de doar 4 ori

în schimb l-am găsit pomenit pe Iisus în 25 de locuri.

Atunci, în clipa aceea, am devenit puţin confuz, întrebându-mă:

De ce Coranul face mai multe trimiteri la Iisus?

Şi în al doilea rând:

Nu am observat niciun nume de femeie pomenit în Coran:

Nici numele mamei profetului Mahomed

sau numele soţiei lui ori numele fetelor lui, nimic.

În tot Coranul,

doar un singur nume de femeie am găsit:

şi anume, Maria, maica lui Iisus.

Nu am dat peste nici un alt nume de femeie.

Astfel capitolul 3 al sfântului Coran,

se numeşte: „Arborele genealogic al Mariei”,

iar capitolul 19 al sfântului Coran

este numit simplu: „Maria”

Un întreg capitol este dedicat Mariei.

Aşa că am devenit foarte curios în a afla

„De ce se pomenesc în Coran toate aceste lucruri?”

despre Maria

În sfântul Coran, capitolul 3 şi începând cu versetul 34

se spune că Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc,

şi că niciodată n-a căzut în niciun păcat în toată viaţa ei,

şi că a fost pururea fecioară.

În versetul 23 din capitolul 50 din Coran se mai spune că

s-a ridicat la ceruri cu tot cu trupul său pământesc.

Chiar şi –Ridicarea Ei la ceruri – este pomenită în sfântul Coran.

Acum să ne întoarcem la Iisus

Când am ajuns la versetele 45 până la 55 din capitolul 3,

În care, în cele 10 versete se vorbeşte despre Iisus.

Primul lucru pe care Coranul îl pomeneşte, (expresie în limba arabă)

Este cuvântul din arabă (كلمة الله) care înseamnă „Cuvântul al lui Dumnezeu”,

al doilea cuvânt din arabă (روح الله) care înseamnă „Duhul lui Dumnezeu”,

şi al treilea cuvânt din arabă (المسيح عيسى) care înseamnă „Iisus Mântuitorul”.

În acest fel Coranul îl descrie pe Iisus ca:

Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu şi Iisus Mântuitorul.

Apoi Coranul mai zice că Iisus a vorbit,

Când era foarte mic,

Cam la 2 zile după ce s-a născut.

Atunci a început să vorbească

Coranul mai pomeneşte că

Iisus a creat o rândunică vie din ţărână.

A luat puţină ţărână în mâini,

i-a dat o formă de păsărică;

şi când a suflat peste ea, a devenit vie.

Cred astfel că Iisus era purtător de viaţă.

A dat formă şi viaţă, ţărânei, tinei.

Coranul mai pomeneşte de faptul că

Iisus a vindecat un orb din naştere,

un lepros, ş.a.m.d.

Şi mai curios este faptul că Coranul pomeneşte

Că Iisus a înviat morţi;

Iisus s-a ridicat la ceruri;

Fiind viu

Şi va reveni iarăşi pe pământ.

Când am citit despre toate aceste fapte în Coran

m-am gândit la ce zice Coranul

despre Mahomed.

Ştiţi ceva, conform Coranului,

profetul Mahomed nu este Cuvântul lui Dumnezeu,

nici Duhul lui Dumnezeu,

niciodată n-a vorbit pe când avea doar 2 zile,

niciodată n-a dat viaţă vreunei păsări mici creată din ţărână,

nici nu a vindecat vreodată oameni bolnavi,

niciodată n-a înviat pe careva din morţi,

el însuşi, Mahomed, a murit,

şi conform islamului, nu mai este viu

şi nici nu va mai reveni pe pământ.

Precum se vede, sunt o mulţime de diferenţe între

aceşti doi profeţi.

Reţineţi că nu l-am numit pe Iisus, Dumnezeu.

Ideea mea era că „Iisus a fost un profet,

Chiar a fost un profet mai mare decât Mohamed.”

Acestea fiind spuse, într-o zi m-am dus la învăţătorul meu,

Tocmai la acela care mi-a predat 10 ani religia la colegiul arab

Şi l-am întrebat:

„Învăţătorule, cum a creat Dumnezeu universul?”

Şi mi-a răspuns,

„Dumnezeu a creat universul prin cuvânt.”

PRIN CUVÂNT.

Apoi l-am întrebat din nou:

„Cuvântul” este creator, înţelegând prin asta o persoană sau un proces de lucru în sine?

Trebuie s-o clarific.

Întrebarea mea a fost,

Dacă „Cuvântul” este creator, înţelegând prin asta o persoană sau un proces de lucru în sine.

Coranul spune că Iisus este Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă învăţătorul meu îmi spune că Cuvântul lui Dumnezeu e creator în sine(Dătător de viaţă),

asta înseamnă că Iisus este arhitectul vieţii,

atunci musulmanii trebuie să devină creştini.

October 9, 2014

Dumnezeu exista-Albert Einstein-Religia inseamna si cunoastere

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 11:51

       

December 25, 2013

Urarea mea: Hristos s-a născut, ci nu Crăciun fericit!

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 11:49

Nasterea Domnului Iisus HristosUrmăream aseară slujba Naşterii lui Hristos în direct de la Vatican şi m-am surprins gândind: Bre, astăzi s-a născut Mesia?!

Pur şi simplu pentru câteva clipe uitasem semnificaţia reală a Crăciunului şi vedeam cu ochii minţii doar reni, moşi şi toate cele, asta întâmplându-se tocmai mie ce rar nu-mi este dat să nu citesc vreun articol creştin în fiecare zi!

Aşadar vă urez astăzi, oameni buni: Hristos s-a născut, ci nu Crăciun fericit!

July 19, 2012

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 17:39

Cu ajutorul rugăciunii, Dumnezeu te menţine pe orbita infinătăţii sale, renunţând la rugăciune şi sub atracţia gravitaţională a forţelor telurice, te prăbuseşti în cele din urmă în hăul patimilor de tot felul ca orice satelit scos din uz şi părăsit încă de acolo, de sus, din înaltul cerului!

July 31, 2011

Filed under: Maximele şi cugetările mele,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 17:38

Paradoxul ecuaţiei credinţei mele : Existenţa lui Dumnezeu este o certitudine ,descoperirea Lui este o necunoscută !

July 22, 2011

Biblia în imagini – Julius Schnorr von Carolsfeld

Filed under: Cărţile mele în PDF,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 20:27

View this document on Scribd

July 21, 2011

BIBLIA IN IMAGINI – VECHIUL TESTAMENT & NOUL TESTAMENT

Filed under: Cărţile mele în PDF,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 20:33

BIBLIA IN IMAGINI – VECHIUL TESTAMENT- Imagini – Julius Schnorr von Carolsfeld ; -Muzica – Leonard BERNSTEIN -FANCY

Descarcă Vechiul Testament în imagini : Clic aici !

BIBLIA IN IMAGINI – NOUL TESTAMENT – Imagini – Julius Schnorr von Carolsfeld Muzica (for Morning) – Mozart  1. Larghetto

Descarcă Noul Testament în imagini : Clic aici !

June 18, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 04:11

Cu un deceniu şi ceva în urmă aveam un prieten cu care am copilărit impreună,amândoi adolescenţi(eu trecusem de 20 ani,dar tot cu mintea în nori mă aflam),eram mai mare decât el cu vreo cinci ani şi-n perioada aceea eram îndrăgostiţi amăndoi de câte o fată.Vorbeam mult,polemizam şi mai mult atât despre politică,cât şi despre religie.El era liberal,eu eram cripto-comunist aşa cum îmi zicea fratele său pe atunci.Eu eram creştin ce-mi cristalizasem destul de mult opiniile personale despre Hristos,el era budist,eu practicam rugăciunii inimii,el era adeptul meditaţiei zen .

Obişnuia să mă ia cu el în curtea şcolii când se întâlnea cu fata care îi furase inima,eu îl însoţeam mergând în cârjele mele, doar că într-o după amiază mai înainte de întâlnirea fixată,mă cheamă pe la el ,spunându-mi :

-Hai să facem nişte zen că am emoţii !

Stau puţin ,mă gândesc dacă-mi trădez sau nu propriile mele convingeri religioase,dar cum eram un tip deschis faţă de alte credinţe si curios,am acceptat provocarea chiar dacă nu eram sigur dacă comit vreun păcat sau nu.Am vorbit ce am mai vorbit,mi-a mai explicat ceva despre cum trebuie să stau şi despre tehnica de respiraţie ce trebuia să o adopt.Am înţeles repede cum stau lucrurile,mai cu seamă că obişnuiam să practic rugăciunea inimii fiind atent tot la respiraţie,singura diferenţă notabilă între cele două tehnici de respiraţie era aceea că în zen trebuia să pun accentul pe expiraţie,iar în rugăciune pe inspiraţie .

Handicapul nepermiţându-mi să mă aşez în poziţia florii de lotus,am găsit împreună o variantă de compromis ,aşezându-mă în genunchi cu fundul pe o cuvertură împăturită frumos,coloana vertebrală dreaptă,pieptul scos în faţă,umerii relaxaţi,gâtul drept,cu bărbia uşor aplecată în piept şi cu creştetul capului ridicat cât mai mult în sus ,chiar mă trăgea de păr ca să mă facă să înţeleg mai bine cum trebuie să stau ,plus pumnul drept strâns în mână stângă,în poală,neputând să ţin degetele mari lipite ca într-un pod cu două nivele !

Începem meditaţia,la început mai îmi spune câte ceva,dar devin apatic cu timpul la spusele lui,încep să nu-l mai aud, aprofundez starea,uşor ,uşor reuşesc să fac abstracţie de rugăciunea inimii care se lega parcă de la sine văzându-mă concentrat pe respiraţie,ajungând să fiu interesat exclusiv de corectitudinea poziţiei şi ca inspiraţia aerului să fie cât mai domoală cu putinţă !

Starea de zen mă cuprinsese şi non-gândirea budistă mi se descoperea în însăşi meditaţia acelei zile,când deodată prietenul meu îmi trage o palmă ce am resimţit-o puternic pe umăr,un kyosaku aşa cum se numeşte exact în budism,doar că se aplică cu un băţ de bambus,ci nu cu palma, vrând să mă elibereze de tensiunea concentrării dintru meditaţie .Am simţit atunci o revoltă puternică şi am avut intenţia clară să sar la bătaie,doar în ultima clipă mi-am amintit că sunt creştin şi m-am potolit,am trecut peste acel surplus de energie ce m-a învolburat spontan şi l-am lăsat să treacă prin mine,să se scurgă afară din mine,găsindu-mi aproape imediat liniştea fără gânduri,adâncă ce mă luase în stăpânire.După acea lovitură m-am scufundat şi mai adânc în non-gândirea budistă şi am rămas în meditaţie încă ceva vreme !

Trăiesc cu impresia şi acum că meditaţia noastră a ţinut vreo două ore,atât de bine reusisem din prima să mă las cuprins de această filozofie orientală.Niciodată nu l-am întrebat pe prietenul meu cât a durat acea experienţă,deşi curios am fost,doar că nu într-atâta să pun şi întrebarea .În orice caz,mai mult de o jumătate sau maximum trei sferturi de oră, această experienţă budistă personală n-a durat .

După ce ne ridicăm de jos şi ne dezmorţim picioarele,eu mă aşez pe pat,el pe un scaun şi începem să vorbim .Artist fiind din fire,Ivan citea pe faţa mea că fusesem pătruns de zen,şi aşa şi era ! Chiar râdea cu plăcere şi amical de mine,crezând poate pe moment că reusise să mă convertească la budism ,eu dimpotrivă eram interesat să aflu ,să simt ce se petrecuse cu mine,de ce mă simt altfel,de ce vedeam lucrurile de undeva din adâncul eului meu şi le priveam cu o linişte impersonală,de parcă mă depersonalizasem ,nu mai reuseam să gândesc raţional,îmi căutam mintea şi nu o mai găseam,îmi pierdusem înţelesul noţiunii verbului a gândi ! Simţirea pe care mă bazasem întreaga viaţă se estompase brusc,chiar pierise cu totul ! Nu atât lipsa raţiunii mă nedumirea,cât lipsa simţirii ! Devenisem gol de tot,chiar de mine însumi,fără să realizez întrucâtva această stare de fapt sau mai bine zis,nu simţeam nevoia să fiu umplut informaţional vorbind,cu ceva sau dimpotrivă să regret dezbracarea eului de haina sa veche şi croită în timp din câte ceva !

Ivan avea chef de vorbă,eu dimpotrivă încercam să mă repoziţionez singur în spaţiu şi timp,Ivan pomenea ceva de genul că acum suntem contopiţi cu universul ,că universul trece prin noi şi alte asemenea fraze panteiste ,tipic budiste,eu doar observam starea de fapt în care ajunsesem ! La un moment dat,am luat un creion pe care tot îl învârteam în mână şi fără să simt sau fără să gândesc,îmi dădeam seama cu care parte a sa,cu guma sau cu vârful ,îl voi lovi de salteaua patului ! Era un fel de automatism căruia îi cunoaşteam de dinainte secretele până-n cele mai mici amănunte .Budiştii numesc aceasta contopirea minţii cu întreg universul,eu aş numi-o mai degrabă o dezinhibare totală !

La un moment dat am intrat cu el în vorbă şi i-am spus cu pasivitate şi cu o nonşalanţă extremă,că era să-l i-au la bătaie atunci când m-a lovit cu palma pe umăr !A început să râdă,mărturisindu-mi că-n budism există cazuri când maestrul chiar l-a bătut pe ucenicul care n-a aplicat cum trebuie acel kyosaku,aşadar n-ar fi fost o noutate dacă meditaţia însăşi s-ar fi transformat pe negândite într-o cafteală spontană !

Ieşim afară,el se duce în curtea şcolii să-şi vadă fata de care era îndrăgostit lulea,eu nu mai merg cu el,rămân la bancă,de unde o văd şi eu pe fata cu ochii negri,migdalaţi de care eram îndrăgostit,pe geam ! Nu simt nimic pentru ea,nu-mi tresare nici cel mai slab sentiment de entuziasm sau bucurie când ochii mei o văd,eram complet anesteziat sufleteşte ,realizam cine este,realizam tot ceea ce însemna ea pentru mine în acea perioadă,doar că atunci ,în acel moment ,eram gol de tot trecutul meu,deşi amintirile nu-mi muriseră ,rătăceam parcă într-un alt univers paralel în care mă teleportasem doar cu amintirile,exceptând simţămintele sau/şi memoria sentimentală !

Se înnegurase,mă mutasem între timp la scara de vizavi,eram tot singur şi nici nu simţeam nevoia de companie,bine, singuratic fost-am eu de când mă ştiu ;deodată, spontan, nu ştiu ce-mi vine şi mă apuc să mănânc cârcei din viţa de vie, însă nu mă opresc aici,de la cârcei ajung să mănânc şi două,trei frunze de viţă de vie,iar când urc în casă,dau pe scări de două bombonele de ciocolată căzute pe jos,fără absolut nicio jenă sau raţionament legat de igienă, le culeg de pe jos şi le mănânc fără să stau pe gânduri ca ultimul boschetar!

A doua zi mi-am revenit în fire,în matca simţurilor naturale ,povestindu-i prietenului meu năstruciile făcute şi impresiile avute până la sfârşitul zilei în care fost-am sub imperiul nongândirii budiste !

A fost o experienţă interesantă această pătrundere prin meditaţie în tainele spiritualităţii orientale,însă nu pot nici pe departe compara aceasta scurtă intruziune mistică în filozofia budistă cu rugăciunea inimii,care o dată,chiar de două ori m-a implinit ca fiinţă umană cum nimic altceva n-a mai făcut-o vreodată,fie concepţie religioasă,fie femeie în carne şi oase sau chiar şi fanteziile cele mai intens trăite cu mintea,în care eu eram regele a tot ceea ce plăsmuia imaginaţia în amazonul luxuriant al gândurilor de tot felul !

June 1, 2011

Filed under: Maximele şi cugetările mele,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 18:38

Dumnezeu ne ia în serios pe toţi indiferent de gradul de ipocrizie al nostru, al fiecăruia !

May 24, 2011

Schitul Lacu – Acatistul Maicii Domnului – Rugul Aprins

Filed under: Byzantion,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 02:57

May 22, 2011

Filed under: Disecarea propriului Eu`,Spiritualitate — Micael Nicolas @ 05:02

Maica Domnului cu Pruncul de la Kiev

Am lenevit cât am lenevit,dar de vreo 2 sau 3 saptămâni(nu mai ştiu exact) am intrat iarăşi într-un ritm alert,îmi trăiesc viaţa,zilele ,contraconometru,de parcă aş fi pe moarte !

Privit din afară,sunt sigur că nu trădez cele ce le simt pe dinăuntru.Ce m-am decătuşat,cât de repede mi se pare acum că mi s-a preschimbat lenea în voinţă,în ambiţie,cine ştie poate am suflet de artist ce mă face să mă simt viu,să mă simt în acţiune doar atunci când creez ceva,când fac ceva,plus că toată această învolburare viscerală a sinelui mă alimentează din plin cu energie ca într-un perpetuu-mobile,cu cât fac mai multe cu atât îmi doresc proporţional vorbind să fac şi mai multe! Acest lucru îmi afectează rugăciunea,chiar dacă paradoxal rugăciunea este principala mea sursă de energie,logic ar trebui să clachez,să mă prăbusesc cumva în sine!Prin ce îmi afectează starea aceasta de voinciune,chiar exuberanţă în unele momente,rugăciunea ? Simplu,îmi fură liniştea sufletească şi concentrarea mentală pe care ar trebui să le am asupra rugăciunii!

Îmi trebuie o jumătate de oră să mă linistesc,să mă adun întru rugăciune,să uit întrucâtva de agitaţia aceasta creativă,de dorinţa de a termina lucrurile cât mai repede,iluzionându-mă naiv că după ce am să le fac pe toate,o să am timp atunci şi de rugăciune !Numai că acesta este un gând răuvoitor ,un gând siret dacă ar fi să le dau credit Sfiţilor Părinţi !Atunci ce-mi rămâne de făcut în afară de a trece peste toate aceste impediemente raţionale,pur fantasmagorice ce vor cu tot dinadinsul să mă ţină în loc !Oare să fie vorba aici despre renunţarea la sine ?!

Acum trăiesc impresia că încep să pătrund,înţelegând întrucâtva şi taina renunţării la sine ! Munca dezinteresată în slujba unei idei,în slujba unei credinţe ce mă modelează după tiparul său,deşi cred că am fost astfel dintotdeauna !Este ca şi cum aş privi stelele noaptea şi mi s-ar părea la fel ca-n anii copilăriei,deşi între timp am adunat o mulţime de alte informaţii noi din domeniul astronomiei,un hobby frumos şi vechi de-al meu ! Dar chiar,cu câtă uşurinţă am abandonat să-mi hrănesc curiozitatea despre stele,planete,găuri negre,sisteme solare,exoplanete,posibile alte lumi extraterestre,toate aceste subiecte mă fascinau într-o vreme,mai cu seamă în 2007 când internetul a ajuns şi la mine,obişnuiam să stau doar pe site-urile de specialitate ale NASA şi ESA,păstrez şi acum în computer mulţimea de poze ale universului luate de telescopul spaţial Hubble.

E atât de fascinant să observ această ciclicitate existenţială ce-mi înfluenţează prezentul şi-mi proiectează viitorul între vocaţia spre spiritualitate şi pasiunea pentru ştiinţă ,desigur la un nivel simplu,ci nicidecum la un nivel aprofundat, academic ,sunt prins ca într-o capcană între neputinţa de al renega pe Dumnezeu şi slăbiciunea pentru raţionamentele reci ,seci ale oamenilor de ştiinţă !

Sunt un om al paradoxurilor,nu cred în evoluţionism,ci cred în creaţie,deşi nu pot să neg că există o evoluţie în toate ! Uneori cuget că rugăciunea şi credinţa mea sunt frâne în evoluţia mea intelectuală ulterioară,alteori cuget că raţionamentele diverselor concepţii şi teorii despre lume nu-mi aduc niciun folos pe plan spiritual,şi eu vreau să cresc armonios îmbrăţişându-le pe amândouă în aceiaşi măsură ! Vreau să ajung să cunosc şi focul creator al lui Hristos,vreau să mă disec cu cea mai aspră introspecţie şi nu în ultimul rând să aflu secrete lumii acesteia mici şi a universului ce pare-se a fi ceva mai mare decât insula civilizaţiei noastre plutitoare împrejurului soarelui dintr-una din nenumăratele galaxii ale cosmosului întunecat şi rece!

May 9, 2011

Filed under: Spiritualitate — Micael Nicolas @ 04:32

Maica Domnului - Tihvinscaia

Mă aflu într-o stare atât de plăcută ,în care sufletul mi-e plin de ceva.Simt o bucurie a cărei cauză nu o cunosc.N-am încetat să gândesc păcătos şi totuşi bucuria-mi e curată.Chiar în timp ce scriu aceste cuvinte sufletul-mi tresaltă de bucurie şi nu ştiu de ce.Doar mă rog,altceva bun nu fac în viaţă! Nu muncesc,n-am responsabilităţi,de femei nu mai îmi pasă.

După criteriile lumii acesteia,după standardele contemporaneităţii în care trăim,aş fi trebuit să fiu extrem de nefericit, mizerabil,vrednic de plâns,însă eu uşor,uşor,atras fiind din ce în ce mai mult de credinţa mea,mă detaşez pe nesimţite de tot ce mi-a plăcut vreodată.Mă simt de parcă aş fi la o răscruce de drumuri,în care trecutul mi-este împachetat de mâini învizibile şi lăsat undeva în spate,nu-l mai car după mine !Să fie aceasta doar efectul maturizării,al înaintării în vârstă sau să fie ceva mai mult decât atât?! Tăcerea a început să-mi dea tărcoale,să-i simt farmecul şi chiar dacă un sentiment de mândrie mă încearcă,conştientizând cum necum că blogurile mele cresc ,că lumea mă apreciază,totuşi n-am de ce să fiu mândru,consider mândria a fi un sentiment pervers care-mi alintă egoul şi îmi adoarme voinţa,iar eu nu vreau să mă opresc aici,simt că aş pierde enorm dacă m-aş opri aici,tocmai de aceea sunt tentat să ocolesc oamenii ce m-ar putea aprecia,virtual vorbind în mare măsură !

Straniu,dar mă simt mult mai revigorat când cineva mă înjură şi nu-l cunosc decât atunci când cineva începe să mă descopere ,apreciindu-mă şi mărturisindu-mi aceasta !Tocmai de aici se naşte şi tendinţa aceasta de a mă închide în sine,de a mă retrage în cochilia mea ! Cuvintele voastre frumoase mă sperie,îmi declanşează alarma interioară ! Nu ştiu câţi dintre voi înţeleg ce vreau eu,poate că nici eu nu ştiu cu adevărat ,însă în niciun caz nu caută recunoaşterea oamenilor ! Este şi mai ciudat ce scriu acum,dat fiind că acest blog este public,cine ştie,poate sunt vreun masochist spiritual ce îşi biciuieşte propriile porniri rele cu ajutorul vostru !

Blogul este agora mea şi toţi sunteţi bineveniţi să vă daţi cu părerea ! Dumnezeu este atotputernic şi sunt sigur că va găsi vreun ac şi pe măsura cojocului pielii mele,pielea reprezentând aici egoul meu personal care suferă mutaţii simple la fiecare maree uşoară,mareea simbolizând aici comentariile voastre pozitive la adresa mea ! Sincer,n-am crezut că o să ajung aici,mai cu seamă că nu m-am zbătut să promovez acest blog,această lagună în care se scaldă sufletul meu în cuvinte !

Sunt obişnuit să scriu incognito,aşa am scris caiete întregi despre o iubire platonică,adolescentină în anii primei tinereţi;aşa îmi place să fiu,discret,o umbră,atunci mă simt viu,mă simt eu şi nu pot să-i înţeleg deloc pe cei care doresc cu tot dinadinsul să devină cunoscuţi ,faimosi dacă s-ar putea pe acest pământ ! La ce folos să alergi să ajungi în lumina reflectoarelor când observi din prima că esti limitat,esti un biet om ! Singurul reflector sub care îmi doresc tot crescând să ajung este lumina Divinităţii !

Next Page »

%d bloggers like this: